Ca rezultat al intunecarii mintii umane si pierderii iubirii din sufletele noastre, liberul arbitru al omului a slabit, iar pacatul ne conduce pe multi dintre noi in dependenta una dintre cele mai raspandite patimi. Firea umana cazuta este cea care devine dependenta si doborata de patima, prin pacat. Aceasta indepartare de milostenia divina si []Ca rezultat al intunecarii mintii umane si pierderii iubirii din sufletele noastre, liberul arbitru al omului a slabit, iar pacatul ne conduce pe multi dintre noi in dependenta una dintre cele mai raspandite patimi. Firea umana cazuta este cea care devine dependenta si doborata de patima, prin pacat.

Aceasta indepartare de milostenia divina si coruperea naturii noastre reprezintp rezultatul multor alegeri gresite, unele facute in vremea tineretii si sub influenta altora, iar alcoolismul este un bun exemplu in acest sens.

Nimeni nu alege sa devina alcoolic, acesta e mai degraba un proces gradual in care individul nu isi da seama ca devine dependent de drogul alcool. Patima devine astfel parte din modul lui de viata iar in cazul alcoolismului, patima incepe cu acceptarea pacatelor mici, prin acceptarea unor episoade ocazionale de baut excesiv.

Alcoolismul afecteaza intreaga fiinta umana, corupe trupul si cauzeaza multe boli printre care si cancerul, afectiuni cardiace, hepatice si chiar cerebrale. D.p.d.v mental, alcoolismul afecteaza capacitatea de a rationa, imaginatia, perceptia si abilitatile de functionare la capacitate maxima.

Afecteaza sufletul omului prin modificarea perceptiilo si dorintelor inimii sufletului sau nous-ului . Conform Mitr.

Vlachos in cartea sa, Psihoterapia Ortodoxa, nous-ul este cel mai afectate de catre patima noastra. Nous-ul este esenta a ceea ce inseamna sa fii uman si se refera la sentimentele, dorintele sau perceptiile noastre asupra realitatii. Vedem deci ca alcoolismul si adictia lovesc spiritul omului pentru ca multi din cei afectati isi pierd scopul si semnificatia vietii.

Un alt aspect important al patimii sau adictiei e cel legat de vointa sau puterea vointei omului. Multi alcooli au o vointa foarte puternica in domeniile afacerilor etc dar in ceea ce priveste alcoolul sau drogurile, vointa nu mai este de prea mare folos.

Cartea de baza a Alcoolicilor Anonimi vorbeste despre vointa neajutorata si spune ca, fara ajutorul lui Dumnezeu, vine un moment si un loc in care alcoolicul va fi lipsit de vointa in fata primului pahar, iar acest prim pahar e tocmai cel care ii cauzeaza probleme.

Stiinta a descoperit ca exista factori biologici care determina pofta de a bea din nou si s-a descoperit ca procesul implica modificari celulare atat la nivelul creierului cat si la nivelul neuro-transmitatorilor si al sistemului nervos periferic.

Stiinta Sfintilor Parinti ne invata ca pacatul are capacitatea de a-l conduce pe om. Problema alcoolicului este deci faptul ca L-a abandonat pe Dumnezeu. In cazul alcoolismului si al altor adictii, patima devine foarte puternica si poate tulbura sufletul pana la punctual auto-distrugerii.

Adictia este pana la urma cea mai raspandita forma de auto-distrugere cunoscuta de catre om. Patima adictiei si pacatul ce conduce catre dependent sunt atat de insidioase incat, in mod normal, dependentul e amagit de credinta ca duce o viata normal.

Daca nu esti constient de pacatul propriu atunci vorbeste cu duhovnicul tau despre mandrie, caci aceasta este cea mai rea suferinta sufleteasca. E mai rau atunci cand cineva pacatuieste fara sa stie decat canad cineva pacatuieste stiind despre sine ca este un pacatos, cel din urma aratand smerenie. Ex.

Evanghelia citita in Duminica Vamesului si a Fariseului.

Cum se face ca primind Sfanta Taina a Botezului ne imbolnavim sufleteste uneori chiar pana in adancul sufletelor noastre? Dupa Sf.

Maxim si alti Parinti ai Bisericii noastre, suferim pur si simplu de pe urma credintelor false despre lume, despre noi insine si despre Dumnezeu. Ne imbolnavim sufleteste pentru ca traim intr-o lume cazuta in care suntem inconjurati de pacat si din cauza mandriei participarea noastra la pacat ne da impresia ca pacatul nu a fost asa de mare .

Avand credinte false si false cunostinte, oamenii ajung sa creada drept adevarate niste lucruri care sunt departe de adevar, exemplu fiind aici homosexualitatea despre care se crede ca este un mod normal de exprimare a sexualitatii, altii cred in mai multi zei sau cred ca Dumnezeu este doar un concept universal impersonal etc, etc.

