Sunt oameni la care amintirea trecerii lor prin lume e tot atat de vie, de nu chiar mai luminoasa, decat insasi scurta lor existenta pamanteasca. Timpul consuma tot ceea ce era perisabil in fiinta lor, da la o parte toate micile mizerii legate de o mana de pamant, sterge rugina prejudecatilor contemporanilor, lasand sa [] Sunt oameni la care amintirea trecerii lor prin lume e tot atat de vie, de nu chiar mai luminoasa, decat insasi scurta lor existenta pamanteasca. Timpul consuma tot ceea ce era perisabil in fiinta lor, da la o parte toate micile mizerii legate de o mana de pamant, sterge rugina prejudecatilor contemporanilor, lasand sa apara dincolo de ani, stralucitori si biruitor, omul spiritual, model de vietuire pentru generatii de-a randul.

Un astfel de om a fost blandul invatator Ioan Marini, de la a carui trecere la Domnul se vor implini anul acesta, la 29 ianuarie, 76 de ani.

Suferinta, care l-a cercetat inca din anii tineretii, i-a dat prilejul sa-l intalneasca pe un alt mare infratit cu durerea si jertfa,pe Parintele Iosif Trifa,intemeietorul pamantesc al miscarii religioase Oastea Domnului , din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane.

Era in Sanatoriul Geoagiu, unde tanarul invatator fusese adus de o boala nemiloasa.

Sufletul ii era macinat de deznadejde,caci orizontul vietii i se parea prea de timpuriu cufundat in negura. Dar intalnirea cu preotul de la Sibiu i-a marcat intreaga existenta, dandu-I o alta intelegere a rosturillor omului in lume. De acum boala si suferinta primeau un alt inteles, erau vazute prin rabdarea tacuta si mantuitoare a Golgotei. Pacientul a parasit sanatoriu cu boala. ameliorata, dar cu sufletul complet vindecat.

Din slabiciunea trupului supus trecerii inevitabile s-a ivit faptura cea noua, nascuta din lacrimi si cainta. La inceput vorbirea lui era plina de poticniri,preaplinul inimii nu gasea cuvantul cel mai nimerit. Cu timpul, pe masura ce s-a daruit lui Hristos pe masura ce Il traia zilnic in viata lui, in coala Duhului Sfant,a primit un duh de vorbire caruia nimeni nu-i putea sta impotriva . Privirea, cuvantul, gestul, intreaga lui fiinaa deveneau o putere care darama zidurile pacatului,facand inimile sa se prabuseasca, zdrobite de cainta, la Crucea Domnului Iisus.

Prima cetate cucerita pentru Dumnezeu va fi insasi comuna Sasciori, locul unde a vazut lumina zilei inflacaratul apostol. Carciumile se inchid, tigara dispare din viata satenilor; in case, pe ulite si pe ogoare in loc de injuraturi se aud cantari de lauda pentru Domnul!Mai tarziu, campul lui de actiune se va extinde asupra Banatului, Transilvaniei, indeosebi cea de nord, Moldovei, mai ales in timpul marii secete din vara anului 1946. Suferind impreuna cu multimile flamande si insetate, le vestea adevarurile mantuitoare,potolindu-le foamea si setea cu painea cea nepieritoare si cu apa cea vie a Cuvantului Evangheliei.

In Apahida sau la Alba Iulia, la predica lui tinuta pe peronul garii, calatorii,personalul trenului, mecanicii de locomotiva l-au inconjurat din toate partile si fermecati de puterea cuvantului lui Dumnezeu au intarziat mai bine de o ora, uitand de calatoria pamanteasca si schimband macazul spre Patria Cereasca.

Intalnirea cu acest om al lui Dumnezeu, care s-a lepadat de toata grija cea lumeasca, imbracand haina saraciei si a smereniei,insemna un prilej unic, un moment de constiinta si de adevar rascolitor.

Cand in 1929 gornistul de la Sibiu il cheama in redactia saptamanalului Oastea Domnului , renunta la toate si se daruieste ogorului Evangheliei cu o desavarsita lepadare de sine,asemenea parintelui sau duhovnicesc.

Nu peste mult timp, raspunzand aceleiasi chemari va veni de pe plaiurile bihorene tanarul Traian Dorz,viitorul poet, din a carui harfa se va inchega doina Golgotei doina unui neam care si-a purtat crucea in istorie insangerand veacurile,si caruia, ca dreapta rasplatire, la vremea oranduita, Dumnezeu i-a daruit, in mila Sa invierea nationala si spirituala.

Amandoi vor deveni calfele lui Neemia ramandu-I statornici in biruinte si infrangeri sorbindu-i cu evlavie nu numai invataturile ci si ultima suflare in casa de pe Aleea Filozofilor din Sibiul anilor 1938.

Astfel pe paginile ziarelor Lumina satelor si Oastea Domnului si-a facut ucenicia pentru a deveni un condei inaripat si o sabie de lupta incercata. Articolele publicate in aceste ziare iar mai tarziu in Iisus Biruitorul , Viata Crestina Familia Crestina , Misionarul Vietii Crestine sau in bogatele calendare de masa izvorau dintr-o experienta religioasa profunda si roditoare.

Avea responsabilitatea cuvantului scris ss rostit fiecare predica sau articol insemnand pentru el o frangere de sine pe altarul adevarului. Constiinta lui de luptator al lui Hristos nu ii permitea sa loveasca in vant, ci intotdeauna la tinta. tia sa raspunda cu indrazneala si la obiect unor intelectuali batjocoritori de cele sfinte punandu-i la punct nu cu armele unui Goliat teologic ci cu pietricica smeritului David.

In timpul celui de al doilea razboi mondial a fost inchis ca .. eretic si razvratit . Acolo in celula prin exemplul unui crestinism model unit cu meditatia, rugaciunea, si dragostea jertfitoare ii elibereaza pe multi din robia pacatului, chemandu-i la pocainta si la viata cu Hristos. Dar convertirea cea mai spectaculoasa este aceea a doi intelectuali de forta; un profesor de latina si un medic- care slujisera o ideologie izvorata din ura si teroare. Dumneata si popa Trifa, i se adresa unul din ei, n-ati urmarit decat sa faceti afaceri cu ziarele si sutele de mii de carti cu care ati umplut tara ! La aceasta, blandul Marini i-a raspuns cu demnitatea si siguranta pe care numai Adevarul le poate da: Puteti sa-mi aratati aici in Sibiu sau in vreun loc in tara care este vila ori fabrica preotului Iosif Trifa? S-a gasit cumva dupa moartea lui vreo suma de bani depusa la vreo banca din tara sau strainatate? La Geoagiu,la Sibiu, la Davos in Elvetia, n-a depus decat suferintaEste singurul aur pe...