Din cuvântarea Părintelui Iosif Trifa de la Rusalii 1935
Oastea Domnului nu este ceva nou. Ea este una din framantarile mantuirii pe care le vedem in Sfintele Scripturi. i, in special, Oastea este una din framantarile vietii primilor crestini. Ca si viata primilor crestini, Oastea este opera Cincizecimii Ea a iesit din lucrarea si revarsarea Duhului Sfant. De aceea am si ales ca praznic []Oastea Domnului nu este ceva nou. Ea este una din framantarile mantuirii pe care le vedem in Sfintele Scripturi. i, in special, Oastea este una din framantarile vietii primilor crestini. Ca si viata primilor crestini, Oastea este opera Cincizecimii Ea a iesit din lucrarea si revarsarea Duhului Sfant. De aceea am si ales ca praznic special Praznicul Duhului Sfant.
In istoria mantuirii neamului omenesc, Cincizecimea este un hotar de viata noua. Golgota a iscalit zapisul impacarii noastre cu Dumnezeu, iar Cincizecimea i-a pus pecetea Duhului Sfant. Cincizecimea a dat pe primii crestini, pe crestinii cei adevarati. i acestia impreuna apostoli si credinciosi au format Biserica cea adevarata, Biserica cea vie, Biserica Duhului Sfant.
Cincizecimea a adus in lume dragostea si fratietatea primilor crestini. Nu este ceva mai minunat decat sa citesti prin Faptele Apostolilor viata primilor crestini, ramasi dupa Ziua Cincizecimii (Fapte 2, 41-47 si 4, 31-35). i Cincizecimea a mai facut ceva. Mantuitorul a aflat in lume litera Legii . Puterea literei Legii ajunsese la culme ca sa zic asa atunci cand L-a rastignit pe Fiul lui Dumnezeu. Cincizecimea a omorat aceasta litera si a slobozit in lume Duhul.
Se ridica insa si aici marea intrebare: De ce n-a ramas pana la sfarsit aceasta opera a Duhului Sfant? De ce n-a ramas pana la sfarsit Cincizecimea in viata crestinatatii? Caci doar nu se poate tagadui Adevarul ca s-a dus demult-demult traiul si viata primilor crestini. Crestinatatea de azi, pusa fata in fata cu viata si crestinatatea din Faptele Apostolilor, este ceva necunoscut e tocmai ca si omul cel viu pus alaturi de omul-schimonositura, care se implanta prin semanaturi pentru a speria cu el ciorile.
Intrebarea de ce a slabit viata primilor crestini? , in decursul timpului, nu e greu de dezlegat. Crestinismul a ajuns acolo unde este azi, pentru ca crestinii n-au ramas in duh , ci rand pe rand s-au intors iarasi la litera . In viata crestinatatii, in istoria mantuirii, s-a dat si se da o mare batalie intre duh si litera . Intre crestinismul cel gol si crestinismul cel plin de Duhul Sfant.
Crestinii cei dintai castigasera cu totul aceasta lupta, biruisera cu totul litera . Dar, in curgerea vremii, incetul cu incetul, litera a inceput iarasi a omori duhul Crestinii s-au intors iarasi la litera , la acele inceputuri slabe si saracacioase , cum le numeste Sf. Ap. Pavel. Inca de pe timpul Ap. Pavel vedem o lupta indarjita intre duh si litera . Litera prinsese iarasi putere si pe urma litera a biruit. Crestinismul s-a golit de duh si s-a umplut iarasi de litera .
Foarte bine va zice cineva dar Biserica a ramas! Da, e adevarat, Biserica, cea intemeiata in Ziua Cincizecimii, a ramas si va ramane pana la sfarsitul veacurilor, dar raul este ca, rand pe rand, Biserica si-a pierdut tot mai multi dintre copiii ei cei duhovnicesti, dintre copiii ei cei adevarati.
Zice Sf. Ap. Pavel: Nu stiti ca trupul vostru este Biserica Duhului Sfant Care locuieste in voi? (I Cor. 6, 19) Ei, bine, tocmai aceasta...
In istoria mantuirii neamului omenesc, Cincizecimea este un hotar de viata noua. Golgota a iscalit zapisul impacarii noastre cu Dumnezeu, iar Cincizecimea i-a pus pecetea Duhului Sfant. Cincizecimea a dat pe primii crestini, pe crestinii cei adevarati. i acestia impreuna apostoli si credinciosi au format Biserica cea adevarata, Biserica cea vie, Biserica Duhului Sfant.
Cincizecimea a adus in lume dragostea si fratietatea primilor crestini. Nu este ceva mai minunat decat sa citesti prin Faptele Apostolilor viata primilor crestini, ramasi dupa Ziua Cincizecimii (Fapte 2, 41-47 si 4, 31-35). i Cincizecimea a mai facut ceva. Mantuitorul a aflat in lume litera Legii . Puterea literei Legii ajunsese la culme ca sa zic asa atunci cand L-a rastignit pe Fiul lui Dumnezeu. Cincizecimea a omorat aceasta litera si a slobozit in lume Duhul.
Se ridica insa si aici marea intrebare: De ce n-a ramas pana la sfarsit aceasta opera a Duhului Sfant? De ce n-a ramas pana la sfarsit Cincizecimea in viata crestinatatii? Caci doar nu se poate tagadui Adevarul ca s-a dus demult-demult traiul si viata primilor crestini. Crestinatatea de azi, pusa fata in fata cu viata si crestinatatea din Faptele Apostolilor, este ceva necunoscut e tocmai ca si omul cel viu pus alaturi de omul-schimonositura, care se implanta prin semanaturi pentru a speria cu el ciorile.
Intrebarea de ce a slabit viata primilor crestini? , in decursul timpului, nu e greu de dezlegat. Crestinismul a ajuns acolo unde este azi, pentru ca crestinii n-au ramas in duh , ci rand pe rand s-au intors iarasi la litera . In viata crestinatatii, in istoria mantuirii, s-a dat si se da o mare batalie intre duh si litera . Intre crestinismul cel gol si crestinismul cel plin de Duhul Sfant.
Crestinii cei dintai castigasera cu totul aceasta lupta, biruisera cu totul litera . Dar, in curgerea vremii, incetul cu incetul, litera a inceput iarasi a omori duhul Crestinii s-au intors iarasi la litera , la acele inceputuri slabe si saracacioase , cum le numeste Sf. Ap. Pavel. Inca de pe timpul Ap. Pavel vedem o lupta indarjita intre duh si litera . Litera prinsese iarasi putere si pe urma litera a biruit. Crestinismul s-a golit de duh si s-a umplut iarasi de litera .
Foarte bine va zice cineva dar Biserica a ramas! Da, e adevarat, Biserica, cea intemeiata in Ziua Cincizecimii, a ramas si va ramane pana la sfarsitul veacurilor, dar raul este ca, rand pe rand, Biserica si-a pierdut tot mai multi dintre copiii ei cei duhovnicesti, dintre copiii ei cei adevarati.
Zice Sf. Ap. Pavel: Nu stiti ca trupul vostru este Biserica Duhului Sfant Care locuieste in voi? (I Cor. 6, 19) Ei, bine, tocmai aceasta...
