Adevăruri pe care nu deseori le înveţi din cărţi
Am citit (eu n-am fost si n-am putut vedea) ca, pe cupola Capelei Sixtine din Roma, Michelangelo a pictat acolo momentul cand Dumnezeu i-a dat lui Adam viata, intr-un fel foarte inspirat si tainic. tim ca Adam era facut desavarsit, dar inca n-avea viata. (Nu stiu, poate ca ati vazut) Ce m-a patruns pe mine []Am citit (eu n-am fost si n-am putut vedea) ca, pe cupola Capelei Sixtine din Roma, Michelangelo a pictat acolo momentul cand Dumnezeu i-a dat lui Adam viata, intr-un fel foarte inspirat si tainic. tim ca Adam era facut desavarsit, dar inca n-avea viata. (Nu stiu, poate ca ati vazut) Ce m-a patruns pe mine si la ce am ramas e ideea pe care a avut-o el. Adica ce vrea sa spuna el: contactul cu Dumnezeu este ceea ce da valoare si ceea ce da eternitate tuturor creatiilor. i noi insine vedem si verificam in viata noastra, ca apoi la asta m-am gandit: sa localizam ideea la experienta noastra insine. i noi umblam destul fara contactul cu Dumnezeu, in multe. Dar cand harul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu se apropie pana la limita la care ne putem noi ridica pe varfurile puterilor noastre spre Dumnezeu (ca El nu Se coboara mai jos de pana unde putem noi, cu eforturile noastre, sa ne ridicam; ni se cere si noua sa ne ridicam pana la nivelul accesibil noua), El acolo coboara. i atunci cand noi Il contactam pe Dumnezeu, atunci simtim cum puterea lui Dumnezeu lucreaza. Spui de multe ori cate o predica; bajbai de multe ori la niveluri mai jos. Vine [insa] momentul cand te atingi de Dumnezeu, faci contactul. Atunci cuvantul capata putere. Nu stii de unde vine, pentru ca n-ai gandit inainte, nici n-ai citit de la nimeni. Dar Cuvantul lui Dumnezeu l-ai contactat, puterea lui Dumnezeu te-a atins in momentul cuvantului, in momentul de culme. Am contactat pe Dumnezeu si atunci cuvantul nostru capata putere din eternitate.
In scris e acelasi lucru; in cantare; in rugaciune Stai cateodata intr-o rugaciune si lupti sa te ridici sa te ridici undeva, si vezi ca n-ai reusit, decat pana la nota 3 sau 5, sau 7. Cand ajungi la nota 10, adica-L contactezi pe Dumnezeu, vine asa o putere si curg niste cuvinte si niste ganduri si simti ca te cutremura ceva Acesta-i contactul cu Dumnezeu.
In scris e acelasi lucru. i orice artist, si oricine a creat ceva simte ca exista perioade in care lupti si muncesti, si te chinui sa realizezi ceva, dar numai in momentul cand Dumnezeu te contacteaza si tu ai atingerea cu El, atunci tot ce spui e nemuritor si puternic, si lumina. Acela este mai adevarat artist, care traieste cel mai mult in acest contact cu Dumnezeu. Acelea sunt operele care raman totdeauna, pe care le realizezi atunci cand L-ai contactat pe Dumnezeu.
Extraordinara e ideea asta cu atingerea lui Dumnezeu. i noi bajbaim si luptam adeseori, dar pana nu ne atingem de Dumnezeu nu capatam nici valoare, nici putere, nici nemurire in tot ce facem. Simtim ca toate rugaciunile noastre sunt de nota 3 sau mai jos. Ca lucrarile noastre sunt niste subproduse duhovnicesti. Numai atunci cand reusesti sa faci contactul cu Dumnezeu si Dumnezeu iti trimite si-ti transmite lumina Lui, atunci realizam ceva intr-adevar vrednic. Daca am reusit sa ne ridicam pana la starea asta, noi cream totdeauna lucruri care raman si sunt de durata. Oamenii lui Dumnezeu asa au fost.
Asta este cu adevarat datoria noastra: cand Il slujim pe Dumnezeu, sa ne dam toate silintele sa ne ridicam mereu la inaltimea aceasta, cum a spus Sfantul Pavel: Pot totul in Hristos , adica in contactul deplin cu El. Cum e vita partasa la seva care vine din butuc, asa sa putem realiza si noi tot ce facem din Dumnezeu. Daca n-am reusit sa avem o traire intima, puternica, sfanta si permanenta, de cea mai inalta calitate si frumusete cu Hristos Insusi, cu Hristos cel Viu, toate operele noastre pot fi cat de frumoase si pretentioase, n-au nici un fel de valoare, adica de durata, asa ca a acelora care, in orice ramura a artei, s-au atins de Dumnezeu. i-n pictura, si-n muzica, si-n poezie, si-n tot ceea ce a putut crea ceva omul pe pamant cu puterea Creatorului sau.
