#stopdopajului Lupte: Gheorghiţă Ştefan - Sunt mulţumit că am practicat un sport curat
Fostul luptator Gheorghita tefan, castigator al medaliei de bronz la Jocurile Olimpice de la Beijing, dar care si-a primit recompensa abia in 2016, dupa ce un adversar a fost depistat pozitiv, a declarat pentru AGERPRES ca este multumit ca a practicat un sport curat, chiar daca, poate in perceptia unora, nu a avut rezultate exceptionale.
Eu sunt adeptul unui sport curat. Una e sa fii trisor si una e sa fii curat. Chiar daca nu am avut rezultate exceptionale, eu sunt multumit ca am practicat un sport curat si sunt impacat cu mine insami, a spus fostul sportiv.
Gheorghita tefan a participat in 2008 la Jocurile Olimpice de la Beijing si s-a clasat pe locul 5 in limitele categoriei de 74 de kilograme, la lupte libere. In 2016, medaliatul cu argint de la Beijing, Soslan Tighiev, din Uzbekistan, a fost descalificat pe motiv de doping, iar Gheorghita tefan a urcat in clasament pe locul 3 si a primit medalia de bronz.
Aceasta medalie a fost un dar de la Dumnezeu, pentru ca dupa 8 ani eu nu ma mai asteptam. In ciuda accidentarilor, eu m-am ridicat. Am cazut, apoi iar m-am ridicat, am cazut din nou, eram aproape de medalie, iar am cazut, a fost o viata intr-o continua lupta. Dar nu le-am luat ca pe esecuri, am invatat din propriile mele greseli. Nu am dat vina pe nimeni si acum sfatuiesc pe altii sa practice un sport curat. La Jocurile Olimpice, cand am iesit pe locul 5, cand am pierdut medalia de bronz, un prieten facea glume si imi spunea ca il prinde pe unul dopat si o sa iau eu medalia. Ne amuzam pe tema asta, dar dupa 8 ani, am primit medalia. L-am sunat pe prietenul meu si i-am amintit ce imi spunea atunci. Normal ca am fost avantajat si de tehnologie, pentru ca daca treceau 10 ani, nu mai contau probele. Dar asa pot spune ca am fost ajutat de tehnologie. In cazul meu, eu am primit medalia, dar altora li se ia. Mai devreme sau mai tarziu platesti pentru ceea ce ai facut. Poate nu toti, dar majoritatea platesc, povesteste fostul sportiv.
Referitor la cazurile de dopaj din sportul romanesc, Gheorghita tefan exclude varianta ca sportivii sa nu cunoasca substantele pe care le primesc: Sa fim seriosi, daca iei ceva, stii ce iei. Nu trebuie sa fie un medic de vina, nu poti sa fii atat de inconstient sa te dopezi si tu sa nu stii. Nu exista asa ceva. Asta se intampla poate in anii 80, sa ti se dea o pastila si sa nu stii ce sa iei. Dar acum ai acces la informatii si normal, daca eu vreau sa mananc o ciorba, mananc o ciorba, nu tocana. Nu am vorbit cu sportivi care se dopau, pentru ca nu aveai de unde sa stii ca se dopeaza. Unul care se dopeaza nu o sa strige in gura mare. Am avut colegi de la alte discipline care ulterior au fost depistati pozitiv dar nu am mai vorbit cu ei. titi cum e, si cei care au luat, spun ca nu au luat.
Intrebat care este diferenta dintre Romania si Germania, unde a activat o perioada, din punct de vedere al informarii asupra dopajului, Gheorghita tefan a spus: Aici ducem lipsa de specialisti. Daca ai avea un doctor bun, poti sa fii la limita, sa consumi anumite substante la limita dopajului, si atunci putem sa crestem sa ne batem cu tari precum Rusia, SUA, China, tarile puternice. Atata timp cat noi nu avem la nivel de staff o echipa completa e foarte greu sa faci sport si sa faci performanta. Mai sunt mici exceptii.
El a comentat si cazurile sportivilor amatori care recurg la substante dopante din diferite motive, atragand atentia asupra problemelor medicale care pot aparea ulterior.
Multi vor sa devina manechin de-o vara in doua luni, ceea ce este imposibil daca ai face forta si ai lua doar suplimente naturale sau substante neinterzise. E imposibil. i atunci apeleaza la tot felul de substante pentru a-si imbunatati conditia fizica in timp record. Chiar daca face sport de placere sau de performanta trebuie sa se gandeasca in primul rand la sanatate. Poate dupa cativa ani vrei sa faci un copil, sunt lucruri la care nu te gandesti pe moment, dar ar trebui sa analizezi foarte bine inainte de a te dopa, a mai spus Gheorghita tefan.
