REPORTAJ Mureş: Ceramica albastră de Saschiz, în colecţia pe care casa de parfumuri Fragonard o va dedica României în 2021
Ceramica albastra de Saschiz, obtinuta prin tehnica sgraffito specifica acestei zone, abandonata pe la mijlocul anilor 1700, dar reluata in anul 2015, va figura in magazinele si in albumul prestigioasei case de parfumuri Fragonard din Franta, care va dedica anul 2021 Romaniei.
In cadrul unui parteneriat pe care celebra casa de parfumuri o are cu La blouse roumaine, in magazinele Fragonard din Franta vor exista colectii vestimentare, accesorii si obiecte artizanale provenite din Romania, mare parte dintre acestea fiind realizate de artizani romani. Foto: (c) Dorina Matis/AGERPRESA fost o surpriza la inceput de an sa primim vizita celor de la Fragonard, intermediata de Andreea Tanasescu de la La blouse roumaine, in intentia de a promova produsele romanesti. Cei de la Fragonard ne-au ales pe noi cu ceramica de Saschiz ca fiind ceva absolut autentici. Fragonard e o companie de parfumuri din 1927, interesant este nu doar ca fac parfumuri, ci ca le distribuie intr-un mod foarte interesant si au o componenta de marketing care ii ajuta si pe altii. Aleg in fiecare an cate o tara, le promoveaza produsele si fac cate un parfum in cinstea acestei tari. Eu le-am sugerat sa faca un parfum cu miros de flori salbatice, pentru ca daca Romania are ceva extraordinar, asta consta in pajisti si in flori de camp. E unic in lume acest atribut de biodiversitate al Romaniei (...) Ultimul album e dedicat Greciei, tot asa va fi si pentru Romania, iar la obiectele ceramice vor fi si cele de ceramica albastra de Saschiz, a declarat reprezentantul pe Dezvoltarea Afacerilor Agricole in cadrul Fundatiei ADEPT din Saschiz, Ben Mehedin.
Reprezentantul Fundatiei ADEPT a aratat ca alegerea ceramicii de Saschiz de catre casa de parfumuri este o onoare si ca deja a fost ales genul de farfurioare care vor fi expuse in magazinele Fragonard.
Pentru a-si manifesta recunostinta, membrii Fundatiei ADEPT se gandesc sa conceapa niste obiecte ceramice, tot prin tehnica sgraffito, in care sa intre sticlutele de parfum, dar inca se lucreaza la concept.
Ben Mehedin a precizat ca, din aceasta zona, in magazinele Fragonard vor mai ajunge si tesaturi ale Elenei Neagu din satul Malancrav, judetul Sibiu, dar si opere ale altor mestesugari romani. Foto: (c) Dorina Matis/AGERPRESIntr-o postare pe o pagina de socializare, La blouse roumaine anunta ca prestigioasa casa de parfumuri Fragonard va dedica anul 2021 Romaniei, nu doar cu un parfum, si ca in toate cele 20 de magazine Fragonard din Franta vor exista colectii vestimentare, accesorii si obiecte de casa inspirate de Romania.
V-ati obisnuit de ceva vreme sa aflati de pe pagina noastra despre nenumaratele cazuri in care brandurile mari si mici se inspira din cultura noastra, fara sa dea credit Romaniei si fara sa implice comunitatile de artizani si creativi locali. Dar iata ca schimbarea mult asteptata incepe sa se produca (...) Revista Fragonard va promova cultura tarii noastre, acordandu-i un spatiu generos in paginile sale. Casa Fragonard are o lunga si frumoasa istorie, ramanand in continuare un business de familie, afacerea fiind condusa azi de a patra generatie directa a lui Eugene Fuchs, fondatorul primei parfumerii Fragonard din Grasse. Numele brandului este un omagiu adus pictorului francez Jean-Honor Fragonard, nascut la Grasse in 1732. Pasiunea acestei familii pentru parfumerie, traditie, autenticitate, arta si pentru regiunea Provence a dus la crearea unor colectii valoroase aflate azi in trei muzee - Muzeul Parfumului din Paris, Muzeul Parfumului din Grasse si Muzeul Costumelor si Bijuteriilor Provensale din Grasse. Ultimul va gazdui in 2021 o expozitie de costume traditionale romanesti alaturi de arta fotografica romaneasca. Suntem onorati ca La blouse roumaine a fost aleasa sa faciliteze realizarea acestui proiect important, deja prima cercetare in teren finalizandu-se in prima jumatate a lunii ianuarie 2020, se arata in postarea La blouse roumaine.
