CINE ESTE DUMNEZEU CA SĂ CREDEM LUI
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua. S-a aratat prin maretia faptelor Sale si prin intruparea Fiului Sau Iisus Hristos. Domnul Iisus Hristos ne-a descoperit pe Tatal si ne-a aratat calea mantuirii. In El avem rascumpararea, prin Sangele Lui iertarea pacatelor. Deschizand Sfintele Scripturi cu interes mantuitor, de la cartea Facerii si pana la ultima []Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua. S-a aratat prin maretia faptelor Sale si prin intruparea Fiului Sau Iisus Hristos. Domnul Iisus Hristos ne-a descoperit pe Tatal si ne-a aratat calea mantuirii. In El avem rascumpararea, prin Sangele Lui iertarea pacatelor.
Deschizand Sfintele Scripturi cu interes mantuitor, de la cartea Facerii si pana la ultima fila a Apocalipsei, vedem lucrarile Sale minunate si chemari la pace, odihna si fericire. In fiecare cuvant e scris Iubire. Marele naturalist Limne spune prin scrierile sale: In fiecare frunza eu vad degetul lui Dumnezeu .
Kant spunea: Doua lucruri ma pun in uimire: cerul instelat deasupra capului si legea morala din minte .
Hugo, batran fiind, iesea uneori la brat cu o tanara poeta. Erau impreuna intr-o zi cand se opri in fata soarelui care apunea. Aratandu-i tovarasei lui cerul incendiat, ii zise: Ce splendid, copila mea! Vei vedea inca mult timp acest spectacol. Eu, insa, voi avea curand un spectacol mult mai grandios. Sunt batran. Voi muri. Il voi vedea pe Dumnezeu. Sa-L vezi pe Dumnezeu! Sa-I vorbesti! Ce lucruri extraor-dinare! Ce-I voi spune, oare? Ma intreb adesea. Ma pregatesc (Victor Huho, Olimpio, de Andrei Mouroi).
Sf. Ap. Pavel, uimindu-se, se scufunda in adancul bogatiei, al intelepciunii, al stiintei, al nepatrunselor Sale judecati si al cailor Lui de nepatruns, de neinteles cu mintea omeneasca. Cine a cunoscut vreodata gandul Domnului, sau cine a fost vreodata sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi? (cf. Rom 11, 33-35)Psalmistul, ca intr-un extaz neasemuit, uimit, binecuvan-teaza pe Domnul pentru ca:El este nemarginit de mare;El este imbracat cu stralucire si cu maretie;El Se inveleste cu lumina ca si cu o manta;El intinde cerurile ca un cort;El cu apele intocmeste varful locuintei Sale;El din nori isi face carul;El umbla pe aripile vantului;El din vanturi Isi face soli sidin flacari de foc Isi face slujitori (Ps 104).
Ceea ce ne uimeste mai mult in scrierile acestui Psalm este ordinea din Univers, modul in care sunt asezate si randuite planetele, intreaga constelatie, urmand fiecare cursul ei bine stabilit, cu precizie matematica, de catre Marele si Minunatul Creator. El a facut luna ca sa arate noaptea; soarele stie cand sa apuna (v. 9). El a asezat si intocmit galaxiile; si nici una nu se abate din drumul randuit ei. Omul Te preamareste, Doamne, pentru multele si minunatele Tale lucrari. Toate le-ai facut cu intelepciune si pamantul este plin de fapturile Tale (v. 24).
Ce mai observam? Legi in Univers si asezaminte temei-nic statornicite. Legile atat de perfecte au un Legiuitor Atotintelept, Atotputernic, Milostiv si Purtator de grija.
Coroana intregii creatii este omul. Omul evlavios, drept recunostinta pentru harul Sau nemarginit si pentru frumusetile naturii, inalta spre Divinul cerului si a toata faptura urmatoarea rugaciune doxologica: Voi canta Domnului cat voi fi, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi trai. Fie placute Lui cuvintele mele. Ma bucur de Domnul Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul! (Ps 104).
