Toată taina mântuirii stă în a ni-L face prieten pe Dumnezeu.
Inima omului poate fi sau un templu sfant in care sa locuiasca Domnul Iisus Hristos, sau o casa de necuratii, o pestera de talhari. In simplitatea acestei fericiri, Mantuitorul Se refera la pastrarea sfinteniei sufletului pe temeiul curatiei launtrice a inimii. Ne atrage astfel atentia ca adevarata curatie sufleteasca o au numai acei cu inima []Inima omului poate fi sau un templu sfant in care sa locuiasca Domnul Iisus Hristos, sau o casa de necuratii, o pestera de talhari.
In simplitatea acestei fericiri, Mantuitorul Se refera la pastrarea sfinteniei sufletului pe temeiul curatiei launtrice a inimii. Ne atrage astfel atentia ca adevarata curatie sufleteasca o au numai acei cu inima curata, pentru ca intotdeauna adevarata innoire se face dinlauntru in afara. La o astfel de curatenie interioara si deplina e necesar sa nazuiasca si sa se sileasca tot crestinulPe Domnul Iisus nu-L multumeste sa avem doar o viata frumoasa la suprafata, care sa fie pricina laudelor omenesti. El nu vrea morminte varuite frumos pe dinafara, iar inauntru sa fie pline cu oase moarte si cu toata necuratia (cf. Mt. 13, 27). Cei ce au doar pe buze Legea Domnului, iar inauntrul fiintei lor sunt plini de fiere amara, aceia sunt niste fatarnici, care cauta sa placa oamenilor. Pe unii ca acestia Mantuitorul ii mustra ca se ingrijesc doar de partea din afara a blidului, dar inauntru sunt plini de rapire si de necumpatare (cf. Mt. 23, 25).
Toata taina mantuirii sta in a ni-L face prieten pe Dumnezeu. Daca putem crede ca e de ajuns a ne boteza in apa ce ne-o ofera oamenii pretinsi credinciosi ai unor culte, fara sa-I slujim Domnului cu o inima curata in Biserica Sa cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca, traindu-ne Botezul primit in ea, atunci nu dovedim ca ne-am imprietenit cu Dumnezeu si la nimic nu ne va folosi orice alta stradanie.
Cine doreste sa vada pe Dumnezeu si sa traiasca vesnicia in partasia Lui, acela sa caute a fi omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu (I Petru 3, 4).
Dar cum se poate ajunge la aceasta stare? Oricine doreste sincer sa aiba inima curata trebuie mai intai sa izgoneasca din sufletul sau toate inclinatiile spre necuratie. Mantuitorul a zis: dinlauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea. Toate aceste rele ies dinlauntru si spurca pe om (Marcu 7, 21-23).
Lista relelor care ne intineaza, enumerate de Mantuitorul aici, incepe cu cugetele rele, ceea ce ne face sa intelegem ca toate relele pornesc dinlauntru, avand mai intai o forma ascunsa, la nivelul gandirii si al simtirii. Daca ele sunt lasate sa staruie in suflet, curand se trece la infaptuire. Cei care nu izgonesc raul din inima, inca de la cea dintai licarire a lui, nu pot beneficia de fericirea ce se da celor curati cu inima.
Dar cine va putea sa ne ajute in aceste nevointe? Un Sfant Parinte spunea: Domnul este ascuns in poruncile Sale si Se face cunoscut pe masura implinirii poruncilor. Prin urmare, cel dintai ajutor ne vine din straduinta...
In simplitatea acestei fericiri, Mantuitorul Se refera la pastrarea sfinteniei sufletului pe temeiul curatiei launtrice a inimii. Ne atrage astfel atentia ca adevarata curatie sufleteasca o au numai acei cu inima curata, pentru ca intotdeauna adevarata innoire se face dinlauntru in afara. La o astfel de curatenie interioara si deplina e necesar sa nazuiasca si sa se sileasca tot crestinulPe Domnul Iisus nu-L multumeste sa avem doar o viata frumoasa la suprafata, care sa fie pricina laudelor omenesti. El nu vrea morminte varuite frumos pe dinafara, iar inauntru sa fie pline cu oase moarte si cu toata necuratia (cf. Mt. 13, 27). Cei ce au doar pe buze Legea Domnului, iar inauntrul fiintei lor sunt plini de fiere amara, aceia sunt niste fatarnici, care cauta sa placa oamenilor. Pe unii ca acestia Mantuitorul ii mustra ca se ingrijesc doar de partea din afara a blidului, dar inauntru sunt plini de rapire si de necumpatare (cf. Mt. 23, 25).
Toata taina mantuirii sta in a ni-L face prieten pe Dumnezeu. Daca putem crede ca e de ajuns a ne boteza in apa ce ne-o ofera oamenii pretinsi credinciosi ai unor culte, fara sa-I slujim Domnului cu o inima curata in Biserica Sa cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca, traindu-ne Botezul primit in ea, atunci nu dovedim ca ne-am imprietenit cu Dumnezeu si la nimic nu ne va folosi orice alta stradanie.
Cine doreste sa vada pe Dumnezeu si sa traiasca vesnicia in partasia Lui, acela sa caute a fi omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu (I Petru 3, 4).
Dar cum se poate ajunge la aceasta stare? Oricine doreste sincer sa aiba inima curata trebuie mai intai sa izgoneasca din sufletul sau toate inclinatiile spre necuratie. Mantuitorul a zis: dinlauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea. Toate aceste rele ies dinlauntru si spurca pe om (Marcu 7, 21-23).
Lista relelor care ne intineaza, enumerate de Mantuitorul aici, incepe cu cugetele rele, ceea ce ne face sa intelegem ca toate relele pornesc dinlauntru, avand mai intai o forma ascunsa, la nivelul gandirii si al simtirii. Daca ele sunt lasate sa staruie in suflet, curand se trece la infaptuire. Cei care nu izgonesc raul din inima, inca de la cea dintai licarire a lui, nu pot beneficia de fericirea ce se da celor curati cu inima.
Dar cine va putea sa ne ajute in aceste nevointe? Un Sfant Parinte spunea: Domnul este ascuns in poruncile Sale si Se face cunoscut pe masura implinirii poruncilor. Prin urmare, cel dintai ajutor ne vine din straduinta...