Selectarea ceramicii albastre de Saschiz pentru a face parte din colectia care reprezinta Romania in Franta vine la aproape cinci ani de la deschiderea atelierului de ceramica in care a fost reinviat mestesugul olaritului intr-o tehnica specifica acestei zone, sgraffito.
Tehnica sgraffito a fost abandonata undeva pe la mijlocul anilor 1700, insa mestesugul olaritului a fost continuat pana in secolul al XX-lea, iar redescoperirea vechii tehnici a fost posibila cu ajutorul Fundatiei Camelia Botnar din Anglia, care a instruit cativa tineri in meseria de olar, al Fundatiei ADEPT din Saschiz, care a venit cu ideea si a coordonat proiectul, si al Primariei Saschiz, care a fost receptiva la idee si a construit un spatiu adecvat. Foto: (c) Dorina Matis/AGERPRESDintre tinerii initiati in tehnica olaritului, doar Marinel Gyorfi, in varsta de 25 de ani, a ales sa ramana la Saschiz, fiind pasionat de meserie si de stilul sachizean, cu culori albastre cobalt, scrijelite.
Tanarul olar ne-a explicat ca tehnica sgraffito practicata de breasla olarilor din Saschiz prin secolul al XVII-lea presupune aplicarea unui strat de glazura pe obiectul de lut, iar dupa uscare, este desenat, prin scrijelire, modelul dorit. Dupa ardere, pe obiect - cana, farfurie, vaza, ulcior, oala etc. - ramane imaginea desenata pe fondul de culoarea glazurii.
In urma cu peste 200 de ani, a fost o ceramica facuta de sasi, noi incercam sa o reproducem. Mixez lutul, il modelez pe roata, apoi las obiectul pe masa la uscat. Dupa ce se usuca - nu trebuie sa fie nici prea moale, nici prea uscat - il glazuram cu albastru, il lasam din nou la uscat, apoi vine scrijelit, pana la lut. O farfurie poate fi facuta cam in 10 zile. O zi si jumatate sta la uscat, apoi finisata, apoi sta iar la uscat, apoi e arsa de doua ori. Nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge olar. Am de gand sa continui, pentru ca imi place ceea ce fac. Simt o mare bucurie cand termin un obiect, o mandrie. Am facut deja foarte multe lucruri si invat in continuare experimentand. Am avut si multe probe, pentru ca trebuie sa facem probe, am avut si esecuri, dar si lucruri bune. Oamenii vin si se uita la ce fac. E un lucru manual si, in general, place. Obiectul, daca e greu de facut, e mai scump. Obiectele inalte si voluminoase, foarte subtiri, sunt greu de facut, deci mai scumpe. Canile sunt usor de facut. Avem o roata a olarului actionata electric, e modernizata, nu mai e ca roata pe care o stiam si e mai usor de lucrat la ea. La Saschiz se folosea, in trecut, o glazura de tip albastru cobalt, care nu mai poate fi reprodusa in prezent, a aratat Marinel Gyorfi.
El a spus ca deja s-a apucat de realizat farfuriile solicitate de Fragnard, fiind vorba despre o comanda foarte mare, care se ridica la cateva sute de bucati. Foto: (c) Dorina Matis/AGERPRESReprezentantii Fundatiei ADEPT sustin ca in Romania exista trei tipuri de albastru: Albastru de Voronet, de Sapanta si de Saschiz, iar cel de Saschiz era un albastru special si nimeni nu stie cum se obtinea acest pigment, insa mestesugul s-a dezvoltat in ultima perioada destul de mult, deoarece turistii sunt foarte interesati.
Am invatat multe impreuna, nimeni nu se face ceramist peste noapte. Niciunul dintre noi nu mai lucrase in ceramica, e un domeniu in care poti sa ajungi la rebuturi, rebuturi pe care le vezi doar dupa ce deschizi cuptorul. In noua luni, cat a fost instruit Marinel in Anglia, nu e suficient sa afli toate etapele necesare. Am avut dificultati in a stabili temperatura de ardere, cat de diluata sa fie glazura, in a gasi materialul ceramic adecvat. Intre timp, am reutilat atelierul, am achizitionat un nou cuptor si abia dupa ce am achizitionat acest cuptor am putut sa obtinem materiale replicabile. Apoi, la Saschiz au inceput sa fie produse farfuriile din ceramica albastra, care, desi nu se ridica la standarde foarte inalte, sunt foarte cautate pentru povestea pe care o au in spate, a spus Ben Mehedin.