Legea morala asezata de Dumnezeu in mintea omului este vatra dumnezeiasca din fiinta umana; este glasul lui Dumnezeu care ne vorbeste din tainicul ascuns al inimii. Acest glas ne este calauza spre cele bune. Glasul acesta ne mustra cand savarsim raul. Sf. Ap. Pavel, cel care se lauda numai in Iisus Hristos si in slujirea lui Dumnezeu (cf. Rom 15, 17), invata ca oamenii vor fi judecati prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor care ii invinovatesc sau ii apara in ziua in care Dumnezeu va judeca prin Domnul Iisus Hristos, ceea ce arata fapta Legii scrisa in inimile lor, daca am ascultat sau nu de glasul constiintei, de glasul lui Dum-nezeu care ne vorbeste din tainicul ascuns al inimii.
Unii ignora acest glas, il nesocotesc, il ineaca in chefuri si betii si in alte ocupatii destrabalate. Altii otravesc mustrarea glasului in batjocuri si in hule. Altii abia pe patul mortii ii aud chemarea; iar altii nici atunci nu vor sa-L asculte si se duc in vesnicie neimpacati cu Dumnezeu. Glasul Lui ne cheama sa parasim calea pierzarii, sa primim mantuirea, sa ne curatim si sa ne sfintim prin harul mantuitor, ne indeamna si ne calauzeste spre desavarsire la cat mai apropiata asemanare cu Dumnezeu. Contrastul acestei chemari divine este glasul satanei din Eden, cand Eva era indemnata la marirea lui Dumnezeu prin pacat. Acesta este opiumul satanei, cu ajutorul caruia pe multi i-a inselat. Glasul lui Dumnezeu ne cheama, ne indeamna si ne calauzeste spre inaltele culmi ale sfinteniei si ne inspira dorinta pentru culmile desavarsirii. Dorinta este floarea vesniciei care presupune fiinta induhov-nicita, personala si de inalta sfintenie. O astfel de fiinta traieste sub ocrotirea Celui Preainalt, in Dumnezeu, prin Domnul Iisus Hristos, se realizeaza prin vointa sa si conlucrarea prin Harul Divin (cf. Tit 2, 11-14).
In vechime, Dumnezeu a vorbit parintilor nostri prin prooroci, in multe randuri si in multe chipuri (cf. Evr 1, 1). La sfarsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul Sau, Domnul Iisus Hristos, pe Care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor si prin care a facut si veacurile (v. 2). El, Care este oglindirea Slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui si Care tine toate lucrurile cu Cuvantul Puterii Lui, a facut curatirea pacatelor si a sezut la dreapta Maririi, in locurile preainalte (cf. Evr 1, 3). i noi insine in El avem miscarea, viata si fiinta. Suntem din neamul Lui, de neam din Dumnezeu (cf. Fapte 17, 28-31). Zice Fericitul Augustin: M-ai facut pentru Tine, Doamne, si nelinistit este sufletul meu pana nu se va odihni intru Tine .
Mare este Domnul, minunate sunt lucrarile Sale, si nici un cuvant nu este de ajuns spre a-L lauda si preamari pentru minunile Sale.
Sa facem asa ca sa nu fi primit in zadar Harul Divin (cf. II Cor 6, 1-10). Sa ascultam de glasul prin care Dumnezeu Insusi ne vorbeste, ca sa nu fim mustrati vesnic ca l-am auzit vorbindu-ne adesea, dar i-am nesocotit chemarea sau i-am respins dorinta. Sa ne implinim slujba de crestin adevarat, ca sa mostenim viata vesnic fericita din Raiul lui Dumnezeu, Caruia se cuvine Slava.
