„Doamne, dă-ne nouă să putem uita!”
A ne intoarce catre Dumnezeu cu nadejde, chemandu-L in ajutor, nu e inca de ajuns, caci sunt multe lucruri in viata noastra care depind de noi insine. De cate ori nu cerem in mod repetat: Doamne, ajuta-ma! Doamne, da-mi rabdare, da-mi neprihanire, da-mi curatia inimii, da-mi cuvant adevarat! Dar cand ni se ofera prilejul de a ne []A ne intoarce catre Dumnezeu cu nadejde, chemandu-L in ajutor, nu e inca de ajuns, caci sunt multe lucruri in viata noastra care depind de noi insine.
De cate ori nu cerem in mod repetat: Doamne, ajuta-ma! Doamne, da-mi rabdare, da-mi neprihanire, da-mi curatia inimii, da-mi cuvant adevarat! Dar cand ni se ofera prilejul de a ne potrivi faptele cu rugaciunea pe care o facem, urmam mai curand inclinatiile inimii, caci ne lipsesc curajul si duhul hotararii pentru a pune in lucrare cerintele adresate lui Dumnezeu in rugaciune. Intr-un asemenea caz pocainta noastra, elanul sufletului nostru raman neroditoare.
Pocainta trebuie sa izvorasca din nadejdea noastra in iubirea lui Dumnezeu, printr-un efort sustinut si viguros de a duce o viata dreapta si de a parasi vechile noastre rataciri. Fara aceasta Dumnezeu Insusi nu ne va izbavi, caci dupa cum ne spune Hristos nu cei ce-mi zic Doamne, Doamne vor intra in Imparatia Cerurilor (Matei 7:21), ci cei care aduc rod. [] Pocainta noastra se pune in lucarare atunci cand dintr-o data sufletul nostru primeste un soc, cand constiinta ne graieste, iar Dumnezeu ne cheama cu aceste cuvinte: Unde mergi? Catre moarte? Oare, cu adevarat, voiesti aceasta? i daca noi raspundem: Nu, Doamne, iarta-ne, ai mila de noi, mantuieste-ne! si ne intoarcem catre El, Hristos ne spune: Te iert, iar tu, in semn de recunostinta pentru o asemenea iubire si pentru ca, raspunzand iubirii Mele, si tu ai capacitatea de a iubi, incepe si schimba-ti viata .
De cate ori nu spunem in momentele noastre de limpezire: Doamne, acum inteleg totul! Mantuieste-ma, salveaza-ma, oricare ar fi pretul! Daca in astfel de momente ne-ar aparea deodata Mantuitorul sau daca ne-ar trimite pe ingerul Sau, pe vreun sfant care sa ne ceara socoteala pe un ton aspru, cerandu-ne sa ne pocaim si sa ne schimbam viata, probabil ca am accepta.
Dar daca in locul ingerului, in locul unui sfant, in loc de a Se infatisa El Insusi, Hristos ni l-ar trimite pe aproapele...
De cate ori nu cerem in mod repetat: Doamne, ajuta-ma! Doamne, da-mi rabdare, da-mi neprihanire, da-mi curatia inimii, da-mi cuvant adevarat! Dar cand ni se ofera prilejul de a ne potrivi faptele cu rugaciunea pe care o facem, urmam mai curand inclinatiile inimii, caci ne lipsesc curajul si duhul hotararii pentru a pune in lucrare cerintele adresate lui Dumnezeu in rugaciune. Intr-un asemenea caz pocainta noastra, elanul sufletului nostru raman neroditoare.
Pocainta trebuie sa izvorasca din nadejdea noastra in iubirea lui Dumnezeu, printr-un efort sustinut si viguros de a duce o viata dreapta si de a parasi vechile noastre rataciri. Fara aceasta Dumnezeu Insusi nu ne va izbavi, caci dupa cum ne spune Hristos nu cei ce-mi zic Doamne, Doamne vor intra in Imparatia Cerurilor (Matei 7:21), ci cei care aduc rod. [] Pocainta noastra se pune in lucarare atunci cand dintr-o data sufletul nostru primeste un soc, cand constiinta ne graieste, iar Dumnezeu ne cheama cu aceste cuvinte: Unde mergi? Catre moarte? Oare, cu adevarat, voiesti aceasta? i daca noi raspundem: Nu, Doamne, iarta-ne, ai mila de noi, mantuieste-ne! si ne intoarcem catre El, Hristos ne spune: Te iert, iar tu, in semn de recunostinta pentru o asemenea iubire si pentru ca, raspunzand iubirii Mele, si tu ai capacitatea de a iubi, incepe si schimba-ti viata .
De cate ori nu spunem in momentele noastre de limpezire: Doamne, acum inteleg totul! Mantuieste-ma, salveaza-ma, oricare ar fi pretul! Daca in astfel de momente ne-ar aparea deodata Mantuitorul sau daca ne-ar trimite pe ingerul Sau, pe vreun sfant care sa ne ceara socoteala pe un ton aspru, cerandu-ne sa ne pocaim si sa ne schimbam viata, probabil ca am accepta.
Dar daca in locul ingerului, in locul unui sfant, in loc de a Se infatisa El Insusi, Hristos ni l-ar trimite pe aproapele...
