Pe urmele sfinţilor părinţi care ne-au croit nouă cărările drepte şi sigure
Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau Caci Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa Chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra Asa a ajuns omul un suflet viu (Fac 1, 27 si 2, 7). A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan (In 1, 6). tim ca suntem din Dumnezeu (I In []Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau Caci Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa Chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra Asa a ajuns omul un suflet viu (Fac 1, 27 si 2, 7).
A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan (In 1, 6). tim ca suntem din Dumnezeu (I In 5, 19).
Din marea multime a oamenilor care ne inconjoara si toti zic ca stiu (si intr-a devar stiu multe, foarte multe, in acest veac al stiintei, despre care zice Sfantul Profet Daniel ca in timpurile din urma cunostinta va creste, stiinta va creste), un singur lucru ramane pentru multi nestiut Oricat de mare va fi in vremurile din urma stiinta si cunostinta, ei tot nu vor sti Zice Sfantul Osea: Poporul acesta piere din lipsa de cunostinta Da, oamenii nu stiu un lucru de mare pret. Nu stiu lucru care trebuie cel mai mult si cel mai intai. Nu! Nu stiu bietii oameni! Nu stiu de unde au venit Nu stiu cu ce scop au venit pe lume i nu stiu unde se duc Ei cauta sa se minta cu raspunsul stiintei, dupa cum spun unii: Omul a venit din necunoscut si merge in neant .
Altii spun altceva: Nu! Omul a venit din pamant si in pamant se intoarce . Asa zice necredinta. Atat stie stiintaDar Cuvantul lui Dumnezeu spune ca omul a venit de la Dumnezeu si se intoarce inapoi la Dumnezeu. Acesta e raspunsul credintei, raspunsul celui credincios.
Pentru aceasta, ne vom folosi de o istorioara, pentru a intelege mai bine ce vrem sa spunem. Istorioara se numeste Trei stropi de ploaie.
In zorii unei zile, dupa o noapte ploioasa, trei stropi de ploaie mai cazura jos pe pamantul ud. Cand se intalnira, se imbratisara cu mare bucurie si se contopira impreuna.
Unul dintre ei zise: Fratilor, noi venim din mare! Da, zise celalalt, am venit trimisi cu un scop: sa udam pamantul, sa-l umezim si sa-l facem sa rodeasca! Da, zise al treilea, dar pamantul e plin si ud de fratii care au venit inaintea noastra si nu ne mai primeste. Hai sa ne intoarcem inapoi de unde am venit, la marea noastra Ce fericiti eram acolo! O unitate, un gand, o inima, un trup Nu eram strop cu strop ca acuma Nu eram in primejdie de a ne risipi sau pierde O, eram fara griji. Hai sa mergem inapoi! Hai, zisera toti trei impreuna. Dar calea noastra va fi foarte lunga, zise unul dintre ei, si va trebui sa mergem si ziua, si noaptea, fara oprire. Iar drumul va fi obositor si nu fara greutati si piedici multe pe care le vom intalni pe cale. Vom intalni radacini care sa ne opreasca din cursul nostru. Vom intalni pietre pe care stim ca nu vom reusi sa le inmuiem, dar cel putin sa le udam. Sa nu ne pietrificam si noi, ci sa le udam si sa ramana ude macar dupa ce vom trece printre ele. Vom intalni mlastini cu noroaie, care vor cauta sa ne murdareasca apa noastra limpede. Dar noi sa nu ne amestecam cu noroaiele lor. Sa ne pastram umezeala, racoarea si limpezimea pana vom ajunge acasa i asa intelegandu-se impreuna, cei trei stropi de ploaie au pornit la drum, coborand in jos, spre mare. Abia au plecat ei trei si se intalnira cu alti treizeci si apoi cu trei sute. i se facura un paraias care alerga voios, ziua si noaptea, sub privirea cerului instelat noaptea si sub sarutarea razelor soarelui ziua, care insoteau stropii in mersul lor. Au inceput deodata un murmur, o melodie dulce si placuta Ce era oare in acest murmur in aceasta melodie? Era oare o rugaciune ori era un cantec duios si fericit? Erau poate amandoua deodata! i asa si-au continuat drumul lor, ca sa ajunga acasa, de unde plecasera mai inainteFratii mei cei dragi! i noi am venit din Dumnezeu, din Marea Nesfarsita, din Marele nostru Izvor Vesnic.