Dumnezeu este Viata. Sfintii Apostoli vestesc lucrurile vazute si pipaite de ei, toate cele privitoare la Cuvantul vietii vesnice. Cu alte cuvinte spus, marturisesc o marturie unica in felul ei, vesnica si adevarata la cel mai inalt nivel spus, pentru ca viata, in Persoana Domnului Iisus, le-a fost aratata. Ei au umblat trei ani si jumatate cu Mantuitorul, au fost partasi la lucrarile Sale minunate, L-au vazut suferind, murind, inviind si inaltandu-Se la cer, au primit revarsari de haruri si daruri divine si ne vestesc si noua, ca sa fim partasi cu ei acelorasi sfinte partasii cu Tatal si cu Fiul si cu Duhul Sfant (cf. I In 1, 1-4). Ei sunt martorii nemuritori ai vietii vesnice. Iar pe noi Duhul ne ajuta in slabiciunile noastre; caci nu stim cum sa ne rugam. Duhul Domnului mijloceste pentru noi cu suspine negraite (cf. Rom 8, 25-27). Da, El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui Dumnezeu.
Dumnezeu este Viata. Din El izvoraste Viata spre Eter-nitate. Viu va fi sufletul meu si Te va preamariDumnezeu este Lumina. Marele si Sfantul Apostol continua: Vestea pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim este ca Dumnezeu e lumina si ca in El nu este intuneric (I In 1, 5). Lumina aceasta era adevarata Lumina, Care lumineaza pe orice om venind in lume (In 1, 9). Umblati ca unii care aveti Lumina, ca sa nu va cuprinda intunericul; cine umbla in intuneric nu stie unde merge (In 12, 35).
Dumnezeu este Iubirea. Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este iubire (I In 4, 8). Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El (I In 4, 9).
Ca Persoana, Dumnezeu Creatorul comunica cu noi, creatura Sa, ne sfatuieste prin Cuvantul Sau, care, ramanand in noi, ne ajuta sa-l biruim pe cel rau (cf. I In 2, 12-14), ne curateste de lastarii neproducatori si de cei aducatori de roduri rele (cf. In 15, 3), ne sfinteste, caci El este Cuvantul Adevarului (cf In 17, 17).
Cine asculta cuvintele Domnului Iisus si crede in Tatal Care L-a trimis are Viata Vesnica, nu merge la judecata, ci a trecut din moarte la viata (cf. In 5, 24). Tatal toata judecata a dat-o Fiului Sau Intrupat. El este Cuvantul cel adevarat (cf. In 5, 22; In 1, 1). Ascultandu-L si implinind voia lui Dumnezeu, ne impartasim impreuna si fiecare din Izvorul Vietii vesnice (cf. I In 1, 3).
Trei sunt care marturisesc in Cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant, si acesti Trei una sunt (cf. I In 5, 7).
Cine are pe Fiul are Viata; cine n-are pe Fiul n-are Viata (I In 5, 12). Viata se naste din Viata, adica din Dumnezeu, Care este Izvorul Vietii vesnice. Prin partasia cu El avem nadejdea mantuirii. Nadejdea aceasta nu insala, ci ne da asigurare prin bucuria deplina ce ne-a sadit-o El in sufletele noastre. El revarsa belsug de pace si de bucurie in Duhul Sfant spre sufletele noastre primitoare. Prin instalarea pacii si a bucuriei duhovnicesti in suflete, se celebreaza minunea unei noi vieti care duce in vesnicie. Se cuvine sa ne inchinam cu evlavie si cucernicie inaintea sfinteniei vietii, sa cinstim si sa slavim pe Datatorul Vietii, pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Tatal si pe Duhul Sfant, Cel minunat in sfintenie, bogat in fapte de lauda si facator de minuni (cf. Evr 15, 11).
