De unde sa facem rost de timp pentru practicarea binelui? Nu avem nici macar timp sa ne gandim la el. Viata ne este aglomerata. Binele asteapta ca un calator pentru care nu este loc nici la birou, nici in uzina, nici in strada, nici in casa omului, nici cu atat mai putin in []De unde sa facem rost de timp pentru practicarea binelui? Nu avem nici macar timp sa ne gandim la el. Viata ne este aglomerata. Binele asteapta ca un calator pentru care nu este loc nici la birou, nici in uzina, nici in strada, nici in casa omului, nici cu atat mai putin in locurile unde el se distreaza. Binele nu are unde sa-si plece capul. Cum sa ne grabim sa-l practicam, de vreme ce nu reusim nici sa-l invitam pentru cinci minute, nu in odaie, dar nici in gand, in traire sau in dorinta. Niciodata! Si cum de binele nu intelege aceasta situatie si incearca sa bata la usa constiintei si o chinuie cate putin?!Treburi si iar treburi, griji, nevoi, urgente, constiinta importantei tuturor acestor lucruri Bietul om! Dar unde este bunatatea ta, unde este chipul tau? Unde esti tu insuti, omule? Te ascunzi dupa rotile si suruburile rotilor vietii care se rotesc continuu? Totusi iti voi spune: grabeste-te sa faci binele, cata vreme mai vietuiesti in trup. Umbla in lumina, cata vreme mai esti in trup. Umbla in lumina, cata vreme mai este lumina (cf. Ioan 12, 35). Vine noaptea cand nu vei mai putea practica binele, chiar daca ti-ai si dori.

Arhim. Ioan Krestiankin, Unui fiu duhovnicesc necunoscut, Editura Doxologia, 2016sursa>www.urcusspreinviere.ro