Înfricoşătoarea judecată asupra lui Dumnezeu Predica întâi în Vinerea Mare (1926) – partea a II-a
Nu intreba: Nu cumva sunt eu, Doamne? Caci fara indoiala vei auzi raspunsul: Da, tu zici. Tanjesti oare dupa bogatie, mocneste in tine aviditatea dupa bani? Sa stii ca in tine se naste Frate si prietene, tine minte intreaga ta viata: iubirea de arginti L-a rastignit pe Hristos, L-a dat mortii pe Dumnezeu. Dar nu []The post Infricosatoarea judecata asupra lui Dumnezeu Predica intai in Vinerea Mare (1926) partea a II-a appeared first on Jurnal Spiritual.
Infricosatoarea judecata asupra lui Dumnezeu Predica intai in Vinerea Mare (1926) partea a II-a was first posted on aprilie 17, 2020 at 8:30 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comNu intreba: Nu cumva sunt eu, Doamne? Caci fara indoiala vei auzi raspunsul: Da, tu zici. Tanjesti oare dupa bogatie, mocneste in tine aviditatea dupa bani? Sa stii ca in tine se naste Frate si prietene, tine minte intreaga ta viata: iubirea de arginti L-a rastignit pe Hristos, L-a dat mortii pe Dumnezeu. Dar nu numai aceasta: ea l-a ucis si pe Iuda. Iubirea de arginti are aceasta blestemata insusire ca prin ea omul savarseste nu numai ucidere de Hristos, ci si sinucidere. Ea mai intai il ucide pe Dumnezeu in sufletul omului; si ucigandu-L pe Dumnezeu in om, il ucide apoi si pe omul insusi.
Moartea este taina infricosatoare, frate, dar cel mai infricosator este atunci cand oamenii il dau mortii pe insusi Dumnezeu si doresc sa-L omoare pe de-a-ntregul, sa-L nimiceasca cu totul, sa fie cu totul mort, cu totul, sa piara fara urme. Astazi este ziua in care oamenii se arata infricosatori pentru Dumnezeu, caci L-au chinuit pe Dumnezeu asa cum nimeni niciodata nu L-a chinuit, caci L-au scuipat pe Dumnezeu asa cum nimeni niciodata nu L-a scuipat, caci L-au lovit pe Dumnezeu asa cum nimeni niciodata L-a lovit. Sa amuteasca tot ceea ce se numeste omul! Sa taca tot trupul omenesc! Sa nu se laude nimeni cu omul, sa nu se laude nimeni cu omenirea, caci, iata, omenirea nu L-a ingaduit pe Dumnezeu in mijlocul ei, L-a omorat pe Dumnezeu. Oare cu aceasta omenire sa te lauzi? Nimeni sa nu se laude cu umanismul! Ah, acesta este tot numai satanism, satanism, satanismAstazi nu diavolii, nu fiarele salbatice, nu sacalii, ci oamenii au impletit cununa de spini si au pus-o pe capul lui Hristos. Cununa de spini II impodobeste pe Acela care l-a impodobit pe om cu nemurirea. Impleteste omenirea cununa de spini pe capul celui ce a impletit imprejurul pamantului cununa de stele! Cununa de spini pentru Hristos impletesc si eu, si tu, prietene, daca sunt iubitor de arginti, daca sunt desfranat, daca sunt adulter, daca suni hulitor de Dumnezeu, daca sunt clevetitor, daca sunt defaimator, daca sunt betiv, daca sunt nemilostiv, daca sunt manios, daca am ganduri pacatoase, daca am simtiri necurate, daca nu am credinta, daca nu am dragoste. Fiecare pacat de-al meu, fiecare pacat de-al nostru, este spinul pe care il adaugam blestematei cununi pe care omenirea nebuna o impleteste necontenit in jurul capului Domnului Hristos.
