Urarea mea de Anul Nou: păstraţi cu sfinţenie şi neclintit credinţa noastră ortodoxă, canoanele şi dogmele ei!
Sfantul Serafim Sobolev Pentru credinta in pastrarea dogmelor Bisericii Ortodoxe, Domnul revarsa peste noi milele sale. Va felicit, iubitilor intru Hristos fii, cu ocazia Anului Nou! Se obisnuieste ca de Anul Nou sa se faca urari de bine. Socotesc si eu, iubitilor intru Hristos frati si surori,, ca e datoria mea arhipastoreasca sa-mi exprim []Sfantul Serafim SobolevPentru credinta in pastrarea dogmelor Bisericii Ortodoxe, Domnul revarsa peste noi milele sale.
Va felicit, iubitilor intru Hristos fii, cu ocazia Anului Nou! Se obisnuieste ca de Anul Nou sa se faca urari de bine. Socotesc si eu, iubitilor intru Hristos frati si surori,, ca e datoria mea arhipastoreasca sa-mi exprim buna urare de Anul Nou. Ea consta din cuvintele Apostolului Pavel, pe care le-ati auzit citindu-se la Apostolul Liturghiei de astazi. Luati aminte spune apostolul sa nu va fure mintile cineva cu filosofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa intelesurile cele slabe ale lumii si nu dupa Hristos (Coloseni 2, 8). Aici marele apostol formuleaza nu numai o urare, ci si o povata, ca noi sa marturisim cu tarie si neabatut credinta ortodoxa si sa nu ne abatem spre nici un eres.
Apostolul Pavel ne apara de cel mai mare rau, de cel mai greu pacat, precum este erezia. Este pacatul lui satana insusi, care este primul eretic, fiindca a gandit ca el poate fi asemenea lui Dumnezeu. Cu acest gand, Lucifer s-a ridicat impotriva Creatorului sau si pentru aceasta a fost lipsit de acea mare slava cu care a fost daruit de Dumnezeu. El si-a pierdut legatura fericita cu Dumnezeu, a fost aruncat din cer pe pamant si condamnat la muncile vesnice ale iadului, in focul gheenei.
La fel, toti ereticii savarsesc acelasi pacat satanic, denaturand si distrugand oricare dintre invataturile Mantuitorului Iisus Hristos, lasate de El Bisericii Ortodoxe, prin Apostoli si Sfintii Parinti. Astfel, ei se rascoala impotriva lui Dumnezeu. Pentru aceasta si mostenesc soarta diavolului vesnicile munci ale iadului.
Acest adevar amar reiese si din viata pustnicului Chiriac. Aici se spune ca unui monah, Teofan, Domnul i-a descoperit prin inger soarta lui Arie, Dioscor, Sever, Nestorie, Eutihie si a altor eretici. Monahul Teofan i-a vazut in muncile iadului, inconjurati de flacarile focului gheenei.
De altfel, ereticii sunt greu pedepsiti nu numai in viata viitoare, ci si in cea pamanteasca. Acelasi mare apostol spune: Iar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o, sa fie anatema! (Galateni 1, 8).
Dar ce inseamna anatema? Inseamna indepartarea de la noi a Harului interior al botezului. Iar in el sunt izvorul Adevarului si puterea nebiruita in lupta impotriva raului. El este mijlocul dobandirii adevaratei fericiri si a vesnicei bucurii Dumnezeiesti a unirii cu Hristos. Prin urmare, crestinii ortodocsi, primind alta vestire, adica una dintre erezii, se despart de comuniunea cu Dumnezeu, Izvorul mantuirii noastre, al oricarui bine adevarat si se fac unelte ale raului in mainile diavolului, adica cei mai nefericiti oameni din lume.
Ce concluzie trebuie sa deducem din cele spuse? Daca eresul este atat de dezastruos, sa tinem atunci, iubitilor intru Hristos frati si surori, tare si neabatut credinta dreapta, pe care o marturiseste Biserica noastra Ortodoxa. Aceasta credinta nu este doar a Apostolilor, ci si a Parinti lor. Ea se numeste astfel, fiindca Sfintii Parinti au asezat-o in definitiv la cele sapte Sinoade Ecumenice, expunand-o si predandu-ne-o noua prin invataturi morale si reguli, adica prin sfintele canoane si dogme ale Bisericii Ortodoxe.
