Marți, 13 – De ce este păcat să credem în superstiţii
Superstitiile reprezinta unul din cele mai des intalnite tipuri de credinte populare cu care s-au obisnuit poporul nostru. Chiar daca majoritatea crestinilor frecventeaza astazi slujbele Bisericii, se roaga zilnic acasa, aprinzand lumanari in fata sfintelor icoane, in acelasi timp foarte multi cred si in unele semne care le-ar prevesti ghinioane sau succese si care nu []Superstitiile reprezinta unul din cele mai des intalnite tipuri de credinte populare cu care s-au obisnuit poporul nostru. Chiar daca majoritatea crestinilor frecventeaza astazi slujbele Bisericii, se roaga zilnic acasa, aprinzand lumanari in fata sfintelor icoane, in acelasi timp foarte multi cred si in unele semne care le-ar prevesti ghinioane sau succese si care nu au nimic comun cu credinta crestina.
Poporul nostru adeseori crestin numai cu numele s-a obisnuit sa increstineze tot felul de obiceiuri si traditii care sunt total straine credintei crestin-ortodoxe Nu-i deajuns ca savarsim pacate peste pacate, dar le mai si increstinam . Betivul zice: nu-i pacat sa bei vin ca-i sangele Domnului . Cel stapanit de pacatul lacomiei zice: nu-i pacat sa mananci miecurea si vinerea carne ca nu ce intra in gura spurca pe om, ci, ce iese din gura . Fumatorul zice: nu-i pacat sa fumezi, ca nu scrie nicaieri ca-i pacat .
Uite-asa facem din patimi si din obiceiuri pacatoase traditii populare care nu sunt deloc crestine. Desfranatul zice: de ce-i pacat sa desfranezi?.., doar asa a lasat Dumnezeu . Mai sunt si unii care zic: asa-i ca nu-i pacat sa curvesti? Eu stiu ca-i pacat sa preacurvesti, da sa curvesti nu-i pacat, asa-i? . Acestia nu stiu ca-i nici macar cu gandul nu-i permis sa pacatuim, caci Insusi Hristos spune: Ati auzit ca s-a zis celor de demult: Sa nu savarsesti adulter . Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui (Matei 5, 27-28).
Necunoscund deloc invatatura Domnului nostru Iisus Hristos, astfel de oameni se aseamana cu vrajmasii din pilda semanatorului, seamanand neghina (Matei 13, 25) in inimile crestinilor slabi si impiedicandu-i sa urmeze calea cea adevarata a mantuirii (Matei 13, 24).
Cum sa nu vina peste poporul nostru necazuri si suferinte, daca noi nu numai ca nu cunoastem invatatura Domnului nostru Iisus Hristos, dar o mai si schimonosim. Facem din Evanghelia lui Hristos o evanghelie dupa placul nostru atragandu-ne asupra noastra anatema1 Bisericii (Galateni 1, 9).
Acelasi lucru se intampla si in cazul superstitiilor. Prezenta supestitiilor in viata de zi cu zi a crestinilor este un semn ca ei nu-isi cunosc deloc credinta stramoseasca. i aceasta se poate observa foarte usor de preot atunci cand oficiaza Taina Sfantului Botez. Un parinte mai in varsta imi spunea ca aproape de fiecare data Crezul sau Simbolul Credintei pe care ar trebui sa-l rosteasca nasii copilului, marturisind astfel pentru el credinta in Preasfanta Treime, il rosteste el sau cantaretul de la strana.
Mamele si bunicutele noastre in loc sa-l invete pe copil sa-si faca cruce corect, sa stie rugaciunea Tatal nostru , Simbolul Credintei sau Crezul si cat mai multe rugaciuni, il invata sa creada in tot felul de superstitii. Mama mea, zice bunicuta, m-a invatat ca daca nu-i merge copilului la scoala, sa-i legam un fir de ata rosie ca sa nu se deoache .
De fiecare data cand copilul grabindu-se sa ajunga la timp la scoala isi aminteste ca a uitat sa-si ia un caiet sau caciula, aude din gura mamei sau a bunicutei: nu te intoarce inapoi ca n-o sa-ti mearga! Lasa ca ti-o aduc eu numai sa nu te intorci inapoi! .
Sau daca se piaptana cineva din familie marti, aceeasi bunicuta nu intarzie sa spuna: nu te pieptana azi ca te pieptani spre sfada. Sau unii zic ca nu-i bine sa stergi masa cu mana goala ca va fi cearta. Astfel de batrane lipsite de credinta cea adevarata tulbura si linistea mirilor, cand le spun ca acel sot va muri mai repede la care lumanarea va arde mai repede la cununie, de parca ar hotara lumanarile mirilor soarta lor.