In schingiuirea lui Dumnezeu, omul se arata mai lipsit de mila decat diavolul. Nu credeti aceasta? Auziti ce spun martorii oculari: Atunci L-au scuipat in fata (Matei 26, 67) pe chipul Sau, pe minunatul si incantatorul Chip Doamne, de ce gura nu s-a imbolnavit de lepra si nu s-a prefacut in rani? Oare nu pentru aceea ca sa ne inveti rabdarea si blandetea? Au scuipat acel minunat, acel bland Chip, care pretuieste mai mult decat intreaga constelatie, decat deplina fericire. Ce spun? Da, mai mult decat toata fericirea, caci in acest Chip bland este vesnica fericire, toate chipurile vesnicei bucurii Au scuipat luminosul Chip inaintea caruia odinioara si-au venit in sine si s-au plecat; acel Chip care a potolit furtuna sufletului si a daruit odihna tuturor. i voi va laudati cu omul? Oh, strangeti-va stindardele, molii si oameni de nimic! Nimeni, nimeni nu trebuie srusineze asa ca omul, nimeni dintre diavoli, nimeni dintre fiare, nimeni dintre vietati Oamenii Il lovesc pe Dumnezeu este, oare, ceva mai infricosator decat aceasta? Oamenii il lovesc pe Dumnezeu este, oare, ceva mai satanic decat aceasta? Frate, daca n-ar exista iad, ar trebui sa fie inventat, inventat pentru oameni, numai pentru oameniPe El, pe Ziditorul si Mantuitorul il scuipa si il bat, iar El, bland si tacut, indura totul. Ai tu vreo scuza, tu, care iti platesti orice jignire cu aceeasi moneda? Care raspunzi raului cu rau? Care blestemi cand te blestema si urasti cand esti urat? Raspunzand raului cu rau, tu II scuipi pe Domnul Hristos; urand pe acela care te uraste, tu il lovesti si il chinuiesti pe Hristos; raspunzand jignirii cu jignire, tu il ocarasti pe Domnul Hristos, caci El nu a facut aceasta.
Pilat il preda rastignirii pe blandul Domn (Ioan 19,16). Iar oamenii il duc de la chinuri la chinuri, de la batjocura la batjocura. Pe Dumnezeu batjocorit il rastignesc, il tintuiesc pe cruce. Oare, bateti piroane in mainile lui Hristos, in mainile care au tamaduit atatia bolnavi? Care au curatit atatia leprosi? Care au inviat atatia morti? Oare voiti sa amuteasca gura care a vorbit asa cum niciodata nu a vorbit omul? Iaire, unde esti? Lazare, unde esti? Vaduva din Nain, unde esti, ca sa-l aperi pe Domnul tau si al meu?Oare il rastigniti pe nadejdea celor fara de nadejde, Mangaierea celor nemangaiati, ochiul celor orbi, urechea celor surzi, invierea celor morti? Oare bateti piroane in aceste picioare care au adus pacea, care au binevestit, care au umblat pe mare ca pe uscat, care au alergat catre toti cei bolnavi catre Lazar cel mort? Catre demonizatul din Gadara?Dumnezeu a fost rastignit. Oare sunteti multumiti, oare sunteti fericiti, luptatorilor impotriva lui Dumnezeu? Ce cugetati despre Hristos rastignit pe cruce? Este talhar; este neputincios; este ademenitor: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-te de pe cruce! Huo! Cel ce darami templul si in trei zile il zidesti, mantuieste-Te pe Tine insuti, coborandu-Te de pe cruce! (Matei 27, 40; Marcu 15, 29-30). i ce cugeta Domnul de pe cruce despre oamenii de la baza crucii? Ceea ce numai Dumnezeul dragostei si Dumnezeul blandetii poate gandi: Parinte, iarta-le lor caci nu stiu ce fac! (Marcu 23, 34) Cu adevarat, nu stiu ce fac cu Dumnezeu in trup. Oare i-a fost Domnului mai usor in trup decat pe cruce? Va spun, mai greu decat daca as avea eu in fiecare por cate un diavol. Caci este nesfarsit mai mare diferenta dintre diavol si om. Mantuitorul a simtit acest chin: firea Sa curata, fara de pacat, s-a ridicat impotriva mortii, si El, in zarea mortii, a inceput a Se intrista si a Se mahni: intristat este sufletul Meu pana la moarte (Matei 26, 37-38).
Daca si Dumnezeu plange, daca si Dumnezeu se intristeaza pentru moarte, atunci, spuneti: Este pentru om ceva mai infricosator decat moartea? Este ceva mai nefiresc decat moartea? Este ceva mai abominabil decat moartea? Moartea este grea pentru Dumnezeu, si cu atat mai mult pentru om. Dintre toate, moartea este cea mai grea pentru om, caci reprezinta cea m mare indepartare de Dumnezeu. Omul din Hristos a simtit aceasta si patimind, a marturisit: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? (Matei 27, 46) Acesta este strigatul Fiului Unul-Nascut al lui Dumnezeu, Care este de o fiinta cu Tatal, Unul cu Tatal. Nu este, oare, aceasta cea mai buna dovada ca moartea este puterea care indeparteaza de Dumnezeu, desparte de Dumnezeu? L-am rastignit pe Dumnezeu. Omule, ce vrei sa faci mai departe? Daca nu ar fi fost talharul cel intelept, nu ai avea indreptatire pentru aceasta. Daca nu ar fi fost el, pamantul ar fi ramas pe vecie iad. Daca toti ucenicii s-au smintit, s-au lepadat, talharul L-a marturisit ca pe Domnul si imparatul: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta (Luca 23,42).
