Bogat şi nebun? Fii doar bogat!
Sfintii Parinti au randuit ca in duminicile din aceasta luna, noiembrie, sa fie citite in biserici o serie de pericope evanghelice in care tema principala este bogatia materiala si modul in care aceasta este utilizata spre mantuirea sau spre pierderea sufletului. Acum doua duminici am vazut cum un bogat nemilostiv si zgarcit ajunge in iad, []Sfintii Parinti au randuit ca in duminicile din aceasta luna, noiembrie, sa fie citite in biserici o serie de pericope evanghelice in care tema principala este bogatia materiala si modul in care aceasta este utilizata spre mantuirea sau spre pierderea sufletului. Acum doua duminici am vazut cum un bogat nemilostiv si zgarcit ajunge in iad, iar saracul Lazar, ce cersea la poarta lui, este dus de ingeri in sanul lui Avraam. Apoi, duminica trecuta, am invatat de la samarineanul milostiv ca, daca faci un mic efort (inclusiv de natura materiala), poti salva viata unui om. Pe cel batut de talhari, samarineanul il duce la o casa de oaspeti unde isi asuma toate cheltuielile pe care le presupunea ingrijirea acestuia. Duminica viitoare vom afla ce l-a intristat pe un dregator bogat caruia Mantuitorul ii dezvaluie cum poate sa stranga adevaratele comori, cele din ceruri. Tot despre un bogat este vorba si in evanghelia citita maine in biserici (de la Luca 12, 16-21), incat ne putem intreba care este motivul pentru care se acorda atata atentie acestui subiect: bogatia materiala. Unii ar putea sa reproseze celor care au ales sa se citeasca in biserici aceste pericope faptul ca nu prea au dat dovada de simt practic, ca mesajul acestor pilde se adreseaza celor bogati pe care, din pacate, rareori ii vezi venind duminica la Sfanta Liturghie. Ei bine vom vedea, pana la sfarsitul articolului ca, de fapt, aceste pilde ne vizeaza pe fiecare dintre noi, chiar si pe cei mai saraci.
Dar mai intai sa ne oprim putin asupra pildei auzite astazi si din care aflam ca unui om bogat i-a rodit tarina din belsug. Cei care au cunostinte de agricultura stiu foarte bine ca oricat de harnic ai fi, daca Dumnezeu nu randuieste ploaie la timp, daca nu fereste recolta de tot felul de daunatori, daca nu potoleste vanturile puternice nu poti obtine mare lucru de la culturile respective. Agricultorul, mai mult ca oricare altul, stie ca toate sunt la voia lui Dumnezeu si numai El poate hotari daca intr-un an recolta este buna sau, dimpotriva, pamantul este pustiit. Fara indoiala ca si bogatul caruia i-a rodit tarina din belsug stia ca meritul nu este al lui. i atunci ce face el? Ridica mainile sale spre cer si multumeste Domnului pentru mila si indurarile sale? Este el recunoscator Celui de Sus pentru binecuvantarile pe care le revarsa asupra pamantului sau? Ii trece macar prin gand ca din belsugul roadelor sale ar putea sa mai ajute si pe cei mai saraci, care nu au ce pune pe masa lor? Nu. El are o singura grija: unde va depozita recolta intrucat hambarele sale sunt prea mici. i deja ii incolteste in minte planul prin care va zidi hambare mai incapatoare dupa ce le va strica pe cele actuale. E ca si cum atunci cand cineva ne-ar oferi un dar noi, in loc sa-i multumim, am incepe imediat sa ne gandim unde putem dosi acel cadou pentru a putea sa ne bucuram doar noi de el.
Observam ca in gandirea acestui bogat apare foarte des pronumele posesiv. El vorbeste de roadele mele , jitnitele (hambarele) mele , graul si bunatatile mele , sufletul meu . Aceste cuvinte ne indica un om extrem de egoist si cu un simt al proprietatii cu totul exagerat. Aceasta atitudine, de a ne raporta la cele din jurul sau din interiorul nostru ca si cum ar fi cu adevarat proprietatea noastra nu este, din pacate, specifica doar bogatilor. i cei mai saraci din punct de vedere material, vedem ca se ataseaza de cate ceva (oricat de neinsemnat ar fi acel lucru) si pot da dovada de mult egoism. Pentru ca, asa cum se stie, nici bogatia in sine nu-i un pacat, nici saracia nu e o virtute, ci modul cum ne raportam la bunurile materiale ne diferentiaza in fata lui Dumnezeu, ne imparte in buni si in rai.