Alcoolicul crede deci, ca bea normal si va invinovatii pe altcineva pentru problemele pe care le are si care au fost cauzate de el. Apoi el evita sa isi asume responsabilitatea personala pentru propriul comportament. Cartea Alcoolicilor Anonimi denumeste acest lucru ca auto-amagirea alcoolicului . Alcoolicul nu poate sa vada realitatea propriei situatii, el continuand sa bea pana ajunge in mormant.

Psihologii se refera la rationalizare, minimalizare si negare ca la procese prin care alcoolicul se poate amagi pe sine.

Sfantul Maxim vorbeste despre ignorarea universalelor drept cauza a caderii omului in patima. Asta insemnand ca nu stim ce e cu adevarat bun si nu Ii cunoastem trasaturile lui Dumnezeu. Credinta, speranta si iubirea sunt trei dintre aceste universal iar atunci cand sufletul se departeaza de ele, devine profund tulburat si astfel apare sentimentul de instrainare si detasare fata de tot ce inseamna Dumnezeu.

Filosofii numesc asta vid existential insa in realitate e vorba despre separarea de Dumnezeu, o separare prin voita alegere a omului care prefera pacatul.

Dumnezeu ne-a creat in asa fel incat sa Il cautam in mod natural si sa ne intoarcem la indurarile si iubirea Lui. De multe ori insa capacitatile noastre de judecate sunt afectate din cauza ignorantei sau a patimilor (precum adictia) care le-au cuprins. Multi dependent si alcoolici incearca sa umple acest gol/dor duhovnicesc prin folosirea alcoolului sau a drogurilor.

Alcoolismul a fost deseori numit sau descris ca o forma de idolatrie tocmai din cauza ca alcoolicul transforma alcoolul in ceva mai important decat orice altceva din viata lui: sanatatea, relatia cu partenerul de viata, copii si chiar Dumnezeu. Insa trebuie sa ne amintim ca din cauza acelor credinte false si autoamagirii, alcoolicul nu poate sa vada pur si simplu adevarul situatiei sale.

Sf.

Maxim ne invata de asemenea ca gandurile patimase ne conduc spre suferinta sufletului, chiar daca Il cunoastem pe adevaratul Dumnezeu. Si acest lucru se intampla atunci cand lasam sentimentele sa gandeasca pentru noi. D.p.d.v emotional, supra-valorizam un anumit lucru, precum o masina, un ceas nou sau chiar o relatie cu o alta persoana iar daca simtim ca nu avem destul din acel lucru, reactionam exagerat si devenim maniosi si defensivi sau chiar ostili in incercarea de a proteja acel lucru.

In ceea ce priveste alcoolicul, procesul acesta devine evident cand i se spune sa nu mai bea sau sa bea mai putin, el devine manios caci pretuieste alcoolul mai mult decat pretuieste relatia cu Dumnezeu sau cu ceilalti. Il pretuieste chiar mai mult decat propria sa sanatate iar aceasta este o forma de autadistrugere sau chiar suicid.

Sf.

Ap. Pavel spunea ca fiecare face greseli si pacatuieste, dar mai exista si acei oameni care se predau pur si simplu pacatului sau unei alte patimi precum alcoolismul, acestia sunt asemanati cu lemurienii ce se arunca unul dupa altul in apa marii.

Acestia sunt oameni care nu inteleg patima adictiei si care cred in mod eronat ca bautul este un joc pe care il poti castiga de fiecare data. Bineinteles ca dupa cativa ani de baut excesiv, patima alcoolismului preia controlul, bautul devenind o parte a vietii si este usor ca acest lucru sa devina asa caci societatea si valorile ei incurajeaza chiar bautul excesiv.

Dumnezeu insa, nu ne-a lasat fara speranta. Exista 3 stadii ale cresterii spirituale: praxis = curatirea inimi, teoria = constiinta de si intelegerea lui Dumnezeu si iluminarea = cunoasterea lui Dumnezeu.

Pentru a diminua ignoranta din jurul credintelor false trebuie sa existe o educatie despre alcoolism ca boala. Informarea personala despre conceptual de boala al adictiei in special al alcoolismului, e cel mai bun mod de a incepe ajutorarea unui alcoolic.

Pentru ca pacatul, adictia si patima nu sunt atribute natural ale omului, atunci cand el devine dependent, apare si un conflict intre modul in care Dumnezeu l-a creat si ceea ce a devenit. Acest conflict nu este cu Dumnezeu ci mai degraba cu el insusi.

Conflictul cu care se confrunta toti alcoolicii e un exemplu perfect al conflictului care apare atunci cand omul e in dezacord cu propriul sistem de valori iar preotii numesc acest lucru vinovatie; psihologii il numesc conflict de caracter.

Consilierea pastorala a alcoolicilor.