Talharul este nadejdea noastra, caci a dat crezare lui Hristos ca Dumnezeu atunci cand toti si-au...
Infricosatoarea judecata asupra lui Dumnezeu Predica intai in Vinerea Mare (1926) partea a II-a was first posted on aprilie 17, 2020 at 8:30 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comNu intreba: Nu cumva sunt eu, Doamne? Caci fara indoiala vei auzi raspunsul: Da, tu zici. Tanjesti oare dupa bogatie, mocneste in tine aviditatea dupa bani? Sa stii ca in tine se naste Frate si prietene, tine minte intreaga ta viata: iubirea de arginti L-a rastignit pe Hristos, L-a dat mortii pe Dumnezeu. Dar nu numai aceasta: ea l-a ucis si pe Iuda. Iubirea de arginti are aceasta blestemata insusire ca prin ea omul savarseste nu numai ucidere de Hristos, ci si sinucidere. Ea mai intai il ucide pe Dumnezeu in sufletul omului; si ucigandu-L pe Dumnezeu in om, il ucide apoi si pe omul insusi.
Moartea este taina infricosatoare, frate, dar cel mai infricosator este atunci cand oamenii il dau mortii pe insusi Dumnezeu si doresc sa-L omoare pe de-a-ntregul, sa-L nimiceasca cu totul, sa fie cu totul mort, cu totul, sa piara fara urme. Astazi este ziua in care oamenii se arata infricosatori pentru Dumnezeu, caci L-au chinuit pe Dumnezeu asa cum nimeni niciodata nu L-a chinuit, caci L-au scuipat pe Dumnezeu asa cum nimeni niciodata nu L-a scuipat, caci L-au lovit pe Dumnezeu asa cum nimeni niciodata L-a lovit. Sa amuteasca tot ceea ce se numeste omul! Sa taca tot trupul omenesc! Sa nu se laude nimeni cu omul, sa nu se laude nimeni cu omenirea, caci, iata, omenirea nu L-a ingaduit pe Dumnezeu in mijlocul ei, L-a omorat pe Dumnezeu. Oare cu aceasta omenire sa te lauzi? Nimeni sa nu se laude cu umanismul! Ah, acesta este tot numai satanism, satanism, satanismAstazi nu diavolii, nu fiarele salbatice, nu sacalii, ci oamenii au impletit cununa de spini si au pus-o pe capul lui Hristos. Cununa de spini II impodobeste pe Acela care l-a impodobit pe om cu nemurirea. Impleteste omenirea cununa de spini pe capul celui ce a impletit imprejurul pamantului cununa de stele! Cununa de spini pentru Hristos impletesc si eu, si tu, prietene, daca sunt iubitor de arginti, daca sunt desfranat, daca sunt adulter, daca suni hulitor de Dumnezeu, daca sunt clevetitor, daca sunt defaimator, daca sunt betiv, daca sunt nemilostiv, daca sunt manios, daca am ganduri pacatoase, daca am simtiri necurate, daca nu am credinta, daca nu am dragoste. Fiecare pacat de-al meu, fiecare pacat de-al nostru, este spinul pe care il adaugam blestematei cununi pe care omenirea nebuna o impleteste necontenit in jurul capului Domnului Hristos.
In schingiuirea lui Dumnezeu, omul se arata mai lipsit de mila decat diavolul. Nu credeti aceasta? Auziti ce spun martorii oculari: Atunci L-au scuipat in fata (Matei 26, 67) pe chipul Sau, pe minunatul si incantatorul Chip Doamne, de ce gura nu s-a imbolnavit de lepra si nu s-a prefacut in rani? Oare nu pentru aceea ca sa ne inveti rabdarea si blandetea? Au scuipat acel minunat, acel bland Chip, care pretuieste mai mult decat intreaga constelatie, decat deplina fericire. Ce spun? Da, mai mult decat toata fericirea, caci in acest Chip bland este vesnica fericire, toate chipurile vesnicei bucurii Au scuipat luminosul Chip inaintea caruia odinioara si-au venit in sine si s-au plecat; acel Chip care a potolit furtuna sufletului si a daruit odihna tuturor. i voi va laudati cu omul? Oh, strangeti-va stindardele, molii si oameni de nimic! Nimeni, nimeni nu trebuie srusineze asa ca omul, nimeni dintre diavoli, nimeni dintre fiare, nimeni dintre vietati Oamenii Il lovesc pe Dumnezeu este, oare, ceva mai infricosator decat aceasta? Oamenii il lovesc pe Dumnezeu este, oare, ceva mai satanic decat aceasta? Frate, daca n-ar exista iad, ar trebui sa fie inventat, inventat pentru oameni, numai pentru oameniPe El, pe Ziditorul si Mantuitorul il scuipa si il bat, iar El, bland si tacut, indura totul. Ai tu vreo scuza, tu, care iti platesti orice jignire cu aceeasi moneda? Care raspunzi raului cu rau? Care blestemi cand te blestema si urasti cand esti urat? Raspunzand raului cu rau, tu II scuipi pe Domnul Hristos; urand pe acela care te uraste, tu il lovesti si il chinuiesti pe Hristos; raspunzand jignirii cu jignire, tu il ocarasti pe Domnul Hristos, caci El nu a facut aceasta.