Tinerii spun ca, inainte de a disparea mestesugul la Saschiz, oamenii scriau pe vase anul in care acestea erau confectionate si ca, undeva la sfarsitul secolului al XVIII-lea, aceste vase sgraffitate nu s-au mai facut, fiindca in zona au aparut ceramisti din alte zone, cu ceramica mai usoara, mai viu colorata si mai ieftina. AGERPRES / (A - autor: Dorina Matis, editor: Oana Popescu, editor online: Ada Vilceanu)
In cadrul unui parteneriat pe care celebra casa de parfumuri o are cu La blouse roumaine, in magazinele Fragonard din Franta vor exista colectii vestimentare, accesorii si obiecte artizanale provenite din Romania, mare parte dintre acestea fiind realizate de artizani romani. Foto: (c) Dorina Matis/AGERPRESA fost o surpriza la inceput de an sa primim vizita celor de la Fragonard, intermediata de Andreea Tanasescu de la La blouse roumaine, in intentia de a promova produsele romanesti. Cei de la Fragonard ne-au ales pe noi cu ceramica de Saschiz ca fiind ceva absolut autentici. Fragonard e o companie de parfumuri din 1927, interesant este nu doar ca fac parfumuri, ci ca le distribuie intr-un mod foarte interesant si au o componenta de marketing care ii ajuta si pe altii. Aleg in fiecare an cate o tara, le promoveaza produsele si fac cate un parfum in cinstea acestei tari. Eu le-am sugerat sa faca un parfum cu miros de flori salbatice, pentru ca daca Romania are ceva extraordinar, asta consta in pajisti si in flori de camp. E unic in lume acest atribut de biodiversitate al Romaniei (...) Ultimul album e dedicat Greciei, tot asa va fi si pentru Romania, iar la obiectele ceramice vor fi si cele de ceramica albastra de Saschiz, a declarat reprezentantul pe Dezvoltarea Afacerilor Agricole in cadrul Fundatiei ADEPT din Saschiz, Ben Mehedin.
Reprezentantul Fundatiei ADEPT a aratat ca alegerea ceramicii de Saschiz de catre casa de parfumuri este o onoare si ca deja a fost ales genul de farfurioare care vor fi expuse in magazinele Fragonard.
Pentru a-si manifesta recunostinta, membrii Fundatiei ADEPT se gandesc sa conceapa niste obiecte ceramice, tot prin tehnica sgraffito, in care sa intre sticlutele de parfum, dar inca se lucreaza la concept.
Ben Mehedin a precizat ca, din aceasta zona, in magazinele Fragonard vor mai ajunge si tesaturi ale Elenei Neagu din satul Malancrav, judetul Sibiu, dar si opere ale altor mestesugari romani. Foto: (c) Dorina Matis/AGERPRESIntr-o postare pe o pagina de socializare, La blouse roumaine anunta ca prestigioasa casa de parfumuri Fragonard va dedica anul 2021 Romaniei, nu doar cu un parfum, si ca in toate cele 20 de magazine Fragonard din Franta vor exista colectii vestimentare, accesorii si obiecte de casa inspirate de Romania.
V-ati obisnuit de ceva vreme sa aflati de pe pagina noastra despre nenumaratele cazuri in care brandurile mari si mici se inspira din cultura noastra, fara sa dea credit Romaniei si fara sa implice comunitatile de artizani si creativi locali. Dar iata ca schimbarea mult asteptata incepe sa se produca (...) Revista Fragonard va promova cultura tarii noastre, acordandu-i un spatiu generos in paginile sale. Casa Fragonard are o lunga si frumoasa istorie, ramanand in continuare un business de familie, afacerea fiind condusa azi de a patra generatie directa a lui Eugene Fuchs, fondatorul primei parfumerii Fragonard din Grasse. Numele brandului este un omagiu adus pictorului francez Jean-Honor Fragonard, nascut la Grasse in 1732. Pasiunea acestei familii pentru parfumerie, traditie, autenticitate, arta si pentru regiunea Provence a dus la crearea unor colectii valoroase aflate azi in trei muzee - Muzeul Parfumului din Paris, Muzeul Parfumului din Grasse si Muzeul Costumelor si Bijuteriilor Provensale din Grasse. Ultimul va gazdui in 2021 o expozitie de costume traditionale romanesti alaturi de arta fotografica romaneasca. Suntem onorati ca La blouse roumaine a fost aleasa sa faciliteze realizarea acestui proiect important, deja prima cercetare in teren finalizandu-se in prima jumatate a lunii ianuarie 2020, se arata in postarea La blouse roumaine.
Selectarea ceramicii albastre de Saschiz pentru a face parte din colectia care reprezinta Romania in Franta vine la aproape cinci ani de la deschiderea atelierului de ceramica in care a fost reinviat mestesugul olaritului intr-o tehnica specifica acestei zone, sgraffito.