Chiar si cele mai dependente persoane se pot elibera de patima lor daca sunt dispuse sa duca o viata spirituala. Viata spirituala e descrisa adesea in termeni de Scari, Pasi sau Cai, acesti termeni fiind principiile spirituale prin intermediul carora o persoana poate sa invinga pacatul si sa invete sa Il cunoasca pe Dumnezeu.

Accentul se pune aici pe practicarea acestor principii si nu pe teologia pe care o invatam noi in scoli. Adevarata teologie e constituita de spiritualitatea ortodoxa caci ea ne invata despre Dumnezeu conducandu-ne la El si la cunoasterea Lui. Asadar doar prin uniune cu Dumnezeu si prin Iisus Hristos, Fiul Sau, putem sa ne vindecam de infirmitatile noastre si sa ne tamaduim de bolile duhovnicesti.

Marii duhovnici asa cum am amintit spun ca progresul spre vindecare incepe atunci cand bolnavul recunoaste ca boala exista, in cazul alcoolicului, mandria si autoamagirea constituie marile sale probleme. El trebuie sa recunoasca faptul ca beutura a preluat controlul asupra vietii lui si ca are nevoie de ajutor.

Recunoasterea problemei necesita umilinta dar si onestitate iar dobandirea acestor virtuti este foarte dificila, dar nu imposibila. Acete doua virtuti reprezinta piatra de temelie a recuperarii spirituale. Astfel dependentul trebuie sa inceapa sa cunoasca voia lui Dumnezeu si sa o urmeze in tot ceea ce face si in special sa renunte la ego-ul sau.

Voia omului (dorintele lui de a face lucrurile asa cum vrea el) trebuie lasata in grija lui Dumnezeu prin rugaciune si meditatie iar numai dupa acest lucru omul poate lua anumite decizii, cu ajutorul lui Dumnezeu. O rugaciune simpla precum Tatal nostru, rostita cu accentul pe faca-se voia Ta e un mod bun de a ne lasa vointa in grija lui Dumnezeu.

Abandonul in grija lui Dumnezeu aduce o schimbare in relatia cu El dar si in relatiile cu ceilalti oameni. Cand alcoolicul incepe sa-si trateze familia cu toata atentia cuvenita, atunci se poate intampla o minunata vindecare a intregii familii.

Spovedania e o parte importanta a Practicii, constituind procesul prin care sunt identificare pacatele si greselile noastre si apoi cu ajutorul indrumatorului spiritual, este posibil ca persoana sa nu isi mai repete greselile. O viata inradacinata intr-o astfel de spiritualitate faciliteaza dependentului progresul spiritual.

Spovedania trebuie sa aiba in vedere faptul ca alcoolismul este o boala si ca persoana dependenta de alcool nu mai poate consuma alcool. Chiar si cel mai mic pahar ii poate dauna. Spovedania inseamna totodata mai mult decat recunoasterea catorva pacate, inseamna sa marturisesti intregul stil de viata ce cauzeaza pacatele.

Dupa spovedania ispita diavolului va reveni, iar alcoolicul va avea nevoie de ajutor si incurajari caci mandria, ego-ul si frica alcoolului vor reveni pentru a incerca sa il aduca inapoi in patima. Multi preoti simt ca nu pot sa consilieze spiritual persoanele dependente de alcool caci acestea recad de multe ori in consumul de alcool dupa ce preotul le-a acordat mult timp si au facut eforturi pentru ajutorarea lor.

De multe ori alcoolicul face un juramand ca nu va mai bea, juramant pe care ajunge sa il incalce iar problemele se vor agrava si mai mult caci rusinea si vinovatia ce urmeaza reluarii consumului il vor face pe alcoolic sa se simta si mai lipsit de speranta si mai neajutorat.

Cand alcoolicul recade, el isi pierde increderea in el si in Dumnezeu, putand da vina chiar si pe Dumnezeu pentru recadere. Daca acesta nu intelege caracterul bolii lui, este sortit esecului. El trebuie sa inteleaga ca sufera de o boala fizica, psihologica si spirituala care trebuie tratata zilnic printr-un program constiincios si bine structurat de rugaciune, meditatie si predare a vointei proprii in grija lui Dumnezeu.

De cele mai multe ori, persoana ce ia decizia de a nu mai bea, nu recade din cauza poftei de alcool, ci pentru a scapa de lupta spirituala ce se duce inlauntrul sau din cauza unei dureri sufletesti. Alcoolicul este ispitit in moduri pe care nici el nu le intelege si recade pentru a face fata durerii sau confuziei.

Recaderile mai au loc deoarece alcoolicul nu primeste indrumare duhovniceasca sau pentru ca nu urmeaza un program zilnic de rugaciune, reflective si meditatie, devenind o prada usoara pentru vrajmas.

Drumul recuperarii se poate parcurge cel mai usor sub indrumarea ori a unui parinte spiritual ori a unei alte persoane ce parcurge si ea la randul ei acelasi drum al recuperarii cu alcoolicul. In Alcoolicii Anonimi exista avantajul nasitului adica al persoanei care este...