SFÎRŞITUL JERTFEI ŞI SEMNUL SFINŢENIEI
Fiecare adevar isi are vremea sa si fiecare profet isi are timpul sau. Cand vremea unui adevar s-a implinit el tace. Cand timpul unui profet s-a implinit el pleaca. Dar cei in mijlocul carora a stralucit adevarul nu mai raman cum erau inainte de a-l vedea. i cei carora le-a strigat profetul nu []Fiecare adevar isi are vremea sa si fiecare profet isi are timpul sau. Cand vremea unui adevar s-a implinit el tace. Cand timpul unui profet s-a implinit el pleaca.
Dar cei in mijlocul carora a stralucit adevarul nu mai raman cum erau inainte de a-l vedea. i cei carora le-a strigat profetul nu mai sunt cum au fost inainte de a-l auzi. Unii se vor intoarce, cu fata stralucind de binecuvantarea primirii Adevarului. Altii, intunecati pe veci de blestemul impotrivirii sau osanditi de uciderea lui.
In dis-de-dimineata zilei de 12 Februarie 1938 s-a implinit vremea unui mare adevar si a tacut gura unui mare profet.
Pagina 1 a foii Glasul Dreptatii cu anuntul trecerii la Domnul a Parintelui IosifTrecerea in lumea cealalta a fost pe masura trecerii prin lumea aceasta. Cuptorul suferintei, incalzit pana la alb, le-a dat incandescenta aceasta nemuritoare, atat adevarului cat si profetului sau. i amandoi au ramas, pentru noi, tinta si model, undeva sus. Nici prea departe, ca sa ne fie prea greu de atins, nici prea aproape, ca sa ne fie prea usor. Ci numai acolo pana unde trebuie neaparat sa ajungem fiindca mantuirea abia de acolo incepe.
Langa sicriul Parintelui IosifAm spus in alta parte, mai pe larg, despre zilele si intamplarile trecerii in vesnicie a Parintelui Iosif despre frumusetea si sfintenia lui, despre lacrimile si dragostea fratilor, veniti cu miile sa-l petreaca la plecarea din lume, ca si despre uratenia si vinovatia mitropolitului vrajmas si ale sfatuitorilor lui, care s-au razbunat pana si pe cadavrul sau, nepermitand, nici a patra zi de la moarte, savarsirea slujbei inmormantarii si tragerea clopotului. Numai cand cioclii ii vor sfasia si haina preoteasca, vazandu-si si aceasta ultima razbunare implinita, ingaduira protopopului Emilian Cioran sa-i faca o foarte scurta slujba de inmormantare ca pentru cel mai din urma om si sa traga o singura data, pentru el, clopotul unei singure biserici.
Ce mici sunt contemporanii adevaratilor oameni mari! i ce orbi se dovedesc tiranii si stapanitorii lumii, care vor sa se ridice mai presus de adevar, inabusindu-l. i vor sa impiedice Invierea lui Hristos, pravalind peste El o lespede.
Din toata tara si de peste hotare au venit atunci mii de frati si de surori care l-au purtat pe brate spre mormant, insotindu-l pe jos, de-a lungul orasului Sibiu. Pornind din Aleea Filozofilor si inconjurand pe departe, prin centru si pana in cimitir, l-au petrecut in lacrimi si in cantari.
In clipa coborarii sicriului in mormant, intr-o izbucnire uriasa de plans, Trandafir Munteanu din Lugoj a aruncat peste sicriu coroana adusa de el si de fratii de acolo. Apoi mormantul sfant a fost acoperit mai mult cu flori si cu lacrimi decat cu pamantDespre toate aceste lucruri am mai scris mult si in alte parti....
Dar cei in mijlocul carora a stralucit adevarul nu mai raman cum erau inainte de a-l vedea. i cei carora le-a strigat profetul nu mai sunt cum au fost inainte de a-l auzi. Unii se vor intoarce, cu fata stralucind de binecuvantarea primirii Adevarului. Altii, intunecati pe veci de blestemul impotrivirii sau osanditi de uciderea lui.
In dis-de-dimineata zilei de 12 Februarie 1938 s-a implinit vremea unui mare adevar si a tacut gura unui mare profet.
Pagina 1 a foii Glasul Dreptatii cu anuntul trecerii la Domnul a Parintelui IosifTrecerea in lumea cealalta a fost pe masura trecerii prin lumea aceasta. Cuptorul suferintei, incalzit pana la alb, le-a dat incandescenta aceasta nemuritoare, atat adevarului cat si profetului sau. i amandoi au ramas, pentru noi, tinta si model, undeva sus. Nici prea departe, ca sa ne fie prea greu de atins, nici prea aproape, ca sa ne fie prea usor. Ci numai acolo pana unde trebuie neaparat sa ajungem fiindca mantuirea abia de acolo incepe.
Langa sicriul Parintelui IosifAm spus in alta parte, mai pe larg, despre zilele si intamplarile trecerii in vesnicie a Parintelui Iosif despre frumusetea si sfintenia lui, despre lacrimile si dragostea fratilor, veniti cu miile sa-l petreaca la plecarea din lume, ca si despre uratenia si vinovatia mitropolitului vrajmas si ale sfatuitorilor lui, care s-au razbunat pana si pe cadavrul sau, nepermitand, nici a patra zi de la moarte, savarsirea slujbei inmormantarii si tragerea clopotului. Numai cand cioclii ii vor sfasia si haina preoteasca, vazandu-si si aceasta ultima razbunare implinita, ingaduira protopopului Emilian Cioran sa-i faca o foarte scurta slujba de inmormantare ca pentru cel mai din urma om si sa traga o singura data, pentru el, clopotul unei singure biserici.
Ce mici sunt contemporanii adevaratilor oameni mari! i ce orbi se dovedesc tiranii si stapanitorii lumii, care vor sa se ridice mai presus de adevar, inabusindu-l. i vor sa impiedice Invierea lui Hristos, pravalind peste El o lespede.
Din toata tara si de peste hotare au venit atunci mii de frati si de surori care l-au purtat pe brate spre mormant, insotindu-l pe jos, de-a lungul orasului Sibiu. Pornind din Aleea Filozofilor si inconjurand pe departe, prin centru si pana in cimitir, l-au petrecut in lacrimi si in cantari.
In clipa coborarii sicriului in mormant, intr-o izbucnire uriasa de plans, Trandafir Munteanu din Lugoj a aruncat peste sicriu coroana adusa de el si de fratii de acolo. Apoi mormantul sfant a fost acoperit mai mult cu flori si cu lacrimi decat cu pamantDespre toate aceste lucruri am mai scris mult si in alte parti....
