Nevointa noastra are pret inaintea lui Dumnezeu: in cumpana Lui sunt cantarite si neputinta noastra, si mijloacele noastre si imprejurarile, si insesi vremurile. Un oarecare Parinte mare a avut urmatoarea vedenie: viata pamanteasca a oamenilor i s-a infatisat ca o mare. El a vazut cum nevoitorilor din primele vremuri ale monahismului li s-au dat aripi []Nevointa noastra are pret inaintea lui Dumnezeu: in cumpana Lui sunt cantarite si neputinta noastra, si mijloacele noastre si imprejurarile, si insesi vremurile.

Un oarecare Parinte mare a avut urmatoarea vedenie: viata pamanteasca a oamenilor i s-a infatisat ca o mare. El a vazut cum nevoitorilor din primele vremuri ale monahismului li s-au dat aripi de foc, si ei au trecut ca fulgerul peste marea patimilor. Nevoitorilor din vremurile de pe urma nu li s-au dat aripi: ei au inceput sa planga pe malul marii. Atunci li s-au daruit aripi, dar nu de foc, ci unele mai slabe: ei au plecat in zbor peste mare. Pe drum, din pricina slabiciunii aripilor, se cufundau deseori in mare; ridicandu-se cu greutate din ea, porneau mai departe, pana cand, in cele din urma, dupa multe stradanii si restristi, au reusit sa treaca marea.

Sa nu ne descurajam! Sa nu nazuim cu nechibzuinta spre nevointe stralucite, mai presus de puterile noastre; sa primim cu evlavie nevointa smerita, foarte potrivita neputintei noastre, data, in chip parca vazut, de catre mana lui Dumnezeu! Sa savarsim aceasta nevointa cu credinciosie fata de sfantul Adevar, si in mijlocul lumii care, gloata galagioasa si fara numar, alearga pe calea cea larga in urma rationalismului sau samavolnic, noi sa mergem la Dumnezeu pe calea ingusta a ascultarii fata de Biserica si de Sfintii Parinti.

Sf. Ignatie Briancianinov extras din De la intristarea inimii la mangaierea lui Dumnezeu