Zaheu sau Întâlnirea personală cu Hristos
In traditia liturgica slava, Evanghelia lui Zaheu inchide intotdeauna timpul de dupa Rusalii. Este o traditie frumoasa, pentru ca, dupa ce am strabatut lungul drum duhovnicesc al acestui timp liturgic care este al lucrarii personale a crestinului impreuna cu Duhul Sfant, ajungem, am putea spune, prin aceasta extraordinara iconomie a lui Hristos care sparge toate []In traditia liturgica slava, Evanghelia lui Zaheu inchide intotdeauna timpul de dupa Rusalii. Este o traditie frumoasa, pentru ca, dupa ce am strabatut lungul drum duhovnicesc al acestui timp liturgic care este al lucrarii personale a crestinului impreuna cu Duhul Sfant, ajungem, am putea spune, prin aceasta extraordinara iconomie a lui Hristos care sparge toate canoanele, la o apoteoza duhovniceasca, pe care am putea o intitula triumful Duhului asupra Literei. Aceasta Evanghelie este o mangaiere pentru toti oamenii, inainte de a incepe urcusul duhovnicesc care ne va duce catre Paste.
Domnul a inceput deja de ceva timp urcarea Sa catre Ierusalim , trecand prin Perea (malul stang al Iordanului), si la intrarea in Ierihon vindeca pe orbul Bartimeu, care indata cu glas mare da slava lui Dumnezeu in persoana si lucrarea lui rabbi Ieshouah din Nazareth. Apoi Domnul intra in Ierihon1. Evenimentul care va urma nu este relatat decat de Sf. Luca.
Faima lui rabbi este nemaipomenita. Este insotit de cei Doisprezece si, probabil, de numerosi alti ucenici, precum si de o multime iluminata de bucurie la invatatura Sa si la minunile pe care le savarseste. Este un adevarat alai, care vesteste intrarea Sa mesianica in Ierusalim. inandu se deoparte de aceasta multime bucuroasa se afla un om bogat din oras, foarte mirat de acest personaj pe care multimea il aclama ca pe un proroc. Acest om, care se cheama Zaheu2, nu e un oarecare: este mai marele vamesilor din oras. Vamesii erau evrei care colaborau cu ocupatia romana pentru colectarea impozitelor indirecte: ei avansau statului roman suma pentru un anumit loc si o anumita perioada, iar in schimb statul le ingaduia sa perceapa direct impozitele, incredintandu le o functie publica, de unde in franceza numele de publicains . Prin faptul ca adunau monedele cu efigia imparatului, care era adorat ca un dumnezeu, si deci bani idolesti necurati , ei deveneau necurati din punct de vedere al ritualului iudaic, dupa Legea lui Israel, si nimeni nu putea avea contact cu ei (nici sa le vorbeasca, nici sa i atinga, nici sa manance cu ei, nici sa intre in casele lor). Deoarece se straduiau sa stranga mult mai mult decat dadusera la stat, erau urati de popor. La aceasta se adauga luxul nerusinat al vietii lor, puternic elenizata, si mai ales al infatisarii lor (vesminte, podoabe, parfumuri). Erau, de aceea, dispretuiti de toti evreii evlaviosi3.
Or acest om, care putea trai linistit in cercul sau de oameni bogati, izolat de ceilalti evrei, isi pune intrebari despre rabbi Ieshouah: cine este acest om? Iata punctul cheie al intamplarii. Bogatia si reusita sa sociala nu i ajung. Cauta sa vada cine este Iisus. Nu ce este Iisus, ce reprezinta El si nici ce se spune despre El, ci cine este El. i vrea sa L vada. Este singura dorinta care il stapaneste pe Om de la izgonirea sa din Gradina Raiului: sa vada pe Dumnezeu. Nu exista adevarata intalnire fara a vedea persoana fata catre fata. Pentru Om, nu exista decat un singur Celalalt: Dumnezeu, care este prototipul sau. Dumnezeu este singura obsesie a Omului cazut4. Insa iata ca multimea este numeroasa, iar el este mic de statura . Cum sa faca? Nu se descurajeaza, nu zice lasa . E mic, e adevarat, dar este istet si iute de picior. Atunci se gandeste cum sa faca, apoi alearga si o ia inainte, adica depaseste multimea care merge incet. Gaseste un copac cu ramuri joase, un sicomor5, si se urca in el. Este o tactica excelenta: in acest fel nu poate sa nu L vada. i intr adevar Domnul trece chiar pe langa sicomor, iar Zaheu Il vede in carne si oase. Povestea s ar putea opri aici. Dar bunatatea de nespus a lui Dumnezeu iese in intampinarea celui mai mic gest pe care fiinta noastra il face catre El. Ce impreuna lucrare minunata! Domnul ridica de indata ochii si il vede. i minunat lucru este in ochii nostri6 : fiecare fiinta omeneasca poate sa si spuna, ca Zaheu: Dumnezeu m a...