Slujba de preot si marturisitor al lui Dumnezeu include aceasta trebuinta de permanent contact cu Dumnezeu. E asa de important acest lucru, pentru ca altfel, Moise sta pe munte, profetul, in partasie cu Dumnezeu, si Aron, spre mijlocul vaii, cu poporul care incepe sa-si faca idoli. Trebuie sa nu pierdem niciodata contactul cu ceea ce este profetic in noi. Sa stam totdeauna in relatie cu Dumnezeu, pentru ca si in mijlocul poporului noi sa putem face aceasta slujba minunata.
Sunt aceste doua duhuri foarte importante: duhul profetului si duhul preotului, pe care Dumnezeu le-a instituit pe vremea lui Moise si Aron. El i-a randuit sa mearga impreuna si unul sa se completeze pe celalalt. Preotul prezenta cererile oamenilor inaintea lui Dumnezeu, iar profetul prezenta cererile lui Dumnezeu inaintea oamenilor. Preotul avea mai mult relatii cu oamenii, in legatura cu trebuintele lor fata de Dumnezeu. Profetul avea relatii mai mult cu Dumnezeu, [privitoare la] legatura Lui cu oamenii. Preotul fara profet e totdeauna in primejdie. Dumnezeu i-a facut sa lucreze impreuna. i aceste doua misiuni au de la Dumnezeu o foarte mare importanta. Marta , harnicia si dragostea de a face bine in chip material, trebuie sa fie unita cu Maria , care cauta si care cultiva partea spirituala. i, in privinta aceasta, foarte multi ajung numai preoti si foarte putini ajung profeti. Slujba aceasta, ramasa fara cealalta, se degradeaza si cade, si decade foarte adanc, pana unde vedem noi ca s-a ajuns la cei mai multi astazi.
Dar cand slujba preotiei este impreunata cu slujba profetica, adica cu acea parte a slujbei care cauta mai intai lucrurile de sus si cauta mai cu dinadinsul sa-i faca pe oameni sa urmareasca puternic voia lui Dumnezeu, cand are grija de partea aceasta cealalta parte, Dumnezeu ne ajuta s-o implinim. O sa vedeti cum se intampla de multe ori Mantuitorul a spus: Dati cezaruslui ce-i al cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu! . Daca cautam sa dam cezarului cat cere cezarul, nu ne ajunge sa-I mai dam lui Dumnezeu nimic. i atunci facem un mare pacat fata de Dumnezeu, fata de slujba Lui cea inalta pe care trebuie s-o avem in vedere in primul rand. Sa nu ne lasam coplesiti de ispita de a ne antrena si de a ne ocupa, oricat de importante sunt slujbele preotiei, [numai de acestea]. Sa nu uitam slujba profetica, cea care are prima importanta. Moise era cu Dumnezeu. Aron fara Moise ce a ajunsese sa faca? Cu Moise insa, Dumnezeu l-a ajutat sa savarseasca lucruri foarte mari.
M-am gandit la multe dintre scrierile pe care uneori le-am mai citit. [Pe unele], alteori mergand pe firul ideii, am cautat sa le completam si cu gandurile noastre, dar toate izvorate din gandul lui Dumnezeu. Ca acestea sunt niste adevaruri la care noi trebuie sa...
In scris e acelasi lucru; in cantare; in rugaciune Stai cateodata intr-o rugaciune si lupti sa te ridici sa te ridici undeva, si vezi ca n-ai reusit, decat pana la nota 3 sau 5, sau 7. Cand ajungi la nota 10, adica-L contactezi pe Dumnezeu, vine asa o putere si curg niste cuvinte si niste ganduri si simti ca te cutremura ceva Acesta-i contactul cu Dumnezeu.
In scris e acelasi lucru. i orice artist, si oricine a creat ceva simte ca exista perioade in care lupti si muncesti, si te chinui sa realizezi ceva, dar numai in momentul cand Dumnezeu te contacteaza si tu ai atingerea cu El, atunci tot ce spui e nemuritor si puternic, si lumina. Acela este mai adevarat artist, care traieste cel mai mult in acest contact cu Dumnezeu. Acelea sunt operele care raman totdeauna, pe care le realizezi atunci cand L-ai contactat pe Dumnezeu.
