Domnul i-i alesese pe ucenicii Sai si ii trimisese in lume ca sa implineasca o lucrare a Sa in care insa aveau sa intalneasca multe greutati si impotriviri si, mai ales, multa ura din partea oamenilor care nu iubesc adevarul. Dar siguranta ca Domnul ii alesese, ii randuise si le daduse aceasta insarcinare sfanta le []Domnul i-i alesese pe ucenicii Sai si ii trimisese in lume ca sa implineasca o lucrare a Sa in care insa aveau sa intalneasca multe greutati si impotriviri si, mai ales, multa ura din partea oamenilor care nu iubesc adevarul. Dar siguranta ca Domnul ii alesese, ii randuise si le daduse aceasta insarcinare sfanta le va da puteri ca sa biruie orice greutati, impotriviri si necazuri, cu indrazneala si vitejie sfanta.

Calea aceasta nu este doar calea lor, ci este calea Domnului. Ei aveau sa mearga pe calea Invatatorului lor iubit, indurand la fel ca El prigoana si ura din partea lumii, precum a spus mai inainte: Daca va uraste pe voi lumea, stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi. Iar toate acestea va vor face voua din cauza numelui Meu, fiindca ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis (Ioan 15, 18-21).

Prigoana este legata de viata celui credin cios. Cei care sunt ai Domnului vor fi prigoniti, urati si batjocoriti de lume, asa cum a fost si Mantuitorul lor. Cand un credincios are linis te si pace din partea lumii, inseamna ca ii lipseste ceva. Nu seamana cu Stapanul sau, fiindca, daca ar semana cu El, lumea l-ar prigoni, caci nu este robul mai mare decat Stapanul sau.

Dar prigoana si suferinta din partea lumii sunt departe de a-l deznadajdui pe cel credin cios; din contra, este o incurajare si o bucurie nespusa sa poata sorbi si el din paharul pe care Domnul l-a golit si care i se intinde si lui. Cineva a spus ca orice credincios trebuie sa fie pus in numarul celor faradelege, cel putin o data in viata lui.

Iar in timpul incercarilor, puterea Domnului se descopera in chip mai minunat decat daca s ar opri suferintele, fiindca atunci se vede lamurit cum Isi tine El fagaduintele si cum ii imbarbateaza pe ucenicii Sai, prigoniti si chinuiti. S-a intamplat de multe ori, in vremuri de prigonire, ca sfintii sa ramana dezamagiti cand au auzit ca li s-a ridicat osanda de moarte. Unii dintre martorii credinciosi ai lui Hristos, dupa ce au fost trimisi din nou la inchisoare, au scris scrisori foarte miscatoare catre tovarasii lor de suferinta care fusesera osanditi sa fie arsi. Ei simteau o adevarata mahnire ca li se rapise, deocamdata, bucuria de a suferi moarte pentru Domnul.

Cata mangaiere sa stii ca, in zilele noastre, acest duh de a suferi pentru Domnul e reinviat! Mii de credinciosi, de pe intreg pamantul, sunt gata sa sufere si ei temnite si lanturi pentru credinta lor in Iisus Hristos, Stapanul si Domnul lor, asa cum au suferit si cei dintai crestini.

Dam aici un fragment dintr-o scrisoare a unui credincios ce dezvaluie tocmai cele de mai sus:Mi-ai spus ca ne-a cautat politia. i mi-ai spus ca vei cauta sa ma dezvinovatesti. Sa n-o faci! Nu vreau sa-mi iei si partea mea de bucurie si sa-mi iei si cununa mea. Vreau sa sufar si eu ceva pentru Evanghelie si pentru Iisus. Pana acum n-am suferit nimic! Mi-ai face cel mai mare rau daca ai face cum mi-ai scris.

Cu ochii tinta la Iisus! Sa ramanem langa El, sa-L urmam pe El! Te imbratisez cu aceeasi sfanta si statornica dragoste, al tau frateIubite...