Mulți învățători, un singur Părinte duhovnicesc ( III )
Smerenia cea graitoare de la Certege Binefacatorul tacut al sufletului meu, cel asemeni cu Invatatorul sau Cel Bun, asa este pentru mine parintele Iosif. Atat in viata cat si acum, cand se ascunde parca o clipa de ochii nostri cei trupesti, acest pitic de la moara a cautat mereu locul cel mai din umbra pentru []Smerenia cea graitoare de la CertegeBinefacatorul tacut al sufletului meu, cel asemeni cu Invatatorul sau Cel Bun, asa este pentru mine parintele Iosif.
Atat in viata cat si acum, cand se ascunde parca o clipa de ochii nostri cei trupesti, acest pitic de la moara a cautat mereu locul cel mai din umbra pentru a ne invata cu pilda trairii si a smereniei sale graitoare sa ne atintim privirea catre Crucea Mantuitorului nostru scump, catre Iisus Hristos Cel Rastignit.
Cred ca fiecare dintre noi, care am gustat din dulceata scrisului sau, am simtit in vreun fel mijlocirea acestui Om trimis de Dumnezeu. Statura plinatatii lui Hristos nu se poate vedea cu ochii cei trupesti, cum nici nu putem descrie in cuvinte tot binele pe care l-am primit de la parintele nostru drag. Pentru mine, minunea cea mai mare este insasi intoarcerea mea la Hristos, datorita jertfei sale date deplin si a rugaciunii sale nestinse. Legatura cu cei care au bineplacut lui Dumnezeu este parte din taina sufletului meu. Intru prezenta vie a duhului sau cald si smerit, de parinte duhovnicesc, multe framantari mi-am potolit si multe doruri am alinat Atunci cand parca simt mai putin aceasta mijlocire cu ochii credintei, stiu sigur ca m-am abatut cumva de la calea cea buna, incarcand cu pacat firele de legatura cu Cerul.
Cred ca sfintii lui Dumnezeu nu iubesc, ca noi, ieri mai mult si azi mai putin, ci dragostea si mijlocirea lor este aceeasi si intreaga in toate vremurile si pentru toti oamenii, asa cum este si iubirea Tatalui Ceresc pentru noi. Simtim poate mai putin vie aceasta mijlocire atunci cand intristam pe Dumnezeu si atunci sfintii doar par ca se ascund de ochii nostri sub valul rugaciunii smerite catre Mantuitorul, impreuna cu Maicuta Preacurata Fecioara Maria.
Prietenia cu sfintii lui Dumnezeu este inainte de toate o binecuvantare scumpa, si apoi o datorie sfanta, fata de parintele nostru drag care ne-a nascut in Hristos.
Simtindu-mi slaba recunostinta fata de intaiul meu Binefacator duhovnicesc, inaintea marii datorii neimplinite, strig si eu ca psalmistul David: Minunat esti Doamne intru sfintii Tai!Slavit sa fie Domnul!O sora din GalatiOm trimis de DumnezeuFost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre marturie, ca sa marturiseasca despre Lumina, ca toti sa creada prin el. ( cf In 1,6-7)Ce lucru greu este sa scrii despre un profet trimis de Dumnezeu pentru renasterea evanghelica a Bisericii noastre, pentru mantuirea poporului nostru si a fiecaruia dintre noi. Cat de cutremurator s-a asemanat istoria si fiinta Parintelui Iosif cu istoria si Fiinta pamanteasca a Domnului Iisus despre care a vorbit atat de clar, atat de limpede, atat de minunat si cu care s-a identificat asa mult si in viata, dar si in moarte.
Acum, la 131 de ani de la nasterea Parintelui Iosif, imi aduc recunostinta mea cu evlavie si iubire fata de acest sfant, care a vestit si pentru sufletul meu Cuvantul mantuitor al lui Dumnezeu. Ii multumesc pentru scrierile si invataturile sale pline de Duhul Sfant, care au sunat ca o trambita a redesteptarii si au apasat din greu plugul evangheliei destelenind si hotarele mele sufletesti pline de spini si bolovani, pentru semanatura cea noua si recolta cea noua si mantuitoare. In tot ceea ce a scris a avut o putere de patrundere unica, a scris atat de limpede si simplu pentru a intelege fiecare jertfa Domnul Iisus care s-a rastignit pentru noi si pentru mantuirea noastra.
Recunostinta vesnica Parintelui nostru drag, care ne-a nascut la o viata noua prin evanghelie (cf I Cor 4,15) pentru toata truda si osteneala cu care a lucrat pentru a-L face cunoscut pe Domnul si Cuvantul Lui si noua, celor care nu-L cunosteam. Ii multumim ca s-a adus pe sine ca o jertfa vie, ca a pus totul pentru Domnul si Evanghelia Sa si pentru a ne face sa fim slujitori ai unui legamant nou. Parintele Iosif nu a dorit sa stie intre noi nimic altceva decat pe Domnul Iisus si pe El rastignit( cf I Cor 2,2) si sa avem mereu ochii tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre ( cf Ev 12,2), sa nu ne privim pe noi, ci sa-L privim pe Cel rastignit pe Crucea Golgotei pentru noi si mantuirea noastra.