Extraordinara e ideea asta cu atingerea lui Dumnezeu. i noi bajbaim si luptam adeseori, dar pana nu ne atingem de Dumnezeu nu capatam nici valoare, nici putere, nici nemurire in tot ce facem. Simtim ca toate rugaciunile noastre sunt de nota 3 sau mai jos. Ca lucrarile noastre sunt niste subproduse duhovnicesti. Numai atunci cand reusesti sa faci contactul cu Dumnezeu si Dumnezeu iti trimite si-ti transmite lumina Lui, atunci realizam ceva intr-adevar vrednic. Daca am reusit sa ne ridicam pana la starea asta, noi cream totdeauna lucruri care raman si sunt de durata. Oamenii lui Dumnezeu asa au fost.
Asta este cu adevarat datoria noastra: cand Il slujim pe Dumnezeu, sa ne dam toate silintele sa ne ridicam mereu la inaltimea aceasta, cum a spus Sfantul Pavel: Pot totul in Hristos , adica in contactul deplin cu El. Cum e vita partasa la seva care vine din butuc, asa sa putem realiza si noi tot ce facem din Dumnezeu. Daca n-am reusit sa avem o traire intima, puternica, sfanta si permanenta, de cea mai inalta calitate si frumusete cu Hristos Insusi, cu Hristos cel Viu, toate operele noastre pot fi cat de frumoase si pretentioase, n-au nici un fel de valoare, adica de durata, asa ca a acelora care, in orice ramura a artei, s-au atins de Dumnezeu. i-n pictura, si-n muzica, si-n poezie, si-n tot ceea ce a putut crea ceva omul pe pamant cu puterea Creatorului sau.
Slujba de preot si marturisitor al lui Dumnezeu include aceasta trebuinta de permanent contact cu Dumnezeu. E asa de important acest lucru, pentru ca altfel, Moise sta pe munte, profetul, in partasie cu Dumnezeu, si Aron, spre mijlocul vaii, cu poporul care incepe sa-si faca idoli. Trebuie sa nu pierdem niciodata contactul cu ceea ce este profetic in noi. Sa stam totdeauna in relatie cu Dumnezeu, pentru ca si in mijlocul poporului noi sa putem face aceasta slujba minunata.
Sunt aceste doua duhuri foarte importante: duhul profetului si duhul preotului, pe care Dumnezeu le-a instituit pe vremea lui Moise si Aron. El i-a randuit sa mearga impreuna si unul sa se completeze pe celalalt. Preotul prezenta cererile oamenilor inaintea lui Dumnezeu, iar profetul prezenta cererile lui Dumnezeu inaintea oamenilor. Preotul avea mai mult relatii cu oamenii, in legatura cu trebuintele lor fata de Dumnezeu. Profetul avea relatii mai mult cu Dumnezeu, [privitoare la] legatura Lui cu oamenii. Preotul fara profet e totdeauna in primejdie. Dumnezeu i-a facut sa lucreze impreuna. i aceste doua misiuni au de la Dumnezeu o foarte mare importanta. Marta , harnicia si dragostea de a face bine in chip material, trebuie sa fie unita cu Maria , care cauta si care cultiva partea spirituala. i, in privinta aceasta, foarte multi ajung numai preoti si foarte putini ajung profeti. Slujba aceasta, ramasa fara cealalta, se degradeaza si cade, si decade foarte adanc, pana unde vedem noi ca s-a ajuns la cei mai multi astazi.
Dar cand slujba preotiei este impreunata cu slujba profetica, adica cu acea parte a slujbei care cauta mai intai lucrurile de sus si cauta mai cu dinadinsul sa-i faca pe oameni sa urmareasca puternic voia lui Dumnezeu, cand are grija de partea aceasta cealalta parte, Dumnezeu ne ajuta s-o implinim. O sa vedeti cum se intampla de multe ori Mantuitorul a spus: Dati cezaruslui ce-i al cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu! . Daca cautam sa dam cezarului cat cere cezarul, nu ne ajunge sa-I mai dam lui Dumnezeu nimic. i atunci facem un mare pacat fata de Dumnezeu, fata de slujba Lui cea inalta pe care trebuie s-o avem in vedere in primul rand. Sa nu ne lasam coplesiti de ispita de a ne antrena si de a ne ocupa, oricat de importante sunt slujbele preotiei, [numai de acestea]. Sa nu uitam slujba profetica, cea care are prima importanta. Moise era cu Dumnezeu. Aron fara Moise ce a ajunsese sa faca? Cu Moise insa, Dumnezeu l-a ajutat sa savarseasca lucruri foarte mari.
M-am gandit la multe dintre scrierile pe care uneori le-am mai citit. [Pe unele], alteori mergand pe firul ideii, am cautat sa le completam si cu gandurile noastre, dar toate izvorate din gandul lui Dumnezeu. Ca acestea sunt niste adevaruri la care noi trebuie sa...
