Pe urmele Mântuitorului – Al 9-lea popas din drumul Crucii
Mantuitorul cade a treia oara i acum sa mergem mai departe cu Domnul pe calea cea grea a Crucii. Iata, se apropie Golgota. Drumul incepe a urca mai tare. Istovit de batai si de dureri, Domnul abia mai inainteaza se clatina ca o umbra si cade a treia oara sub greutatea Crucii. Acesta e al []Mantuitorul cade a treia oara i acum sa mergem mai departe cu Domnul pe calea cea grea a Crucii. Iata, se apropie Golgota. Drumul incepe a urca mai tare. Istovit de batai si de dureri, Domnul abia mai inainteaza se clatina ca o umbra si cade a treia oara sub greutatea Crucii. Acesta e al 9-lea popas din drumul Crucii. De data asta Domnul cade ca mort la pamant. Se infioara si ostasii, se infioara chiar si iudeii. Suspina Maica Sfanta,plang femeile, plang si ingerii din cer de atata suferinta. O, ce priveliste grozava! Pana imi cade din maini, lacrimile ma podidesc si incep si eu sa plangIn drum spre GolgotaIn drum spre Golgota merge Fiul dureriiPe noi sa ne scoata din calea pierzarii,El merge-nainte, si-n urma-I se tinIudeii cei rai si-ostasii pagani.
Coroana de spini Il apasa pe cap,Soldatii cu bice intruna-L tot bat.
Din fruntea-I senina picura sange i Maica cea Sfanta cu lacrimi Il plange.
O, frate iubite si drag cititor,Eu plang cu amar si mult ma-nfiorGandindu-ma ca-n Crucea din spatele LuiSunt toate pacatele mele, si-a-tale si-a-oricui,Cu-a noastre pacate si noi Il lovimPe Domnul Cel Sfant si chinu-I sporim.
Dar, frate iubite si drag cititor,Pe Domnul nu-aceste pacate Il dor,Caci El a venit anume sa iaA pacatelor noastre sarcina grea,Pe Domnul Il doare si inima-I plangeDe cei ce n-au primit Sfantul Lui Sange,De cei ce n-au primit a Lui viata si dar i pentru care a suferit si-a murit in zadar.
Pe locul unde a fost al 9-lea popas din drumul Crucii se afla azi o manastire ruseasca in care sunt zugravite Patimile Mantuitorului in culori atat de vii si de induiosatoare cum n-am mai vazut in viata mea. Tot aici am vazut si un lucru de suflet miscator despre care scriem mai departe.
Un lucru miscator am vazut la al 9-lea popas Unul care a dus o cruce in spate pana la IerusalimEra aici o cruce mare de lemn pe care un pelerin din Ungaria in vremile de pace, de dinainte de razboi, o dusese in spate pana la Ierusalim (pe cruce era insemnat omul cu numele si anul in care o dusese, dar mi-a scapat din vedere sa insemn aceste date). Inchinatorul a mers tot pe jos cu crucea in spate pana la Ierusalim. A trecut prin Serbia, Bulgaria, Turcia si, trecand Bosforul, a luat-o peste Asia Mica pana la Ierusalim. Ne putem inchipui prin cate osteneli, prin cate primejdii, ba si prin cate rasete si batjocuri va fi trecut inchinatorul pana sa ajunga la Ierusalim. El insa n-avea grija de nimic si nu simtea nimic. El vedea mereu inaintea ochilor sai numai chipul lui Iisus Cel Rastignit, Care-l atragea spre Ierusalim si ii dadea putere sa mearga inainte. Vazand acest semn graitor despre o credinta atat de vie si tare, mi-am adus aminte de cuvintele Mantuitorului: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa in fiecare zi si sa vina dupa Mine (Marcu 8,34). In inteles sufletesc si noi trebuie sa facem ceea ce a facut pelerinul din Ungaria. Spre Ierusalimul cel sufletesc, spre mantuirea noastra cea sufleteasca, trebuie sa calatorim si noi purtand mereu o cruce sufleteasca, o cruce pe care Domnul o pune pe umerii nostri. tii tu care este acea cruce? Este aceasta o cruce care-ti spune sa te lepezi de tine, adica sa te lepezi de placerile si de patimile tale cele rele; este aceasta o cruce ce-ti aduce mereu aminte ce grozave chinuri a rabdat Domnul pentru tine si te intreaba: tu ce rabzi pentru Domnul si pentru sufletul tau? Este aceasta o cruce ce-ti spune mai bine sa rabzi batjocuri, ocari si pagube decat sa-ti vatemi sufletul si pe Domnul. Aceasta cruce trebuie sa o ducem si noi asa cum o ducea pelerinul din Ungaria:...
