Duminica e zi de odihna, dar nu am rezistat rugamintilor alor mei. Drept multumire, m-au certat ca nu am pus mai mult dovleac. Asa ca, data viitoare, voi folosi o cantitate mai mare. Placinta a fost buna si-asa si s-a mancat, dar recunosc, ar fi fost excelenta cu umplutura mai bogata.
Dovleacul ras se caleste cu zaharul pana se-nmoaie putin (cam un sfert de ora), se adauga scortisoara, se omogenizeaza si se transfera intr-o strecuratoare, pentru a se scurge zeama lasata. Il mai ajutam si noi, apasandu-l usor. Daca ni se pare prea apos, putem adauga o lingura, doua de pesmet. Cat timp se raceste dovleacul calit, pregatim aluatul. Faina se amesteca cu drojdia uscata, adaugam apa calduta, oul, zaharul, otetul si incepem sa framantam. Cand prinde consistenta, punem uleiul si sarea. Framantam pana obtinem un aluat suplu, neted, pe care-l lasam putin la odihna, ca 10 minute. Il impartim in 3 si din fiecare intindem cate-o foaie subtire, pe blatul de lucru bine infainat. Repartizam umplutura uniform pe jumatatea fiecarei foi ( putem presara nuci tocate grosier), rulam, strangem la capete si asezam sulurile in tava, tapetata cu hartie de copt, in forma de spirala. Ungem spirala cu galbenus de ou diluat cu putin lapte si dam la cuptor, preincalzit la 180 grade pana cand se rumeneste frumos. Lasam placinta sa se raceasca inainte de a o portiona.
