In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Preaiubitilor frati in Domnul si scumpe surori! Cu aceleasi cuvinte am inceput, in seara aceasta sunt doua saptamani, la nunta plina de har si de bucurii de la Ivesti. Cu aceleasi cuvinte, in Numele Tatalui si al Fiului si al Santului Duh, in seara []In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Preaiubitilor frati in Domnul si scumpe surori!Cu aceleasi cuvinte am inceput, in seara aceasta sunt doua saptamani, la nunta plina de har si de bucurii de la Ivesti. Cu aceleasi cuvinte, in Numele Tatalui si al Fiului si al Santului Duh, in seara aceasta e saptamana, in Banat, la o alta nunta. i in seara aceasta aci.

Fratilor dragi, as dori ca macar o picatura din harul de la Ivesti si din harul din Banat sa se reverse si asupra noastra. Ce am vazut eu la Ivesti si ce am vazut in Banat?La Ivesti am vazut multa, multa armonie, dragoste, bucurie, pace, liniste, ascultare, o organizare perfecta. Aceasta-i si bucuria lui Dumnezeu.

In Banat, la fel. Dar pe deasupra, ce am vazut in Banat au fost lacrimi multe, multe, multe. Cel din urma care a vorbit acolo a fost fratele mirelui. Poate-i nevoie sa va descriu in doua, trei cuvinte cine a fost mirele si cine a fost mireasa. Ca nu erau de neamul nostru, din punct de vedere national vorbind. Fratele era de pe malurile Dunarii, de la Moldova Veche, fratele Radovici Stancovici. Sarb. i a luat in casatorie o sora din Cornatel-Banat, care e ucraineana. El sarb si ea ucraineana. Dar a fost atata bucurie si a fost atata farmec, si atatea lacrimi Cum eu nu prea lipsesc din adunari, spun ca atatea lacrimi foarte rar am vazut. i cel care a [culminat] a fost fratele mirelui, teologul Branislav Stancovici, care a terminat scoala la Caransebes si acuma pleaca mai departe, la Bucuresti. A vorbit plangand si a plans toata adunarea cu sughituri si cu zgomote, asa bucurii mari au fost. Asa se petrece in adunarile Oastei Domnului acolo unde este unitate cum zice un poet al nostru national: In noi doi un suflet bate . In doi, daca suntem impreuna, sau doua sute, sau doua mii, e acelasi suflet, e acelasi duh, e acelasi indemn.

Spunea tatal mirelui si tatal acestui teolog, printre altele, cum copiii acestia au fost ascultatori. i eu mi-am permis sa spun ca am fost la legamantul teologului, legamant pe care l-a facut in Oastea Domnului in urma cu vreo opt ani de zile. i fratele lui a facut legamant, cel care era acum mire. i tatal lor era prezent. () i, dragii mei si scumpii mei, mi-aduc aminte ca atunci cand, in aceasta comuna, copiii acestia au pus legamantul mai ales teologul, fratele mirelui plangand, pe genunchi, a spus asa: Fratilor, sa-mi fie ingaduit sa pun legamantul in limba mea materna, in limba mea sarba, ca romaneste stiu putin, stiu rau, ma descurc rau, nu pot vorbi. Permiteti-mi sa-l pun asa cum simte inima mea; in limba mea. Cum ma pot exprima mai bine . i, plangand, a spus legamantul in limba lui.

Mai tarziu cu vreo doi, trei ani de zile, ma gaseam in casa lor, cu vreo trei frati (unul este aici, prezent, a stat pe banca chiar langa mine). i dupa ce am vorbit noi in adunarea lor de acolo, l-am rugat pe tanarul acesta care acum era la teologie sa ne vorbeasca si dansul ceva. i a vorbit in limba sarba, pentru rudele lui, ca majoritatea erau rudele lui aici in casa. Pe urma i-am spus: No, acuma, asa cum poti si asa cum stii, sa mai predici inca o data, in limba romana, sa stim si noi ce ai spus . i a vorbit in limba romana cu mult mai greoi decat acum [la nunta]. Acuma, dupa cinci ani de teologie, vorbeste la perfectie limba romana si poate sa-si dezvaluie toate simtamintele inimii in fata celor dragi si scumpi de fata.