Bunatatea este unul din atributele lui Dumnezeu. Smerenia, blandetea si bunatatea sunt trei surori nedespartite. Singur Dumnezeu este bun si cel asemenea Lui. Caci cine zice ca ramane in El trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus (cf. I In 2, 6). Acest trebuie apeleaza la vointa si putere. El da vointa si putere de infaptuire acelora ce cred. Toate sunt cu putinta acelui care crede; pentru ca acela primeste de Sus, de la Parintele Luminilor, indoite si inmultite puteri divine, pe masura adancirii sale in El si a...
Deschizand Sfintele Scripturi cu interes mantuitor, de la cartea Facerii si pana la ultima fila a Apocalipsei, vedem lucrarile Sale minunate si chemari la pace, odihna si fericire. In fiecare cuvant e scris Iubire. Marele naturalist Limne spune prin scrierile sale: In fiecare frunza eu vad degetul lui Dumnezeu .
Kant spunea: Doua lucruri ma pun in uimire: cerul instelat deasupra capului si legea morala din minte .
Hugo, batran fiind, iesea uneori la brat cu o tanara poeta. Erau impreuna intr-o zi cand se opri in fata soarelui care apunea. Aratandu-i tovarasei lui cerul incendiat, ii zise: Ce splendid, copila mea! Vei vedea inca mult timp acest spectacol. Eu, insa, voi avea curand un spectacol mult mai grandios. Sunt batran. Voi muri. Il voi vedea pe Dumnezeu. Sa-L vezi pe Dumnezeu! Sa-I vorbesti! Ce lucruri extraor-dinare! Ce-I voi spune, oare? Ma intreb adesea. Ma pregatesc (Victor Huho, Olimpio, de Andrei Mouroi).
Sf. Ap. Pavel, uimindu-se, se scufunda in adancul bogatiei, al intelepciunii, al stiintei, al nepatrunselor Sale judecati si al cailor Lui de nepatruns, de neinteles cu mintea omeneasca. Cine a cunoscut vreodata gandul Domnului, sau cine a fost vreodata sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi? (cf. Rom 11, 33-35)Psalmistul, ca intr-un extaz neasemuit, uimit, binecuvan-teaza pe Domnul pentru ca:El este nemarginit de mare;El este imbracat cu stralucire si cu maretie;El Se inveleste cu lumina ca si cu o manta;El intinde cerurile ca un cort;El cu apele intocmeste varful locuintei Sale;El din nori isi face carul;El umbla pe aripile vantului;El din vanturi Isi face soli sidin flacari de foc Isi face slujitori (Ps 104).
Ceea ce ne uimeste mai mult in scrierile acestui Psalm este ordinea din Univers, modul in care sunt asezate si randuite planetele, intreaga constelatie, urmand fiecare cursul ei bine stabilit, cu precizie matematica, de catre Marele si Minunatul Creator. El a facut luna ca sa arate noaptea; soarele stie cand sa apuna (v. 9). El a asezat si intocmit galaxiile; si nici una nu se abate din drumul randuit ei. Omul Te preamareste, Doamne, pentru multele si minunatele Tale lucrari. Toate le-ai facut cu intelepciune si pamantul este plin de fapturile Tale (v. 24).
Ce mai observam? Legi in Univers si asezaminte temei-nic statornicite. Legile atat de perfecte au un Legiuitor Atotintelept, Atotputernic, Milostiv si Purtator de grija.
Coroana intregii creatii este omul. Omul evlavios, drept recunostinta pentru harul Sau nemarginit si pentru frumusetile naturii, inalta spre Divinul cerului si a toata faptura urmatoarea rugaciune doxologica: Voi canta Domnului cat voi fi, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi trai. Fie placute Lui cuvintele mele. Ma bucur de Domnul Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul! (Ps 104).