Vedeti cum ajunge prin viclenia diavolului lumanarea din ofranda adusa lui Dumnezeu, instrument al diavolului? Vedeti cum ajung bunicutele slugi ale intunericului, invocatoare ale blestemului lui Dumnezeu asupra urmasilor sai?Mai exista si unii care cred ca daca vor intalni un mort pe strada si vor trece inaintea lui, sau ii vor taia calea vor pati si ei ceva rau, ceva de moarte. Aceasta superstitie este cunoscuta si in cazul in care drumul mirilor spre Biserica este taiat de un mort. Cate ganduri nu-si fac mirii? Oare ce-o sa fie? Oare ce semn mai este si acesta? se intreaba ei. Iar eu ii intreb: Oare unde este credinta ta? In loc sa zici un Dumnezeu sa-l ierte , tu-l tratezi pe cel mort ca pe un obiect de superstitie. i ce sa facem ca sa nu mai intalnim procesiuni de inmormantare pe strada? Sa inconjuram cinci sase strazi ca sa nu trecem pe langa el?Crestineste ar fi corect sa procedam asa: sa spunem in gand o scurta rugaciune pentru cel adormit si sa cerem in continuare mila lui Dumnezeu pentru a incheia cu bine taina Sfintei Cununii. A fi crestin in astfel de situatii inseamna a-ti face o cruce, a te ruga o clipa pentru cel adormit chiar daca mergi sa te cununi, iar dupa aceasta mergi cu pace si urmeaza-ti drumul pe care ti l-ai propus sa-l faci cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar a inconjura strada pe care trece mortul, sau a crede ca acesta trebuie sa fie un semn sunt lucruri total straine credintei ortodoxe. Nicaieri in Sf. Scriptura si in Sfanta Traditie nu spune ca astfel de semne sunt semne de la Dumnezeu. Astfel de intamplari nu pot fi catalogate decat ca niste intamplari reale si uneori inevitabile in zilele noastre (despre aceasta vor vorbi intr-un artucol aparte). i acum sa vedem care este definitia stiintifica a superstitiei si care este etimologia acestui cuvant? De unde a aparut astfel de credinte in sufletul poporului nostru si ce spune Biserica despre ele?I. Superstitiile. Definitie si etimologie.
Supertitiile sunt niste prejudecati care ar decurge din credinta in spirite bune si rele, in farmece si vraji, in semne prevestitoare, in numere fatidice (adica fixate de destin) sau in alte ramasite ale animismului2 si ale magiei; Din fr. superstition, lat. Superstitio.3In ceea ce priveste etimologia cuvantului superstitie , acesta vine de la latinescul superstitio care inseamna a sta deasupra , a supravietui sau a fi martor (acestia erau la romani ostasii care ramaneau in viata in urma unei lupte, fapt pentru care erau numiti superstitiani , pentru ca se considera ca erau deasupra mortilor).
Cuvantul superstitio (de la super peste, deasupra, si sisto a sedea peste ceva) si superstes (de la supersto a sedea deasupra unui lucru) din punct de vedere semantic sunt foarte apropiate: primul evolueaza de...
Poporul nostru adeseori crestin numai cu numele s-a obisnuit sa increstineze tot felul de obiceiuri si traditii care sunt total straine credintei crestin-ortodoxe Nu-i deajuns ca savarsim pacate peste pacate, dar le mai si increstinam . Betivul zice: nu-i pacat sa bei vin ca-i sangele Domnului . Cel stapanit de pacatul lacomiei zice: nu-i pacat sa mananci miecurea si vinerea carne ca nu ce intra in gura spurca pe om, ci, ce iese din gura . Fumatorul zice: nu-i pacat sa fumezi, ca nu scrie nicaieri ca-i pacat .
Uite-asa facem din patimi si din obiceiuri pacatoase traditii populare care nu sunt deloc crestine. Desfranatul zice: de ce-i pacat sa desfranezi?.., doar asa a lasat Dumnezeu . Mai sunt si unii care zic: asa-i ca nu-i pacat sa curvesti? Eu stiu ca-i pacat sa preacurvesti, da sa curvesti nu-i pacat, asa-i? . Acestia nu stiu ca-i nici macar cu gandul nu-i permis sa pacatuim, caci Insusi Hristos spune: Ati auzit ca s-a zis celor de demult: Sa nu savarsesti adulter . Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui (Matei 5, 27-28).
Necunoscund deloc invatatura Domnului nostru Iisus Hristos, astfel de oameni se aseamana cu vrajmasii din pilda semanatorului, seamanand neghina (Matei 13, 25) in inimile crestinilor slabi si impiedicandu-i sa urmeze calea cea adevarata a mantuirii (Matei 13, 24).
Cum sa nu vina peste poporul nostru necazuri si suferinte, daca noi nu numai ca nu cunoastem invatatura Domnului nostru Iisus Hristos, dar o mai si schimonosim. Facem din Evanghelia lui Hristos o evanghelie dupa placul nostru atragandu-ne asupra noastra anatema1 Bisericii (Galateni 1, 9).
