Adunarea credincioşilor
Adunarea credinciosilor este Biserica vie a lui Hristos. i voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca (I Pt 2, 5). Pe drept cuvant o putem numi putere, cand harul Domnului lucreaza nestingherit si puteri de viata noua se impartasesc din Duhul Sfant. Caldura adunarilor fratesti face sufletele vii si []Adunarea credinciosilor este Biserica vie a lui Hristos. i voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca (I Pt 2, 5). Pe drept cuvant o putem numi putere, cand harul Domnului lucreaza nestingherit si puteri de viata noua se impartasesc din Duhul Sfant. Caldura adunarilor fratesti face sufletele vii si prin marturisire cu cuvantul si cu fapta se scriu epistole pe inimi, dupa dorinta Sf. Ap. Pavel, care vorbea prin Duhul. Adunarea se mai aseamana cu baia si bucataria unde se spala rufele si se pregateste si se ia hrana. Este locul unde ne spalam de zgura lumii, ne primenim, ne hranim cu bucatele alese si ne intarim, indemnandu-ne la fapte bune prin Cuvantul Adevarului.
Sfantul Evanghelist Ioan, la cap. 13, 31-35, ne va spune ca, dupa ce a plecat Iuda din mijlocul lor, cel in care intrase satana, ramas cu cei unsprezece, Mantuitorul le-a vorbit despre proslavirea Sa, proslavirea Tatalui Ceresc prin El, si le-a dat porunca cea noua a iubirii. Vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii . Ce fericiti am fi daca samanta diavoleasca din Iuda se termina odata cu moartea sa. Dar se vede ca, pe masura ce ne apropiem de sfarsit, tot mai multe iude se ivesc, tot mai multi asemeni lui facandu-se pricini de sminteala si cadere, piedici in calea sfinteniei si desavarsirii. Proslavirea Tatalui in Fiul Sau s-a facut in mod desavarsit. Despre proslavirea Tatalui si a Fiului in viata de credinta a crestinilor e o problema care, prin Duhul Sfant, preocupa cerul intreg, caci in aceasta se arata biruinta deplina si finala asupra iadului. Satana trebuie batut a doua oara cu puterea de credinta si iubire a crestinilor in Jertfa Domnului Iisus. Voi Il iubiti fara sa-L fi vazut, credeti in El fara sa-L vedeti si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita (I Pt 1, 8). Starea adunarilor fratesti este fierbinte, in clocot, pana nu-si face loc ispita, pana nu intra satana prin demonul dezbinarii in Iuda, unul din cei alesi sa fie bucuria adunarii, si nedezbracat de dorintele lumesti, neimbracat in Hristos cu hainele luminii, care se face vinovat de caderea lui si a multora.
Ispita indoielii, a racelii duhovnicesti, cand credinta scade si dragostea slabeste, vine din lipsa vegherii. Privegheati si va rugati ca sa nu cadeti in ispita (Mc 14, 38). Biruinta nu este deplina, temperatura iubirii divine scade, pacea adunarii este tulburata, se simte raceala cand ispitele lumesti au facut sparturi in viata de credinta a cuiva, si aceasta apasa ca o povara asupra adunarii.
Smulge cat mai degraba idolii din inima si pe cei personali, si pe cei ce i-ai acoperit cu mantia falsei religiozitati, caci oriunde este un crestin adevarat si aerul se primeneste. Atmosfera imbacsita cu necuratii se curateste, se lumineaza si se sfinteste in prezenta purtatorilor de har ceresc. Fii lumina si intunericul va disparea! Fii sare, si harul te va ocroti si te va calauzi in tot adevarul!Puterea adunarilor fratesti sta in iubirea dumnezeiasca ce uneste sufletul si pe toti laolalta intr-o singura unitate, intr-un singur numitor comun. Dumnezeu este iubire, iar iubirea frateasca este din Dumnezeu. Cine o are se uneste cu cel ce se aseamana si raman nedespartiti in El. Unde-i iubire si intunericul se preface in zi luminoasa si stralucita. Iubirea frateasca este porunca divina. Mantuitorul a spus: Aceasta este porunca Mea, sa va iubiti unii pe altii cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu (In 15, 12-14).