Noi suntem din Dumnezeu! Dumnezeu ne-a trimis cu un scop: sa udam pamantul, sa-l facem mai frumos, mai fericit, mai placut. Dar pamantul este plin i inaintasii nostri sfinti, in noptile grele dinainte, au udat acest pamant cu sudorile, cu lacrimile si cu sangele martiriului lor.
Acum si noi trebuie, ca si ei, sa ne intoarcem acasa la Dumnezeu, inapoi de unde am venit.
Cand ne intalnim doua sau trei suflete de frati care avem acelasi dor si gand, noi ne imbratisam fericiti; noi suntem frati si mergem impreuna, alaturi spre Marea de unde am venitStropii de ploaie! Cum au facut ei? Avem si noi multe de invatat de la ei, multe lucruri noi Ei au mers in jos, spre marea unde stiau ei, ca la mare se merge in josDar noi sa urcam in sus, spre Dumnezeu. El este Marea noastra spre care trebuie sa urcam, fratilor.
Ne intalnim 20, 30, 300 si murmuram un cantec fericit si o rugaciune dulce impreuna, de bucuria ca ne-am intalnit si ca nu suntem singuri, ci impreuna cu toti fratii nostri cei dragi, care ne sunt, dupa Domnul, cea mai scumpa comoara.
Sfantul Apostol Pavel spunea si el cand era in Atena, vechiul si marele oras cultural al vremurilor de atunci. Intr-o asemenea adunare cu oameni culti, cu invatati, cu filosofi, Sfantul Pavel zice: Suntem de neam din Dumnezeu, cum au cantat poetii vostri (Fapte 17, 28-29).
Iata ca si poetii vremurilor vechi spuneau si cantau in versurile lor ca suntem de neam din Dumnezeu. Aceasta voia Sfantul Pavel sa-i incredinteze pe invatatii vremurilor de atunci.
Prin ce spusesera, prin ce aratasera poetii lor ca sunt de neam din Dumnezeu?Fratilor, noi avem multe dovezi ca suntem din Dumnezeu!...
A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan (In 1, 6). tim ca suntem din Dumnezeu (I In 5, 19).
Din marea multime a oamenilor care ne inconjoara si toti zic ca stiu (si intr-a devar stiu multe, foarte multe, in acest veac al stiintei, despre care zice Sfantul Profet Daniel ca in timpurile din urma cunostinta va creste, stiinta va creste), un singur lucru ramane pentru multi nestiut Oricat de mare va fi in vremurile din urma stiinta si cunostinta, ei tot nu vor sti Zice Sfantul Osea: Poporul acesta piere din lipsa de cunostinta Da, oamenii nu stiu un lucru de mare pret. Nu stiu lucru care trebuie cel mai mult si cel mai intai. Nu! Nu stiu bietii oameni! Nu stiu de unde au venit Nu stiu cu ce scop au venit pe lume i nu stiu unde se duc Ei cauta sa se minta cu raspunsul stiintei, dupa cum spun unii: Omul a venit din necunoscut si merge in neant .
Altii spun altceva: Nu! Omul a venit din pamant si in pamant se intoarce . Asa zice necredinta. Atat stie stiintaDar Cuvantul lui Dumnezeu spune ca omul a venit de la Dumnezeu si se intoarce inapoi la Dumnezeu. Acesta e raspunsul credintei, raspunsul celui credincios.
Pentru aceasta, ne vom folosi de o istorioara, pentru a intelege mai bine ce vrem sa spunem. Istorioara se numeste Trei stropi de ploaie.
In zorii unei zile, dupa o noapte ploioasa, trei stropi de ploaie mai cazura jos pe pamantul ud. Cand se intalnira, se imbratisara cu mare bucurie si se contopira impreuna.