Legea morala asezata de Dumnezeu in mintea omului este vatra dumnezeiasca din fiinta umana; este glasul lui Dumnezeu care ne vorbeste din tainicul ascuns al inimii. Acest glas ne este calauza spre cele bune. Glasul acesta ne mustra cand savarsim raul. Sf. Ap. Pavel, cel care se lauda numai in Iisus Hristos si in slujirea lui Dumnezeu (cf. Rom 15, 17), invata ca oamenii vor fi judecati prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor care ii invinovatesc sau ii apara in ziua in care Dumnezeu va judeca prin Domnul Iisus Hristos, ceea ce arata fapta Legii scrisa in inimile lor, daca am ascultat sau nu de glasul constiintei, de glasul lui Dum-nezeu care ne vorbeste din tainicul ascuns al inimii.
Unii ignora acest glas, il nesocotesc, il ineaca in chefuri si betii si in alte ocupatii destrabalate. Altii otravesc mustrarea glasului in batjocuri si in hule. Altii abia pe patul mortii ii aud chemarea; iar altii nici atunci nu vor sa-L asculte si se duc in vesnicie neimpacati cu Dumnezeu. Glasul Lui ne cheama sa parasim calea pierzarii, sa primim mantuirea, sa ne curatim si sa ne sfintim prin harul mantuitor, ne indeamna si ne calauzeste spre desavarsire la cat mai apropiata asemanare cu Dumnezeu. Contrastul acestei chemari divine este glasul satanei din Eden, cand Eva era indemnata la marirea lui Dumnezeu prin pacat. Acesta este opiumul satanei, cu ajutorul caruia pe multi i-a inselat. Glasul lui Dumnezeu ne cheama, ne indeamna si ne calauzeste spre inaltele culmi ale sfinteniei si ne inspira dorinta pentru culmile desavarsirii. Dorinta este floarea vesniciei care presupune fiinta induhov-nicita, personala si de inalta sfintenie. O astfel de fiinta traieste sub ocrotirea Celui Preainalt, in Dumnezeu, prin Domnul Iisus Hristos, se realizeaza prin vointa sa si conlucrarea prin Harul Divin (cf. Tit 2, 11-14).
In vechime, Dumnezeu a vorbit parintilor nostri prin prooroci, in multe randuri si in multe chipuri (cf. Evr 1, 1). La sfarsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul Sau, Domnul Iisus Hristos, pe Care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor si prin care a facut si veacurile (v. 2). El, Care este oglindirea Slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui si Care tine toate lucrurile cu Cuvantul Puterii Lui, a facut curatirea pacatelor si a sezut la dreapta Maririi, in locurile preainalte (cf. Evr 1, 3). i noi insine in El avem miscarea, viata si fiinta. Suntem din neamul Lui, de neam din Dumnezeu (cf. Fapte 17, 28-31). Zice Fericitul Augustin: M-ai facut pentru Tine, Doamne, si nelinistit este sufletul meu pana nu se va odihni intru Tine .
Mare este Domnul, minunate sunt lucrarile Sale, si nici un cuvant nu este de ajuns spre a-L lauda si preamari pentru minunile Sale.
Sa facem asa ca sa nu fi primit in zadar Harul Divin (cf. II Cor 6, 1-10). Sa ascultam de glasul prin care Dumnezeu Insusi ne vorbeste, ca sa nu fim mustrati vesnic ca l-am auzit vorbindu-ne adesea, dar i-am nesocotit chemarea sau i-am respins dorinta. Sa ne implinim slujba de crestin adevarat, ca sa mostenim viata vesnic fericita din Raiul lui Dumnezeu, Caruia se cuvine Slava.