Coroana de spini Il apasa pe cap,Soldatii cu bice intruna-L tot bat.
Din fruntea-I senina picura sange i Maica cea Sfanta cu lacrimi Il plange.
O, frate iubite si drag cititor,Eu plang cu amar si mult ma-nfiorGandindu-ma ca-n Crucea din spatele LuiSunt toate pacatele mele, si-a-tale si-a-oricui,Cu-a noastre pacate si noi Il lovimPe Domnul Cel Sfant si chinu-I sporim.
Dar, frate iubite si drag cititor,Pe Domnul nu-aceste pacate Il dor,Caci El a venit anume sa iaA pacatelor noastre sarcina grea,Pe Domnul Il doare si inima-I plangeDe cei ce n-au primit Sfantul Lui Sange,De cei ce n-au primit a Lui viata si dar i pentru care a suferit si-a murit in zadar.
Pe locul unde a fost al 9-lea popas din drumul Crucii se afla azi o manastire ruseasca in care sunt zugravite Patimile Mantuitorului in culori atat de vii si de induiosatoare cum n-am mai vazut in viata mea. Tot aici am vazut si un lucru de suflet miscator despre care scriem mai departe.
Un lucru miscator am vazut la al 9-lea popas Unul care a dus o cruce in spate pana la IerusalimEra aici o cruce mare de lemn pe care un pelerin din Ungaria in vremile de pace, de dinainte de razboi, o dusese in spate pana la Ierusalim (pe cruce era insemnat omul cu numele si anul in care o dusese, dar mi-a scapat din vedere sa insemn aceste date). Inchinatorul a mers tot pe jos cu crucea in spate pana la Ierusalim. A trecut prin Serbia, Bulgaria, Turcia si, trecand Bosforul, a luat-o peste Asia Mica pana la Ierusalim. Ne putem inchipui prin cate osteneli, prin cate primejdii, ba si prin cate rasete si batjocuri va fi trecut inchinatorul pana sa ajunga la Ierusalim. El insa n-avea grija de nimic si nu simtea nimic. El vedea mereu inaintea ochilor sai numai chipul lui Iisus Cel Rastignit, Care-l atragea spre Ierusalim si ii dadea putere sa mearga inainte. Vazand acest semn graitor despre o credinta atat de vie si tare, mi-am adus aminte de cuvintele Mantuitorului: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa in fiecare zi si sa vina dupa Mine (Marcu 8,34). In inteles sufletesc si noi trebuie sa facem ceea ce a facut pelerinul din Ungaria. Spre Ierusalimul cel sufletesc, spre mantuirea noastra cea sufleteasca, trebuie sa calatorim si noi purtand mereu o cruce sufleteasca, o cruce pe care Domnul o pune pe umerii nostri. tii tu care este acea cruce? Este aceasta o cruce care-ti spune sa te lepezi de tine, adica sa te lepezi de placerile si de patimile tale cele rele; este aceasta o cruce ce-ti aduce mereu aminte ce grozave chinuri a rabdat Domnul pentru tine si te intreaba: tu ce rabzi pentru Domnul si pentru sufletul tau? Este aceasta o cruce ce-ti spune mai bine sa rabzi batjocuri, ocari si pagube decat sa-ti vatemi sufletul si pe Domnul. Aceasta cruce trebuie sa o ducem si noi asa cum o ducea pelerinul din Ungaria:...