Credinta noastra se numeste a Parintilor si pentru ca ei, la Sinoadele Ecumenice, inainte de a face publice hotararile lor sobornicesti, le confruntau cu invataturile Sfintilor Parinti...
Va felicit, iubitilor intru Hristos fii, cu ocazia Anului Nou! Se obisnuieste ca de Anul Nou sa se faca urari de bine. Socotesc si eu, iubitilor intru Hristos frati si surori,, ca e datoria mea arhipastoreasca sa-mi exprim buna urare de Anul Nou. Ea consta din cuvintele Apostolului Pavel, pe care le-ati auzit citindu-se la Apostolul Liturghiei de astazi. Luati aminte spune apostolul sa nu va fure mintile cineva cu filosofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa intelesurile cele slabe ale lumii si nu dupa Hristos (Coloseni 2, 8). Aici marele apostol formuleaza nu numai o urare, ci si o povata, ca noi sa marturisim cu tarie si neabatut credinta ortodoxa si sa nu ne abatem spre nici un eres.
Apostolul Pavel ne apara de cel mai mare rau, de cel mai greu pacat, precum este erezia. Este pacatul lui satana insusi, care este primul eretic, fiindca a gandit ca el poate fi asemenea lui Dumnezeu. Cu acest gand, Lucifer s-a ridicat impotriva Creatorului sau si pentru aceasta a fost lipsit de acea mare slava cu care a fost daruit de Dumnezeu. El si-a pierdut legatura fericita cu Dumnezeu, a fost aruncat din cer pe pamant si condamnat la muncile vesnice ale iadului, in focul gheenei.
La fel, toti ereticii savarsesc acelasi pacat satanic, denaturand si distrugand oricare dintre invataturile Mantuitorului Iisus Hristos, lasate de El Bisericii Ortodoxe, prin Apostoli si Sfintii Parinti. Astfel, ei se rascoala impotriva lui Dumnezeu. Pentru aceasta si mostenesc soarta diavolului vesnicile munci ale iadului.
Acest adevar amar reiese si din viata pustnicului Chiriac. Aici se spune ca unui monah, Teofan, Domnul i-a descoperit prin inger soarta lui Arie, Dioscor, Sever, Nestorie, Eutihie si a altor eretici. Monahul Teofan i-a vazut in muncile iadului, inconjurati de flacarile focului gheenei.
De altfel, ereticii sunt greu pedepsiti nu numai in viata viitoare, ci si in cea pamanteasca. Acelasi mare apostol spune: Iar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o, sa fie anatema! (Galateni 1, 8).
Dar ce inseamna anatema? Inseamna indepartarea de la noi a Harului interior al botezului. Iar in el sunt izvorul Adevarului si puterea nebiruita in lupta impotriva raului. El este mijlocul dobandirii adevaratei fericiri si a vesnicei bucurii Dumnezeiesti a unirii cu Hristos. Prin urmare, crestinii ortodocsi, primind alta vestire, adica una dintre erezii, se despart de comuniunea cu Dumnezeu, Izvorul mantuirii noastre, al oricarui bine adevarat si se fac unelte ale raului in mainile diavolului, adica cei mai nefericiti oameni din lume.
Ce concluzie trebuie sa deducem din cele spuse? Daca eresul este atat de dezastruos, sa tinem atunci, iubitilor intru Hristos frati si surori, tare si neabatut credinta dreapta, pe care o marturiseste Biserica noastra Ortodoxa. Aceasta credinta nu este doar a Apostolilor, ci si a Parinti lor. Ea se numeste astfel, fiindca Sfintii Parinti au asezat-o in definitiv la cele sapte Sinoade Ecumenice, expunand-o si predandu-ne-o noua prin invataturi morale si reguli, adica prin sfintele canoane si dogme ale Bisericii Ortodoxe.
Credinta noastra se numeste a Parintilor si pentru ca ei, la Sinoadele Ecumenice, inainte de a face publice hotararile lor sobornicesti, le confruntau cu invataturile Sfintilor Parinti...