Domnul Iisus sa ne dea tot harul si ajutorul de care avem nevoie pentru a pastra totul asa cum am primit de la Parintele nostru si sa nu uitam acele cuvinte testamentare: Oricat ati avea de suferit, sa nu-L...
Atat in viata cat si acum, cand se ascunde parca o clipa de ochii nostri cei trupesti, acest pitic de la moara a cautat mereu locul cel mai din umbra pentru a ne invata cu pilda trairii si a smereniei sale graitoare sa ne atintim privirea catre Crucea Mantuitorului nostru scump, catre Iisus Hristos Cel Rastignit.
Cred ca fiecare dintre noi, care am gustat din dulceata scrisului sau, am simtit in vreun fel mijlocirea acestui Om trimis de Dumnezeu. Statura plinatatii lui Hristos nu se poate vedea cu ochii cei trupesti, cum nici nu putem descrie in cuvinte tot binele pe care l-am primit de la parintele nostru drag. Pentru mine, minunea cea mai mare este insasi intoarcerea mea la Hristos, datorita jertfei sale date deplin si a rugaciunii sale nestinse. Legatura cu cei care au bineplacut lui Dumnezeu este parte din taina sufletului meu. Intru prezenta vie a duhului sau cald si smerit, de parinte duhovnicesc, multe framantari mi-am potolit si multe doruri am alinat Atunci cand parca simt mai putin aceasta mijlocire cu ochii credintei, stiu sigur ca m-am abatut cumva de la calea cea buna, incarcand cu pacat firele de legatura cu Cerul.
Cred ca sfintii lui Dumnezeu nu iubesc, ca noi, ieri mai mult si azi mai putin, ci dragostea si mijlocirea lor este aceeasi si intreaga in toate vremurile si pentru toti oamenii, asa cum este si iubirea Tatalui Ceresc pentru noi. Simtim poate mai putin vie aceasta mijlocire atunci cand intristam pe Dumnezeu si atunci sfintii doar par ca se ascund de ochii nostri sub valul rugaciunii smerite catre Mantuitorul, impreuna cu Maicuta Preacurata Fecioara Maria.
Prietenia cu sfintii lui Dumnezeu este inainte de toate o binecuvantare scumpa, si apoi o datorie sfanta, fata de parintele nostru drag care ne-a nascut in Hristos.
Simtindu-mi slaba recunostinta fata de intaiul meu Binefacator duhovnicesc, inaintea marii datorii neimplinite, strig si eu ca psalmistul David: Minunat esti Doamne intru sfintii Tai!Slavit sa fie Domnul!O sora din GalatiOm trimis de DumnezeuFost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre marturie, ca sa marturiseasca despre Lumina, ca toti sa creada prin el. ( cf In 1,6-7)Ce lucru greu este sa scrii despre un profet trimis de Dumnezeu pentru renasterea evanghelica a Bisericii noastre, pentru mantuirea poporului nostru si a fiecaruia dintre noi. Cat de cutremurator s-a asemanat istoria si fiinta Parintelui Iosif cu istoria si Fiinta pamanteasca a Domnului Iisus despre care a vorbit atat de clar, atat de limpede, atat de minunat si cu care s-a identificat asa mult si in viata, dar si in moarte.
Acum, la 131 de ani de la nasterea Parintelui Iosif, imi aduc recunostinta mea cu evlavie si iubire fata de acest sfant, care a vestit si pentru sufletul meu Cuvantul mantuitor al lui Dumnezeu. Ii multumesc pentru scrierile si invataturile sale pline de Duhul Sfant, care au sunat ca o trambita a redesteptarii si au apasat din greu plugul evangheliei destelenind si hotarele mele sufletesti pline de spini si bolovani, pentru semanatura cea noua si recolta cea noua si mantuitoare. In tot ceea ce a scris a avut o putere de patrundere unica, a scris atat de limpede si simplu pentru a intelege fiecare jertfa Domnul Iisus care s-a rastignit pentru noi si pentru mantuirea noastra.
Recunostinta vesnica Parintelui nostru drag, care ne-a nascut la o viata noua prin evanghelie (cf I Cor 4,15) pentru toata truda si osteneala cu care a lucrat pentru a-L face cunoscut pe Domnul si Cuvantul Lui si noua, celor care nu-L cunosteam. Ii multumim ca s-a adus pe sine ca o jertfa vie, ca a pus totul pentru Domnul si Evanghelia Sa si pentru a ne face sa fim slujitori ai unui legamant nou. Parintele Iosif nu a dorit sa stie intre noi nimic altceva decat pe Domnul Iisus si pe El rastignit( cf I Cor 2,2) si sa avem mereu ochii tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre ( cf Ev 12,2), sa nu ne privim pe noi, ci sa-L privim pe Cel rastignit pe Crucea Golgotei pentru noi si mantuirea noastra.
Domnul Iisus sa ne dea tot harul si ajutorul de care avem nevoie pentru a pastra totul asa cum am primit de la Parintele nostru si sa nu uitam acele cuvinte testamentare: Oricat ati avea de suferit, sa nu-L...