Fostul luptator a ajuns sa practice lupte la 12 ani, iar ascensiunea sa in cariera a fost una foarte rapida: De mic eram mai agitat, ca sa zic asa, si mi-a placut sa practic un sport de contact. i in 1998 cand aveam 12 ani am ajuns la lupte. In 2004 am fost convocat la centrul national de juniori, iar in 2006 am debutat la seniori si am inceput sa am rezultate, sa castig medalii. Tot in acelasi an am castigat medalia de argint la Campionatul European de juniori si locul 9 la Campionatul Mondial de seniori. Dupa aceea m-am calificat la Olimpiada si am luat locul 5. Dar adevarata lupta pentru aceasta medalie olimpica am inceput-o practic in 2009. Deci dupa Jocurile Olimpice de la Beijing. Eu m-am clasat pe locul 5 la Beijing, am pierdut finala mica. Eu imi doream foarte mult o medalie, dar la Beijing am iesit in semifinale. Am pierdut medalia de bronz. Luptasem cu uzbecul in optimi si pierdusem cu el. El a ajuns in finala mare, iar eu am mers in recalificari. Am ajuns in semifinale unde am pierdut cu un sportiv din Belarus.
Ghinioanele accidentarilor nu au lipsit din cariera sa, chiar daca o data a fost avantajat de faptul ca activa la un club din Germania, unde s-a recuperat rapid.
Apoi m-am accidentat la spate, am fost exclus din lotul national si pus pe bara. Aveam un contract in Bundesliga in prima liga a Germaniei si noroc cu ajutorul antrenorilor de acolo, doctorilor, kinetoterapeuti ca am reusit sa revin pe saltea, sa practic lupte. Am primit avizul medical pentru lupte. La sfarsitul anului am debutat la echipa de club, am castigat 18 din 18 meciuri, am ajutat echipa, am ajuns in semifinale si eu mi-am indeplinit obiectivul. Apoi am legalizat dosarul medical al doctorilor din Germania si am fost reprimit in lotul national. Am schimbat categoria, de la 74 de kilograme, la Beijing am urcat la 84, cu 10 kg mai mult. Nu am vrut sa renunt. Iar intre 2010 si 2012 am luat luat trei medalii de bronz consecutive la campionatele europene de seniori, a povestit fostul luptator.
Gheorghita tefan considera ca absenta unor medici specializati si a unor cadre specializate in recuperarea sportivilor au dus la accidentarile de care a avut parte in cariera.
In acelasi an urmau calificarile pentru Jocurile Olimpice de la Londra 2012, dar la un meci de calificare m-am accidentat foarte rau la piciorul drept. Am facut ruptura completa de tendon si clar am pierdut calificarea. Nu pot sa spun ca am fost doar ghinionist. Poate ca munceam foarte mult, eram supraincarcat. In Romania ducem lipsa de specialisti. De la nivel de centre nationale, unde nu exista preparatori fizici. In afara de un doctor, care poate sa fie doctor de familie, nu gasesti. i de aici pleaca. Problema pe care am avut-o in 2008 a venit in urma muncii mele, probabil ca nu am muncit corect, a mai spus Gheorghita tefan.
AGERPRES (A-autor: Adrian one, editor: Mihai enea, editor online: Anda Badea)
Eu sunt adeptul unui sport curat. Una e sa fii trisor si una e sa fii curat. Chiar daca nu am avut rezultate exceptionale, eu sunt multumit ca am practicat un sport curat si sunt impacat cu mine insami, a spus fostul sportiv.
Gheorghita tefan a participat in 2008 la Jocurile Olimpice de la Beijing si s-a clasat pe locul 5 in limitele categoriei de 74 de kilograme, la lupte libere. In 2016, medaliatul cu argint de la Beijing, Soslan Tighiev, din Uzbekistan, a fost descalificat pe motiv de doping, iar Gheorghita tefan a urcat in clasament pe locul 3 si a primit medalia de bronz.
Aceasta medalie a fost un dar de la Dumnezeu, pentru ca dupa 8 ani eu nu ma mai asteptam. In ciuda accidentarilor, eu m-am ridicat. Am cazut, apoi iar m-am ridicat, am cazut din nou, eram aproape de medalie, iar am cazut, a fost o viata intr-o continua lupta. Dar nu le-am luat ca pe esecuri, am invatat din propriile mele greseli. Nu am dat vina pe nimeni si acum sfatuiesc pe altii sa practice un sport curat. La Jocurile Olimpice, cand am iesit pe locul 5, cand am pierdut medalia de bronz, un prieten facea glume si imi spunea ca il prinde pe unul dopat si o sa iau eu medalia. Ne amuzam pe tema asta, dar dupa 8 ani, am primit medalia. L-am sunat pe prietenul meu si i-am amintit ce imi spunea atunci. Normal ca am fost avantajat si de tehnologie, pentru ca daca treceau 10 ani, nu mai contau probele. Dar asa pot spune ca am fost ajutat de tehnologie. In cazul meu, eu am primit medalia, dar altora li se ia. Mai devreme sau mai tarziu platesti pentru ceea ce ai facut. Poate nu toti, dar majoritatea platesc, povesteste fostul sportiv.