Pilat il preda rastignirii pe blandul Domn (Ioan 19,16). Iar oamenii il duc de la chinuri la chinuri, de la batjocura la batjocura. Pe Dumnezeu batjocorit il rastignesc, il tintuiesc pe cruce. Oare, bateti piroane in mainile lui Hristos, in mainile care au tamaduit atatia bolnavi? Care au curatit atatia leprosi? Care au inviat atatia morti? Oare voiti sa amuteasca gura care a vorbit asa cum niciodata nu a vorbit omul? Iaire, unde esti? Lazare, unde esti? Vaduva din Nain, unde esti, ca sa-l aperi pe Domnul tau si al meu?Oare il rastigniti pe nadejdea celor fara de nadejde, Mangaierea celor nemangaiati, ochiul celor orbi, urechea celor surzi, invierea celor morti? Oare bateti piroane in aceste picioare care au adus pacea, care au binevestit, care au umblat pe mare ca pe uscat, care au alergat catre toti cei bolnavi catre Lazar cel mort? Catre demonizatul din Gadara?Dumnezeu a fost rastignit. Oare sunteti multumiti, oare sunteti fericiti, luptatorilor impotriva lui Dumnezeu? Ce cugetati despre Hristos rastignit pe cruce? Este talhar; este neputincios; este ademenitor: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-te de pe cruce! Huo! Cel ce darami templul si in trei zile il zidesti, mantuieste-Te pe Tine insuti, coborandu-Te de pe cruce! (Matei 27, 40; Marcu 15, 29-30). i ce cugeta Domnul de pe cruce despre oamenii de la baza crucii? Ceea ce numai Dumnezeul dragostei si Dumnezeul blandetii poate gandi: Parinte, iarta-le lor caci nu stiu ce fac! (Marcu 23, 34) Cu adevarat, nu stiu ce fac cu Dumnezeu in trup. Oare i-a fost Domnului mai usor in trup decat pe cruce? Va spun, mai greu decat daca as avea eu in fiecare por cate un diavol. Caci este nesfarsit mai mare diferenta dintre diavol si om. Mantuitorul a simtit acest chin: firea Sa curata, fara de pacat, s-a ridicat impotriva mortii, si El, in zarea mortii, a inceput a Se intrista si a Se mahni: intristat este sufletul Meu pana la moarte (Matei 26, 37-38).
Daca si Dumnezeu plange, daca si Dumnezeu se intristeaza pentru moarte, atunci, spuneti: Este pentru om ceva mai infricosator decat moartea? Este ceva mai nefiresc decat moartea? Este ceva mai abominabil decat moartea? Moartea este grea pentru Dumnezeu, si cu atat mai mult pentru om. Dintre toate, moartea este cea mai grea pentru om, caci reprezinta cea m mare indepartare de Dumnezeu. Omul din Hristos a simtit aceasta si patimind, a marturisit: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? (Matei 27, 46) Acesta este strigatul Fiului Unul-Nascut al lui Dumnezeu, Care este de o fiinta cu Tatal, Unul cu Tatal. Nu este, oare, aceasta cea mai buna dovada ca moartea este puterea care indeparteaza de Dumnezeu, desparte de Dumnezeu? L-am rastignit pe Dumnezeu. Omule, ce vrei sa faci mai departe? Daca nu ar fi fost talharul cel intelept, nu ai avea indreptatire pentru aceasta. Daca nu ar fi fost el, pamantul ar fi ramas pe vecie iad. Daca toti ucenicii s-au smintit, s-au lepadat, talharul L-a marturisit ca pe Domnul si imparatul: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta (Luca 23,42).
Talharul este nadejdea noastra, caci a dat crezare lui Hristos ca Dumnezeu atunci cand toti si-au...