Ce frumos e cand vezi cate-o familie cu doi, trei copii si toti sunt in Oastea Domnului, cu parinti cu tot, cu bunici cu tot. Te duci in alta familie sunt si mai multi: zece, unsprezece, treisprezece, paisprezece si toti sunt in Oastea Domnului. (Asa cum am trecut pe la un cuscru al meu, acum vreo doua saptamani, la Focsani. Are unsprezece copii, toti in Oastea Domnului. Ei in Oastea Domnului; batranul lor tata, mosul celorlalti, si el in Oastea Domnului; bunica nu mai traieste. O alta sora avea cuscra tot cu unsprezece copii, toti in Oastea Domnului, toti credinciosi, cu parinti cu tot.) Ce frumos, ce frumos!Iar in alte case e un haos, e pustietate, e jungla! Noi nu ne rugam destul. Din pricina aceasta se intampla ceea ce se intampla in jurul nostru i acum permiteti-mi, din sfantul Cuvant al lui Dumnezeu, o mica invatatura, cateva cuvinte sa spun pentru fratii dragi si scumpi care se gasesc aici.

Fratilor iubiti, in Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni, citim, la capitolul 3, urmatoarele cuvinte. Sa vedem, in fata Cuvantului lui Dumnezeu, noi cum stam. Zice asa: Daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa cele de sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu . Daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa cele de sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu .

Ce face El la dreapta lui Dumnezeu? Mijloceste pentru sfinti. Asa ne spune sfantul Cuvant al lui Dumnezeu. Zice: Deci daca ati inviat impreuna cu Hristos Daca asta, fratilor, e asa de mare! Daca asta: daca ati inviat impreuna cu Hristos, umblati dupa lucrurile de sus . Ce inseamna a umbla? A pasi, a calca, a merge. Umblati dupa lucrurile de sus. Ce fericiti am fi noi aici, turma despre care spunea, prin Sfantul Evanghelist Luca, Insusi Domnul Iisus: Nu te teme, turma mica, fiindca tie a binevoit Tatal sa-ti dea imparatia , daca am umbla dupa lucrurile de sus! Noi, cati ne gasim aici, si poate inca in zece sau vreo suta de locuri din tara aceasta, si poate inca intr-o mie sau o suta de mii de locuri de pe globul intreg, in raport cu lumea intreaga, noi suntem o turma mica. O turma neinsemnata. Daca aceasta turma mica am inviat impreuna cu Hristos, sa umblam dupa lucrurile de sus. Ce fericiti am fi noi daca am umbla dupa lucrurile de sus!Dar noi umblam dupa lucrurile de pe pamant. Noi suntem plini de noi insine, de multe ori. Nu vorbesc de pacatele personale: ingamfare, mandrie, zgarcenie, lacomie si asa mai departe. Nu. Dar ne potrivim veacului acestuia. Sfantul Pavel ne invata: Nu va potriviti chipului veacului acestuia . Sa nu ne potrivim! Dar noi cautam din toate punctele de vedere si in toate privintele sa ne potrivim chipului veacului acestuia. [Gandim]: Nu se poate altfel. Trebuie sa am si eu o casa ca lumea. Trebuie sa am si eu o haina ca lumea. Trebuie sa am si eu masina ca lumea. Trebuie sa am si eu cutare ca lumea, pantofi ca lumea, sandale ca lumea. Trebuie sa am si eu ca lumea. O mobila ca lumea . Trebuie ca lumea nu ca Hristos. Ca lumea Ca oameniiOare aceasta inseamna umblarea dupa lucrurile de sus ? Aceasta-i o sarlatanie in fata lui Dumnezeu. In ochii lui Dumnezeu e o sarlatanie. Ca ne pretindem a fi copii ai lui Dumnezeu, si noi umblam dupa lucrurile de pe pamant; ale veacului acestuia. i ale inteleptilor veacului acestuia, pe care-i asteapta pierzarea, cum zice Sfantul Pavel: Sa umblati dupa lucrurile de sus, daca ati inviat . i la cel ce a inviat impreuna cu Hristos nici nu trebuie sa-i spui prea mult sa umble dupa lucrurile de sus, ca el dupa ele umbla si dupa ele-i nebun . Dupa lucrurile de sus. El iubeste sfantul Cuvant al lui Dumnezeu si pentru nimic in lume nu se desparte de el. Daca e undeva unde nu-l poate deschide, [se gandeste la el. Dar si de deschis] se poate de nenumarate ori. (Eu il deschid in trenuri; si in autobuze il deschid. Sigur, nu sa fac propaganda, ci pentru mine. Sa citesc un psalm sau doi, sau o Evanghelie, sa ma mangai, sa ma imbarbatez. Atunci cand in jurul meu se vorbesc atatea si atatea dracii si lucruri nesabuite, eu ma indulcesc din sfantul Cuvant al lui Dumnezeu. Dar nu fac nici pe departe cat trebuie sa fac)Ce facem noi? Umblam noi dupa lucrurile de sus, daca am inviat impreuna cu El? Daca am inviat impreuna cu El, trebuie sa fim nebuni pentru Imparatia lui Dumnezeu. Nebuni, cum spunea Parintele Iosif. [A fost un fapt petrecut, despre] care am mai spus pe ici, pe colea. Cand odata fratii din judetul Hunedoara s-au dus, vreo trei sute de insi, si l-au cercetat [pe Parintele] la Sanatoriul Geoagiu, cu steaguri, cu cruciulite pe piept ca asa era la inceput , cu cantari, cu poezii, in sanatoriu cred ca n-a ramas nimeni cred ca si cu targa i-au scos afara, sa vada minunea minunilor, ca au venit aici vreo cateva sute de oameni care canta asa cum n-au mai auzit oamenii cantand. Vorbesc cum n-au mai auzit vorbind. Spun poezii si traiesc asa de frumos cum n-au mai vazut pe altii N-a ramas doctor, n-a ramas felcer, n-au ramas bucatarese, n-a ramas nimeni toata lumea a fost in curte si acolo ii ascultau pe fratii care vesteau Evanghelia. Cand fratii au incheiat programul lor si au plecat, un preot din Moldova (asa-mi spunea Parintele Iosif, doar atat mi l-a descris: un preot din Moldova, inalt la statura) zice: Parinte Iosif, mi-a placut foarte mult. Cand ma duc acasa, am sa fac si eu Oastea Domnului.

