O Doamne-al iubirii, lumina-ma lin si ceasul plecarii adu-mi-l senin, si da-mi pe-acest inger cu luntrea naier, iubirea sa-mi duca frumos catre cer. De cat timp prin bezna cu fiare-am trait, imi lacrama ochii de-un cer insorit, de cat drum durerea si plansul m-au frant, imi tremura graiul, mi-e teama sa cant. O, tarmul []O Doamne-al iubirii, lumina-ma linsi ceasul plecarii adu-mi-l senin,si da-mi pe-acest inger cu luntrea naier,iubirea sa-mi duca frumos catre cer.

De cat timp prin bezna cu fiare-am trait,imi lacrama ochii de-un cer insorit,de cat drum durerea si plansul m-au frant,imi tremura graiul, mi-e teama sa cant.

O, tarmul acesta, ce greu mi-l desprind,cand soarele-mi cade in ape murindsi buze de sange saruta un nor,si-mi las amintirea sa moara de dorO, cum sa pot, Doamne, iubirea sa-mi necsau unde pe lume cu ea sa petrec,caci gura mi-e arsa si duhul, zdrobit,iar paza mi-e numai un inger mahnit.

Inchide-mi mormantul cu lespezi de norisi-acopera-mi urma cu neaua si flori,saruta-mi bataia din sanul meu stangsi sterge durerea din cei ce ma plang.

TRAIAN DORZ din Cantari Noi , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014