Unul dintre ei zise: Fratilor, noi venim din mare! Da, zise celalalt, am venit trimisi cu un scop: sa udam pamantul, sa-l umezim si sa-l facem sa rodeasca! Da, zise al treilea, dar pamantul e plin si ud de fratii care au venit inaintea noastra si nu ne mai primeste. Hai sa ne intoarcem inapoi de unde am venit, la marea noastra Ce fericiti eram acolo! O unitate, un gand, o inima, un trup Nu eram strop cu strop ca acuma Nu eram in primejdie de a ne risipi sau pierde O, eram fara griji. Hai sa mergem inapoi! Hai, zisera toti trei impreuna. Dar calea noastra va fi foarte lunga, zise unul dintre ei, si va trebui sa mergem si ziua, si noaptea, fara oprire. Iar drumul va fi obositor si nu fara greutati si piedici multe pe care le vom intalni pe cale. Vom intalni radacini care sa ne opreasca din cursul nostru. Vom intalni pietre pe care stim ca nu vom reusi sa le inmuiem, dar cel putin sa le udam. Sa nu ne pietrificam si noi, ci sa le udam si sa ramana ude macar dupa ce vom trece printre ele. Vom intalni mlastini cu noroaie, care vor cauta sa ne murdareasca apa noastra limpede. Dar noi sa nu ne amestecam cu noroaiele lor. Sa ne pastram umezeala, racoarea si limpezimea pana vom ajunge acasa i asa intelegandu-se impreuna, cei trei stropi de ploaie au pornit la drum, coborand in jos, spre mare. Abia au plecat ei trei si se intalnira cu alti treizeci si apoi cu trei sute. i se facura un paraias care alerga voios, ziua si noaptea, sub privirea cerului instelat noaptea si sub sarutarea razelor soarelui ziua, care insoteau stropii in mersul lor. Au inceput deodata un murmur, o melodie dulce si placuta Ce era oare in acest murmur in aceasta melodie? Era oare o rugaciune ori era un cantec duios si fericit? Erau poate amandoua deodata! i asa si-au continuat drumul lor, ca sa ajunga acasa, de unde plecasera mai inainteFratii mei cei dragi! i noi am venit din Dumnezeu, din Marea Nesfarsita, din Marele nostru Izvor Vesnic.
Noi suntem din Dumnezeu! Dumnezeu ne-a trimis cu un scop: sa udam pamantul, sa-l facem mai frumos, mai fericit, mai placut. Dar pamantul este plin i inaintasii nostri sfinti, in noptile grele dinainte, au udat acest pamant cu sudorile, cu lacrimile si cu sangele martiriului lor.
Acum si noi trebuie, ca si ei, sa ne intoarcem acasa la Dumnezeu, inapoi de unde am venit.
Cand ne intalnim doua sau trei suflete de frati care avem acelasi dor si gand, noi ne imbratisam fericiti; noi suntem frati si mergem impreuna, alaturi spre Marea de unde am venitStropii de ploaie! Cum au facut ei? Avem si noi multe de invatat de la ei, multe lucruri noi Ei au mers in jos, spre marea unde stiau ei, ca la mare se merge in josDar noi sa urcam in sus, spre Dumnezeu. El este Marea noastra spre care trebuie sa urcam, fratilor.
Ne intalnim 20, 30, 300 si murmuram un cantec fericit si o rugaciune dulce impreuna, de bucuria ca ne-am intalnit si ca nu suntem singuri, ci impreuna cu toti fratii nostri cei dragi, care ne sunt, dupa Domnul, cea mai scumpa comoara.
Sfantul Apostol Pavel spunea si el cand era in Atena, vechiul si marele oras cultural al vremurilor de atunci. Intr-o asemenea adunare cu oameni culti, cu invatati, cu filosofi, Sfantul Pavel zice: Suntem de neam din Dumnezeu, cum au cantat poetii vostri (Fapte 17, 28-29).
Iata ca si poetii vremurilor vechi spuneau si cantau in versurile lor ca suntem de neam din Dumnezeu. Aceasta voia Sfantul Pavel sa-i incredinteze pe invatatii vremurilor de atunci.
Prin ce spusesera, prin ce aratasera poetii lor ca sunt de neam din Dumnezeu?Fratilor, noi avem multe dovezi ca suntem din Dumnezeu!...