Pocainta inseamna reforma interioara si exterioara in fapte si cuvant, o noua orientare, formarea societatii duhovnicesti, unitate personala cu Hristos si unii cu altii, formand Biserica vie a lui Hristos, iar El este Capul. De la Cap, prin...
Sfantul Evanghelist Ioan, la cap. 13, 31-35, ne va spune ca, dupa ce a plecat Iuda din mijlocul lor, cel in care intrase satana, ramas cu cei unsprezece, Mantuitorul le-a vorbit despre proslavirea Sa, proslavirea Tatalui Ceresc prin El, si le-a dat porunca cea noua a iubirii. Vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii . Ce fericiti am fi daca samanta diavoleasca din Iuda se termina odata cu moartea sa. Dar se vede ca, pe masura ce ne apropiem de sfarsit, tot mai multe iude se ivesc, tot mai multi asemeni lui facandu-se pricini de sminteala si cadere, piedici in calea sfinteniei si desavarsirii. Proslavirea Tatalui in Fiul Sau s-a facut in mod desavarsit. Despre proslavirea Tatalui si a Fiului in viata de credinta a crestinilor e o problema care, prin Duhul Sfant, preocupa cerul intreg, caci in aceasta se arata biruinta deplina si finala asupra iadului. Satana trebuie batut a doua oara cu puterea de credinta si iubire a crestinilor in Jertfa Domnului Iisus. Voi Il iubiti fara sa-L fi vazut, credeti in El fara sa-L vedeti si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita (I Pt 1, 8). Starea adunarilor fratesti este fierbinte, in clocot, pana nu-si face loc ispita, pana nu intra satana prin demonul dezbinarii in Iuda, unul din cei alesi sa fie bucuria adunarii, si nedezbracat de dorintele lumesti, neimbracat in Hristos cu hainele luminii, care se face vinovat de caderea lui si a multora.
Ispita indoielii, a racelii duhovnicesti, cand credinta scade si dragostea slabeste, vine din lipsa vegherii. Privegheati si va rugati ca sa nu cadeti in ispita (Mc 14, 38). Biruinta nu este deplina, temperatura iubirii divine scade, pacea adunarii este tulburata, se simte raceala cand ispitele lumesti au facut sparturi in viata de credinta a cuiva, si aceasta apasa ca o povara asupra adunarii.
Smulge cat mai degraba idolii din inima si pe cei personali, si pe cei ce i-ai acoperit cu mantia falsei religiozitati, caci oriunde este un crestin adevarat si aerul se primeneste. Atmosfera imbacsita cu necuratii se curateste, se lumineaza si se sfinteste in prezenta purtatorilor de har ceresc. Fii lumina si intunericul va disparea! Fii sare, si harul te va ocroti si te va calauzi in tot adevarul!Puterea adunarilor fratesti sta in iubirea dumnezeiasca ce uneste sufletul si pe toti laolalta intr-o singura unitate, intr-un singur numitor comun. Dumnezeu este iubire, iar iubirea frateasca este din Dumnezeu. Cine o are se uneste cu cel ce se aseamana si raman nedespartiti in El. Unde-i iubire si intunericul se preface in zi luminoasa si stralucita. Iubirea frateasca este porunca divina. Mantuitorul a spus: Aceasta este porunca Mea, sa va iubiti unii pe altii cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu (In 15, 12-14).
Pocainta inseamna reforma interioara si exterioara in fapte si cuvant, o noua orientare, formarea societatii duhovnicesti, unitate personala cu Hristos si unii cu altii, formand Biserica vie a lui Hristos, iar El este Capul. De la Cap, prin...