Dumnezeu este Viata. Sfintii Apostoli vestesc lucrurile vazute si pipaite de ei, toate cele privitoare la Cuvantul vietii vesnice. Cu alte cuvinte spus, marturisesc o marturie unica in felul ei, vesnica si adevarata la cel mai inalt nivel spus, pentru ca viata, in Persoana Domnului Iisus, le-a fost aratata. Ei au umblat trei ani si jumatate cu Mantuitorul, au fost partasi la lucrarile Sale minunate, L-au vazut suferind, murind, inviind si inaltandu-Se la cer, au primit revarsari de haruri si daruri divine si ne vestesc si noua, ca sa fim partasi cu ei acelorasi sfinte partasii cu Tatal si cu Fiul si cu Duhul Sfant (cf. I In 1, 1-4). Ei sunt martorii nemuritori ai vietii vesnice. Iar pe noi Duhul ne ajuta in slabiciunile noastre; caci nu stim cum sa ne rugam. Duhul Domnului mijloceste pentru noi cu suspine negraite (cf. Rom 8, 25-27). Da, El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui Dumnezeu.
Dumnezeu este Viata. Din El izvoraste Viata spre Eter-nitate. Viu va fi sufletul meu si Te va preamariDumnezeu este Lumina. Marele si Sfantul Apostol continua: Vestea pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim este ca Dumnezeu e lumina si ca in El nu este intuneric (I In 1, 5). Lumina aceasta era adevarata Lumina, Care lumineaza pe orice om venind in lume (In 1, 9). Umblati ca unii care aveti Lumina, ca sa nu va cuprinda intunericul; cine umbla in intuneric nu stie unde merge (In 12, 35).
Dumnezeu este Iubirea. Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este iubire (I In 4, 8). Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El (I In 4, 9).
Ca Persoana, Dumnezeu Creatorul comunica cu noi, creatura Sa, ne sfatuieste prin Cuvantul Sau, care, ramanand in noi, ne ajuta sa-l biruim pe cel rau (cf. I In 2, 12-14), ne curateste de lastarii neproducatori si de cei aducatori de roduri rele (cf. In 15, 3), ne sfinteste, caci El este Cuvantul Adevarului (cf In 17, 17).
Cine asculta cuvintele Domnului Iisus si crede in Tatal Care L-a trimis are Viata Vesnica, nu merge la judecata, ci a trecut din moarte la viata (cf. In 5, 24). Tatal toata judecata a dat-o Fiului Sau Intrupat. El este Cuvantul cel adevarat (cf. In 5, 22; In 1, 1). Ascultandu-L si implinind voia lui Dumnezeu, ne impartasim impreuna si fiecare din Izvorul Vietii vesnice (cf. I In 1, 3).
Trei sunt care marturisesc in Cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant, si acesti Trei una sunt (cf. I In 5, 7).
Cine are pe Fiul are Viata; cine n-are pe Fiul n-are Viata (I In 5, 12). Viata se naste din Viata, adica din Dumnezeu, Care este Izvorul Vietii vesnice. Prin partasia cu El avem nadejdea mantuirii. Nadejdea aceasta nu insala, ci ne da asigurare prin bucuria deplina ce ne-a sadit-o El in sufletele noastre. El revarsa belsug de pace si de bucurie in Duhul Sfant spre sufletele noastre primitoare. Prin instalarea pacii si a bucuriei duhovnicesti in suflete, se celebreaza minunea unei noi vieti care duce in vesnicie. Se cuvine sa ne inchinam cu evlavie si cucernicie inaintea sfinteniei vietii, sa cinstim si sa slavim pe Datatorul Vietii, pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Tatal si pe Duhul Sfant, Cel minunat in sfintenie, bogat in fapte de lauda si facator de minuni (cf. Evr 15, 11).
Bunatatea este unul din atributele lui Dumnezeu. Smerenia, blandetea si bunatatea sunt trei surori nedespartite. Singur Dumnezeu este bun si cel asemenea Lui. Caci cine zice ca ramane in El trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus (cf. I In 2, 6). Acest trebuie apeleaza la vointa si putere. El da vointa si putere de infaptuire acelora ce cred. Toate sunt cu putinta acelui care crede; pentru ca acela primeste de Sus, de la Parintele Luminilor, indoite si inmultite puteri divine, pe masura adancirii sale in El si a...
