„Tu Doamne, ne iubeşti pe noi, pe toţi păcătoşii şi ticăloşii”
Ce ne impiedica sa iubim? Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea; si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei. i daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca si []Ce ne impiedica sa iubim?Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea; si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei. i daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac. i daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa primeasca inapoi intocmai.
Ci, iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut fara sa nadajduiti nimic in schimb si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt, ca El e bun cu cei nemultumitori si rai.
Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv (Luca 6, 31-36). Ce vorbe uimitor de simple! Ele sunt atat de simple, atat de firesti incat atunci cand omul aude pentru intaia oara ca trebuie sa se poarte astfel, se simte chiar stingherit.
Cum de nu m-am gandit singur la asta pana acum? striga el. Dar tot ce este mare este simplu si toata invatatura lui Hristos e neasemuit de simpla. Ea este indreptata catre oamenii cu inimi simple; au primit-o cei mai simpli pescari din Galileea, care au devenit luminatori ai intregii lumi.
Lui Hristos I-au urmat in primul rand cei mai simpli oameni, fiindca orice cuvant al lui Hristos este simplu si uimitor de accesibil. Toata invatatura Lui parca s-ar intelege de la sine si totusi, ce departe sta viata noastra de implinirea acestor cuvinte simple, acestor mari porunci ale lui Hristos!Cat de rar se intampla sa ne purtam cu oamenii asa cum am vrea sa se poarte si ei cu noi! Asteptam de la oameni stima, iar noi ii injosim; asteptam sa fim ajutati la nevoie, dar nu ne gandim niciodata sa ajutam aproapelui cand avem indestulare trupeasca.
Ce sa insemne asta? De ce stau asa lucrurile? Doar nu ne purtam astfel cu toti oamenii. Fata de cei mai apropiati, fata de cei pe care ii iubim fierbinte sotia scumpa, copii, tata, mama ne purtam potrivit poruncilor lui Hristos; ii iubim ca pe noi insine si nu le facem ceea ce nu ne-am dori pentru noi insine.
Ce mama care-si iubeste copilul din toata inima nu ii va da toata dragostea, toata mangaierea sa, nu-si va jertfi chiar viata pentru el? Prin aceasta, ea implineste nu-i asa? legea lui Hristos.
Dar, iata, cu cei pe care ii cuprindem sub numele de aproape , insa de fapt ii socotim departati si straini, nu ne purtam astfel. Ce ne impiedica sa ne purtam cu ei la fel cum ne purtam cu oamenii cei mai apropiati, pe care ii iubim? Ne impiedica egoismul, iubirea de sine, fiindca nu ne iubim decat pe noi insine.
Ne ingrijim de noi insine, ne iubim pe noi insine, iar pe oamenii din jur nu-i iubim, adeseori ii necajim, ii jignim. Iar Domnul ne infatiseaza o asemenea cerinta dreapta, curata, sfanta.
El cere insa ca noi sa ii iubim si pe vrajmasi. Oare-i usor sa facem asta? Nu, este foarte greu. A-i iubi pe vrajmasi se deprind cei ce au inima curata, cei care...
Ci, iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut fara sa nadajduiti nimic in schimb si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt, ca El e bun cu cei nemultumitori si rai.
Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv (Luca 6, 31-36). Ce vorbe uimitor de simple! Ele sunt atat de simple, atat de firesti incat atunci cand omul aude pentru intaia oara ca trebuie sa se poarte astfel, se simte chiar stingherit.
Cum de nu m-am gandit singur la asta pana acum? striga el. Dar tot ce este mare este simplu si toata invatatura lui Hristos e neasemuit de simpla. Ea este indreptata catre oamenii cu inimi simple; au primit-o cei mai simpli pescari din Galileea, care au devenit luminatori ai intregii lumi.
Lui Hristos I-au urmat in primul rand cei mai simpli oameni, fiindca orice cuvant al lui Hristos este simplu si uimitor de accesibil. Toata invatatura Lui parca s-ar intelege de la sine si totusi, ce departe sta viata noastra de implinirea acestor cuvinte simple, acestor mari porunci ale lui Hristos!Cat de rar se intampla sa ne purtam cu oamenii asa cum am vrea sa se poarte si ei cu noi! Asteptam de la oameni stima, iar noi ii injosim; asteptam sa fim ajutati la nevoie, dar nu ne gandim niciodata sa ajutam aproapelui cand avem indestulare trupeasca.
Ce sa insemne asta? De ce stau asa lucrurile? Doar nu ne purtam astfel cu toti oamenii. Fata de cei mai apropiati, fata de cei pe care ii iubim fierbinte sotia scumpa, copii, tata, mama ne purtam potrivit poruncilor lui Hristos; ii iubim ca pe noi insine si nu le facem ceea ce nu ne-am dori pentru noi insine.
Ce mama care-si iubeste copilul din toata inima nu ii va da toata dragostea, toata mangaierea sa, nu-si va jertfi chiar viata pentru el? Prin aceasta, ea implineste nu-i asa? legea lui Hristos.
Dar, iata, cu cei pe care ii cuprindem sub numele de aproape , insa de fapt ii socotim departati si straini, nu ne purtam astfel. Ce ne impiedica sa ne purtam cu ei la fel cum ne purtam cu oamenii cei mai apropiati, pe care ii iubim? Ne impiedica egoismul, iubirea de sine, fiindca nu ne iubim decat pe noi insine.
Ne ingrijim de noi insine, ne iubim pe noi insine, iar pe oamenii din jur nu-i iubim, adeseori ii necajim, ii jignim. Iar Domnul ne infatiseaza o asemenea cerinta dreapta, curata, sfanta.
El cere insa ca noi sa ii iubim si pe vrajmasi. Oare-i usor sa facem asta? Nu, este foarte greu. A-i iubi pe vrajmasi se deprind cei ce au inima curata, cei care...