Domnul a inceput deja de ceva timp urcarea Sa catre Ierusalim , trecand prin Perea (malul stang al Iordanului), si la intrarea in Ierihon vindeca pe orbul Bartimeu, care indata cu glas mare da slava lui Dumnezeu in persoana si lucrarea lui rabbi Ieshouah din Nazareth. Apoi Domnul intra in Ierihon1. Evenimentul care va urma nu este relatat decat de Sf. Luca.
Faima lui rabbi este nemaipomenita. Este insotit de cei Doisprezece si, probabil, de numerosi alti ucenici, precum si de o multime iluminata de bucurie la invatatura Sa si la minunile pe care le savarseste. Este un adevarat alai, care vesteste intrarea Sa mesianica in Ierusalim. inandu se deoparte de aceasta multime bucuroasa se afla un om bogat din oras, foarte mirat de acest personaj pe care multimea il aclama ca pe un proroc. Acest om, care se cheama Zaheu2, nu e un oarecare: este mai marele vamesilor din oras. Vamesii erau evrei care colaborau cu ocupatia romana pentru colectarea impozitelor indirecte: ei avansau statului roman suma pentru un anumit loc si o anumita perioada, iar in schimb statul le ingaduia sa perceapa direct impozitele, incredintandu le o functie publica, de unde in franceza numele de publicains . Prin faptul ca adunau monedele cu efigia imparatului, care era adorat ca un dumnezeu, si deci bani idolesti necurati , ei deveneau necurati din punct de vedere al ritualului iudaic, dupa Legea lui Israel, si nimeni nu putea avea contact cu ei (nici sa le vorbeasca, nici sa i atinga, nici sa manance cu ei, nici sa intre in casele lor). Deoarece se straduiau sa stranga mult mai mult decat dadusera la stat, erau urati de popor. La aceasta se adauga luxul nerusinat al vietii lor, puternic elenizata, si mai ales al infatisarii lor (vesminte, podoabe, parfumuri). Erau, de aceea, dispretuiti de toti evreii evlaviosi3.
Or acest om, care putea trai linistit in cercul sau de oameni bogati, izolat de ceilalti evrei, isi pune intrebari despre rabbi Ieshouah: cine este acest om? Iata punctul cheie al intamplarii. Bogatia si reusita sa sociala nu i ajung. Cauta sa vada cine este Iisus. Nu ce este Iisus, ce reprezinta El si nici ce se spune despre El, ci cine este El. i vrea sa L vada. Este singura dorinta care il stapaneste pe Om de la izgonirea sa din Gradina Raiului: sa vada pe Dumnezeu. Nu exista adevarata intalnire fara a vedea persoana fata catre fata. Pentru Om, nu exista decat un singur Celalalt: Dumnezeu, care este prototipul sau. Dumnezeu este singura obsesie a Omului cazut4. Insa iata ca multimea este numeroasa, iar el este mic de statura . Cum sa faca? Nu se descurajeaza, nu zice lasa . E mic, e adevarat, dar este istet si iute de picior. Atunci se gandeste cum sa faca, apoi alearga si o ia inainte, adica depaseste multimea care merge incet. Gaseste un copac cu ramuri joase, un sicomor5, si se urca in el. Este o tactica excelenta: in acest fel nu poate sa nu L vada. i intr adevar Domnul trece chiar pe langa sicomor, iar Zaheu Il vede in carne si oase. Povestea s ar putea opri aici. Dar bunatatea de nespus a lui Dumnezeu iese in intampinarea celui mai mic gest pe care fiinta noastra il face catre El. Ce impreuna lucrare minunata! Domnul ridica de indata ochii si il vede. i minunat lucru este in ochii nostri6 : fiecare fiinta omeneasca poate sa si spuna, ca Zaheu: Dumnezeu m a...