Acelasi lucru se intampla si in cazul superstitiilor. Prezenta supestitiilor in viata de zi cu zi a crestinilor este un semn ca ei nu-isi cunosc deloc credinta stramoseasca. i aceasta se poate observa foarte usor de preot atunci cand oficiaza Taina Sfantului Botez. Un parinte mai in varsta imi spunea ca aproape de fiecare data Crezul sau Simbolul Credintei pe care ar trebui sa-l rosteasca nasii copilului, marturisind astfel pentru el credinta in Preasfanta Treime, il rosteste el sau cantaretul de la strana.
Mamele si bunicutele noastre in loc sa-l invete pe copil sa-si faca cruce corect, sa stie rugaciunea Tatal nostru , Simbolul Credintei sau Crezul si cat mai multe rugaciuni, il invata sa creada in tot felul de superstitii. Mama mea, zice bunicuta, m-a invatat ca daca nu-i merge copilului la scoala, sa-i legam un fir de ata rosie ca sa nu se deoache .
De fiecare data cand copilul grabindu-se sa ajunga la timp la scoala isi aminteste ca a uitat sa-si ia un caiet sau caciula, aude din gura mamei sau a bunicutei: nu te intoarce inapoi ca n-o sa-ti mearga! Lasa ca ti-o aduc eu numai sa nu te intorci inapoi! .
Sau daca se piaptana cineva din familie marti, aceeasi bunicuta nu intarzie sa spuna: nu te pieptana azi ca te pieptani spre sfada. Sau unii zic ca nu-i bine sa stergi masa cu mana goala ca va fi cearta. Astfel de batrane lipsite de credinta cea adevarata tulbura si linistea mirilor, cand le spun ca acel sot va muri mai repede la care lumanarea va arde mai repede la cununie, de parca ar hotara lumanarile mirilor soarta lor.
Vedeti cum ajunge prin viclenia diavolului lumanarea din ofranda adusa lui Dumnezeu, instrument al diavolului? Vedeti cum ajung bunicutele slugi ale intunericului, invocatoare ale blestemului lui Dumnezeu asupra urmasilor sai?Mai exista si unii care cred ca daca vor intalni un mort pe strada si vor trece inaintea lui, sau ii vor taia calea vor pati si ei ceva rau, ceva de moarte. Aceasta superstitie este cunoscuta si in cazul in care drumul mirilor spre Biserica este taiat de un mort. Cate ganduri nu-si fac mirii? Oare ce-o sa fie? Oare ce semn mai este si acesta? se intreaba ei. Iar eu ii intreb: Oare unde este credinta ta? In loc sa zici un Dumnezeu sa-l ierte , tu-l tratezi pe cel mort ca pe un obiect de superstitie. i ce sa facem ca sa nu mai intalnim procesiuni de inmormantare pe strada? Sa inconjuram cinci sase strazi ca sa nu trecem pe langa el?Crestineste ar fi corect sa procedam asa: sa spunem in gand o scurta rugaciune pentru cel adormit si sa cerem in continuare mila lui Dumnezeu pentru a incheia cu bine taina Sfintei Cununii. A fi crestin in astfel de situatii inseamna a-ti face o cruce, a te ruga o clipa pentru cel adormit chiar daca mergi sa te cununi, iar dupa aceasta mergi cu pace si urmeaza-ti drumul pe care ti l-ai propus sa-l faci cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar a inconjura strada pe care trece mortul, sau a crede ca acesta trebuie sa fie un semn sunt lucruri total straine credintei ortodoxe. Nicaieri in Sf. Scriptura si in Sfanta Traditie nu spune ca astfel de semne sunt semne de la Dumnezeu. Astfel de intamplari nu pot fi catalogate decat ca niste intamplari reale si uneori inevitabile in zilele noastre (despre aceasta vor vorbi intr-un artucol aparte). i acum sa vedem care este definitia stiintifica a superstitiei si care este etimologia acestui cuvant? De unde a aparut astfel de credinte in sufletul poporului nostru si ce spune Biserica despre ele?I. Superstitiile. Definitie si etimologie.
Supertitiile sunt niste prejudecati care ar decurge din credinta in spirite bune si rele, in farmece si vraji, in semne prevestitoare, in numere fatidice (adica fixate de destin) sau in alte ramasite ale animismului2 si ale magiei; Din fr. superstition, lat. Superstitio.3In ceea ce priveste etimologia cuvantului superstitie , acesta vine de la latinescul superstitio care inseamna a sta deasupra , a supravietui sau a fi martor (acestia erau la romani ostasii care ramaneau in viata in urma unei lupte, fapt pentru care erau numiti superstitiani , pentru ca se considera ca erau deasupra mortilor).
Cuvantul superstitio (de la super peste, deasupra, si sisto a sedea peste ceva) si superstes (de la supersto a sedea deasupra unui lucru) din punct de vedere semantic sunt foarte apropiate: primul evolueaza de...