Tehnica sgraffito a fost abandonata undeva pe la mijlocul anilor 1700, insa mestesugul olaritului a fost continuat pana in secolul al XX-lea, iar redescoperirea vechii tehnici a fost posibila cu ajutorul Fundatiei Camelia Botnar din Anglia, care a instruit cativa tineri in meseria de olar, al Fundatiei ADEPT din Saschiz, care a venit cu ideea si a coordonat proiectul, si al Primariei Saschiz, care a fost receptiva la idee si a construit un spatiu adecvat. Foto: (c) Dorina Matis/AGERPRESDintre tinerii initiati in tehnica olaritului, doar Marinel Gyorfi, in varsta de 25 de ani, a ales sa ramana la Saschiz, fiind pasionat de meserie si de stilul sachizean, cu culori albastre cobalt, scrijelite.
Tanarul olar ne-a explicat ca tehnica sgraffito practicata de breasla olarilor din Saschiz prin secolul al XVII-lea presupune aplicarea unui strat de glazura pe obiectul de lut, iar dupa uscare, este desenat, prin scrijelire, modelul dorit. Dupa ardere, pe obiect - cana, farfurie, vaza, ulcior, oala etc. - ramane imaginea desenata pe fondul de culoarea glazurii.
In urma cu peste 200 de ani, a fost o ceramica facuta de sasi, noi incercam sa o reproducem. Mixez lutul, il modelez pe roata, apoi las obiectul pe masa la uscat. Dupa ce se usuca - nu trebuie sa fie nici prea moale, nici prea uscat - il glazuram cu albastru, il lasam din nou la uscat, apoi vine scrijelit, pana la lut. O farfurie poate fi facuta cam in 10 zile. O zi si jumatate sta la uscat, apoi finisata, apoi sta iar la uscat, apoi e arsa de doua ori. Nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge olar. Am de gand sa continui, pentru ca imi place ceea ce fac. Simt o mare bucurie cand termin un obiect, o mandrie. Am facut deja foarte multe lucruri si invat in continuare experimentand. Am avut si multe probe, pentru ca trebuie sa facem probe, am avut si esecuri, dar si lucruri bune. Oamenii vin si se uita la ce fac. E un lucru manual si, in general, place. Obiectul, daca e greu de facut, e mai scump. Obiectele inalte si voluminoase, foarte subtiri, sunt greu de facut, deci mai scumpe. Canile sunt usor de facut. Avem o roata a olarului actionata electric, e modernizata, nu mai e ca roata pe care o stiam si e mai usor de lucrat la ea. La Saschiz se folosea, in trecut, o glazura de tip albastru cobalt, care nu mai poate fi reprodusa in prezent, a aratat Marinel Gyorfi.
El a spus ca deja s-a apucat de realizat farfuriile solicitate de Fragnard, fiind vorba despre o comanda foarte mare, care se ridica la cateva sute de bucati. Foto: (c) Dorina Matis/AGERPRESReprezentantii Fundatiei ADEPT sustin ca in Romania exista trei tipuri de albastru: Albastru de Voronet, de Sapanta si de Saschiz, iar cel de Saschiz era un albastru special si nimeni nu stie cum se obtinea acest pigment, insa mestesugul s-a dezvoltat in ultima perioada destul de mult, deoarece turistii sunt foarte interesati.
Am invatat multe impreuna, nimeni nu se face ceramist peste noapte. Niciunul dintre noi nu mai lucrase in ceramica, e un domeniu in care poti sa ajungi la rebuturi, rebuturi pe care le vezi doar dupa ce deschizi cuptorul. In noua luni, cat a fost instruit Marinel in Anglia, nu e suficient sa afli toate etapele necesare. Am avut dificultati in a stabili temperatura de ardere, cat de diluata sa fie glazura, in a gasi materialul ceramic adecvat. Intre timp, am reutilat atelierul, am achizitionat un nou cuptor si abia dupa ce am achizitionat acest cuptor am putut sa obtinem materiale replicabile. Apoi, la Saschiz au inceput sa fie produse farfuriile din ceramica albastra, care, desi nu se ridica la standarde foarte inalte, sunt foarte cautate pentru povestea pe care o au in spate, a spus Ben Mehedin.
Tinerii spun ca, inainte de a disparea mestesugul la Saschiz, oamenii scriau pe vase anul in care acestea erau confectionate si ca, undeva la sfarsitul secolului al XVIII-lea, aceste vase sgraffitate nu s-au mai facut, fiindca in zona au aparut ceramisti din alte zone, cu ceramica mai usoara, mai viu colorata si mai ieftina. AGERPRES / (A - autor: Dorina Matis, editor: Oana Popescu, editor online: Ada Vilceanu)