Parintele l-a intrebat: Dar acolo in sat la mata ai vreun nebun? i el a spus: Nu va inteleg Ai vreun nebun, ai vreun frate acolo in sat, sa fie nebun de dorul si dragul lui Hristos? Ai in comuna? Ca daca ai, de vei face Oaste, ea va ramane, va dainui, va persista, va trai. Daca n-ai n-ai facut nimic. Sau esti mata nebun? Daca esti mata nebun, fa Oaste, ca Oastea va trai. Altfel nu merge. i sa stiti, dragii mei: in orice sat, in orice catun, in orice cetate, in orice oras, daca exista un frate nebun pentru Hristos, un frate care a inviat cu Hristos, care are adevarata nastere din nou, [acolo Oastea traieste].

Nasterea din nou despre care fratele Traian, ieri, alaltaieri, spunea ca le vorbea unor oameni mari care l-au cercetat, dar ei nu intelegeau deloc. Oamenii firesti inteleg lucrurile Duhului? intreaba Sfantul Pavel. Inteleg oamenii firesti lucrurile Duhului? Nu le inteleg. Nici nu le pot intelege. Caci sunt peste puterile lor spirituale. i-mi zicea [fratele Traian]: Le vorbeam de nasterea din nou. Erau trei oameni mari i ei au spus: Da, da O inima schimbata asa cum o schimba medicul Barnard din Africa de Sud. Nu asa, domnilor Nu asa, o inima luata de la altul si pusa la mine. Nu asa. Ci inima mea cea rea si vicleana, intunecata si stricata, s-o transforme Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos, () [in intelesul cuvintelor Domnului de la Ezechiel], ca: Va voi da o inima noua voi scoate din trupul vostru inima de piatra si voi schimba-o cu o inima de carne . Inima cea nesimtitoare, inima cea impietrita, inima cea rea, inima cea stricata, inima cea vicleana, inima cea mincinoasa inima in care, prin ochi si prin auz, se strecoara poftele lumesti, cum zice sfantul prooroc Ieremia: Va scapara ochii de preacurvie . Iar sfantul prooroc David, in Psalmul 73, spune: Li se bulbuca ochii de grasime, au mai mult decat le doreste inima, limba le cutreiera pamantul, vorbesc de sus, vorbesc cu rautate . Asta-i inima neintoarsa la Dumnezeu. Inima nepocaita.

Ii vorbeam ieri, pe cursa, unui om batran. Spunea ca are 79 de ani. Era orb de un ochi. Spunea ca merge la bai si ca-i din Maramures. Ca merge la bai sa se faca mai bine. M-am apropiat de el si i-am pus mana pe fata si i-am spus: Vrei sa te faci bine cu orice pret? Sa te intorci la Dumnezeu .

El zice: Sa ma pocaiesc? Eu nu ti-am zis de pocainta Eu ti-am spus sa te intorci la Dumnezeu.

Mai mult nu i-am spus, numai atat. Cuvantul...