Referitor la cazurile de dopaj din sportul romanesc, Gheorghita tefan exclude varianta ca sportivii sa nu cunoasca substantele pe care le primesc: Sa fim seriosi, daca iei ceva, stii ce iei. Nu trebuie sa fie un medic de vina, nu poti sa fii atat de inconstient sa te dopezi si tu sa nu stii. Nu exista asa ceva. Asta se intampla poate in anii 80, sa ti se dea o pastila si sa nu stii ce sa iei. Dar acum ai acces la informatii si normal, daca eu vreau sa mananc o ciorba, mananc o ciorba, nu tocana. Nu am vorbit cu sportivi care se dopau, pentru ca nu aveai de unde sa stii ca se dopeaza. Unul care se dopeaza nu o sa strige in gura mare. Am avut colegi de la alte discipline care ulterior au fost depistati pozitiv dar nu am mai vorbit cu ei. titi cum e, si cei care au luat, spun ca nu au luat.
Intrebat care este diferenta dintre Romania si Germania, unde a activat o perioada, din punct de vedere al informarii asupra dopajului, Gheorghita tefan a spus: Aici ducem lipsa de specialisti. Daca ai avea un doctor bun, poti sa fii la limita, sa consumi anumite substante la limita dopajului, si atunci putem sa crestem sa ne batem cu tari precum Rusia, SUA, China, tarile puternice. Atata timp cat noi nu avem la nivel de staff o echipa completa e foarte greu sa faci sport si sa faci performanta. Mai sunt mici exceptii.
El a comentat si cazurile sportivilor amatori care recurg la substante dopante din diferite motive, atragand atentia asupra problemelor medicale care pot aparea ulterior.
Multi vor sa devina manechin de-o vara in doua luni, ceea ce este imposibil daca ai face forta si ai lua doar suplimente naturale sau substante neinterzise. E imposibil. i atunci apeleaza la tot felul de substante pentru a-si imbunatati conditia fizica in timp record. Chiar daca face sport de placere sau de performanta trebuie sa se gandeasca in primul rand la sanatate. Poate dupa cativa ani vrei sa faci un copil, sunt lucruri la care nu te gandesti pe moment, dar ar trebui sa analizezi foarte bine inainte de a te dopa, a mai spus Gheorghita tefan.
Fostul luptator a ajuns sa practice lupte la 12 ani, iar ascensiunea sa in cariera a fost una foarte rapida: De mic eram mai agitat, ca sa zic asa, si mi-a placut sa practic un sport de contact. i in 1998 cand aveam 12 ani am ajuns la lupte. In 2004 am fost convocat la centrul national de juniori, iar in 2006 am debutat la seniori si am inceput sa am rezultate, sa castig medalii. Tot in acelasi an am castigat medalia de argint la Campionatul European de juniori si locul 9 la Campionatul Mondial de seniori. Dupa aceea m-am calificat la Olimpiada si am luat locul 5. Dar adevarata lupta pentru aceasta medalie olimpica am inceput-o practic in 2009. Deci dupa Jocurile Olimpice de la Beijing. Eu m-am clasat pe locul 5 la Beijing, am pierdut finala mica. Eu imi doream foarte mult o medalie, dar la Beijing am iesit in semifinale. Am pierdut medalia de bronz. Luptasem cu uzbecul in optimi si pierdusem cu el. El a ajuns in finala mare, iar eu am mers in recalificari. Am ajuns in semifinale unde am pierdut cu un sportiv din Belarus.
Ghinioanele accidentarilor nu au lipsit din cariera sa, chiar daca o data a fost avantajat de faptul ca activa la un club din Germania, unde s-a recuperat rapid.
Apoi m-am accidentat la spate, am fost exclus din lotul national si pus pe bara. Aveam un contract in Bundesliga in prima liga a Germaniei si noroc cu ajutorul antrenorilor de acolo, doctorilor, kinetoterapeuti ca am reusit sa revin pe saltea, sa practic lupte. Am primit avizul medical pentru lupte. La sfarsitul anului am debutat la echipa de club, am castigat 18 din 18 meciuri, am ajutat echipa, am ajuns in semifinale si eu mi-am indeplinit obiectivul. Apoi am legalizat dosarul medical al doctorilor din Germania si am fost reprimit in lotul national. Am schimbat categoria, de la 74 de kilograme, la Beijing am urcat la 84, cu 10 kg mai mult. Nu am vrut sa renunt. Iar intre 2010 si 2012 am luat luat trei medalii de bronz consecutive la campionatele europene de seniori, a povestit fostul luptator.
Gheorghita tefan considera ca absenta unor medici specializati si a unor cadre specializate in recuperarea sportivilor au dus la accidentarile de care a avut parte in cariera.
In acelasi an urmau calificarile pentru Jocurile Olimpice de la Londra 2012, dar la un meci de calificare m-am accidentat foarte rau la piciorul drept. Am facut ruptura completa de tendon si clar am pierdut calificarea. Nu pot sa spun ca am fost doar ghinionist. Poate ca munceam foarte mult, eram supraincarcat. In Romania ducem lipsa de specialisti. De la nivel de centre nationale, unde nu exista preparatori fizici. In afara de un doctor, care poate sa fie doctor de familie, nu gasesti. i de aici pleaca. Problema pe care am avut-o in 2008 a venit in urma muncii mele, probabil ca nu am muncit corect, a mai spus Gheorghita tefan.
AGERPRES (A-autor: Adrian one, editor: Mihai enea, editor online: Anda Badea)
