”Să nu vi se tulbure inima…”
Razboaie, vesti de razboaie, cutremure, proliferarea faradelegii in toate compartimentele vietii si la toate nivelele, racirea dragostei si incalzirea pana la incandescenta a urii si minciunii sub formele cele mai amagitoare si hidoase; saracia, foamea si mizeria omului de rand, in contrast flagrant cu belsugul desantat al coruptilor cu sau fara blazon politic; hristosii mincinosi si falsii profeti care isi expun in balciul nerusinarii marfurile in ambalaje cat mai imbietoare, ei bine, toate aceste realitati dureroase si zguduitoare prin actiunea si consecintele lor nefaste ne pot face sa esuam in valtorile deznadejdii si ale necredintei, punand la indoiala toate valorile moral-spirituale ale crestinismului bimilenar.
Ba unii filozofi ai neantizarii se si grabesc, cu o savanta ignoranta, sa vorbeasca despre moartea lui Dumnezeu sau despre falimentul crestinismului, uitand ca, daca cineva a murit sau a falimentat, aceia sunt ei insisi, cei care s-au lepadat de Hristos si Biserica Lui si s-au facut un singur trup si duh cu Mamona, dandu-se, pe vecii vecilor, pomana iadului. i totusi, peste toate aceste plagi prevestitoare de apocalips si peste aceste valuri oarbe si infuriate, rasuna invincibile cuvintele Mantuitorului: Sa nu vi se tulbure inima voastra nici sa se infricoseze; Indrazniti, caci Eu am biruit lumea! (Ioan 14, 27; 16, 33).
Da, popor roman, sa nu ti se tulbure inima, pentru ca intreaga ta istorie este un miracol in care se vadeste cu prisosinta puterea...