Primii hoti din istoria omeniriiDe fapt si de drept ce este pe lumea aceasta si care sa ne apartina cu adevarat? Sfantul Nicolae Velimirovici spune ca la primii oameni, Adam si Eva, gasim in pacatul originar si patima hotiei. Ei au furat din fructul oprit, din ceea ce nu le era dat lor. i urmasii lor au mostenit aceasta patima de a fura de la Dumnezeu si de la oameni. Iar pentru ca omul sa se pazeasca de apucaturile hotesti trebuie sa priveasca la tot ceea ce are ca fiind ale lui Dumnezeu. De orice lucru s-ar folosi, sa stie ca foloseste lucrul...
Dar mai intai sa ne oprim putin asupra pildei auzite astazi si din care aflam ca unui om bogat i-a rodit tarina din belsug. Cei care au cunostinte de agricultura stiu foarte bine ca oricat de harnic ai fi, daca Dumnezeu nu randuieste ploaie la timp, daca nu fereste recolta de tot felul de daunatori, daca nu potoleste vanturile puternice nu poti obtine mare lucru de la culturile respective. Agricultorul, mai mult ca oricare altul, stie ca toate sunt la voia lui Dumnezeu si numai El poate hotari daca intr-un an recolta este buna sau, dimpotriva, pamantul este pustiit. Fara indoiala ca si bogatul caruia i-a rodit tarina din belsug stia ca meritul nu este al lui. i atunci ce face el? Ridica mainile sale spre cer si multumeste Domnului pentru mila si indurarile sale? Este el recunoscator Celui de Sus pentru binecuvantarile pe care le revarsa asupra pamantului sau? Ii trece macar prin gand ca din belsugul roadelor sale ar putea sa mai ajute si pe cei mai saraci, care nu au ce pune pe masa lor? Nu. El are o singura grija: unde va depozita recolta intrucat hambarele sale sunt prea mici. i deja ii incolteste in minte planul prin care va zidi hambare mai incapatoare dupa ce le va strica pe cele actuale. E ca si cum atunci cand cineva ne-ar oferi un dar noi, in loc sa-i multumim, am incepe imediat sa ne gandim unde putem dosi acel cadou pentru a putea sa ne bucuram doar noi de el.
Observam ca in gandirea acestui bogat apare foarte des pronumele posesiv. El vorbeste de roadele mele , jitnitele (hambarele) mele , graul si bunatatile mele , sufletul meu . Aceste cuvinte ne indica un om extrem de egoist si cu un simt al proprietatii cu totul exagerat. Aceasta atitudine, de a ne raporta la cele din jurul sau din interiorul nostru ca si cum ar fi cu adevarat proprietatea noastra nu este, din pacate, specifica doar bogatilor. i cei mai saraci din punct de vedere material, vedem ca se ataseaza de cate ceva (oricat de neinsemnat ar fi acel lucru) si pot da dovada de mult egoism. Pentru ca, asa cum se stie, nici bogatia in sine nu-i un pacat, nici saracia nu e o virtute, ci modul cum ne raportam la bunurile materiale ne diferentiaza in fata lui Dumnezeu, ne imparte in buni si in rai.
Primii hoti din istoria omeniriiDe fapt si de drept ce este pe lumea aceasta si care sa ne apartina cu adevarat? Sfantul Nicolae Velimirovici spune ca la primii oameni, Adam si Eva, gasim in pacatul originar si patima hotiei. Ei au furat din fructul oprit, din ceea ce nu le era dat lor. i urmasii lor au mostenit aceasta patima de a fura de la Dumnezeu si de la oameni. Iar pentru ca omul sa se pazeasca de apucaturile hotesti trebuie sa priveasca la tot ceea ce are ca fiind ale lui Dumnezeu. De orice lucru s-ar folosi, sa stie ca foloseste lucrul...
