„Ce a făcut Dumnezeu pentru mine nu a mai făcut pentru nimeni!…”
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Despre Sfanta Evanghelie de astazi s-a amintit mereu si e bine sa ne amintim totdeauna despre Cuvantul Domnului si despre faptele Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca tot ce s-a scris acolo pe paginile Sfantului Cuvant ne priveste pe fiecare dintre noi si este []In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Despre Sfanta Evanghelie de astazi s-a amintit mereu si e bine sa ne amintim totdeauna despre Cuvantul Domnului si despre faptele Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca tot ce s-a scris acolo pe paginile Sfantului Cuvant ne priveste pe fiecare dintre noi si este istoria fiecaruia dintre noi.
Inceputul Evangheliei de astazi nu-i in Luca la capitolul 8, versetul 26, ci-i la versetul 22, unde se spune ca Mantuitorul i-a silit pe ucenicii Sai sa se suie in corabie si sa treaca marea de partea cealalta Acolo unde ii astepta un bolnav.
Cat de mare este dragostea lui Dumnezeu fata de toti cei care sufera! Nimeni nu se mai gandea si la acest nenorocit de la care toti se intorceau cu groaza si pe care toti il uitasera, parasindu-l pentru totdeauna. Nici o speranta nu mai era pentru el. Toti isi intorceau fetele cu groaza si se departau de la acest om, de acest suflet nenorocit.
Numai Domnul se gandea la el. Domnul nu-l uitase. Din dragoste pentru el, a parasit tarmul si ucenicii, si prietenii, si pe toti cei care Il inconjurasera cu dragoste si a infruntat furtuna si valurile apelor, si primejdia mortii ca sa treaca dincolo, pe tarmul gadarenilor, unde astepta acest nenorocit care dorea si care suspina, si care suferea asteptand mantuirea Lui.
Dragii mei frati si surori! In istoria acestui om nenorocit eram fiecare dintre noi. i noi am fost robii atator duhuri straine si departate de Dumnezeu, si potrivnice lui Dumnezeu. i atatea fapte rele cate facea acel nenorocit suflet am facut multi dintre noi, cata vreme eram stapaniti de toate valurile si ispitele, si patimile, si duhurile potrivnice Voii lui Dumnezeu. Atat de multi dintre noi isi pot aminti despre anii vietii lor cei atat de straini si departati, in cate lucruri si locuri nefericite i-a dus pacatul si cate fapte urate si nevrednice sau vrednice de pierzare i-a facut duhul strain care-i stapanea sa faca toate impotriva Voii lui Dumnezeu.
Istoria nefericitului vindecat de Domnul din Evanghelia de astazi este, mai mult sau mai putin, istoria fiecaruia dintre noi. Citind despre dragostea Domnului, Care a infruntat marea involburata si valurile primejdioase, ne aducem aminte de dragostea Domnului aratata fata de fiecare dintre noi.
Odata, intre mai multi frati si surori adunati impreuna, unul dintre frati spunea cu lacrimi: Ce a facut Dumnezeu pentru mine nu a mai facut pentru nimeni! Am fost asa de rau, asa de stricat, asa de departe de Dumnezeu, asa de plin de intuneric! Eram plin de tot felul de duhuri straine si rele, plin de toate relele, dar Domnul S-a indurat de mine si m-a izbavit nu numai din intuneric si din pierzare, dar mi-a si ajutat sa merg pe o cale minunata si m-a izbavit din saracie si din inapoiere si m-a ajutat sa am acum o familie curata, frumoasa, o casa buna, o viata vrednica, o stare placuta si binecuvantataCe a facut Dumnezeu pentru mine nu a mai facut pentru nimeni! Asa de rau si de departe de Dumnezeu cum am fost eu nu a mai fost nimeni. i atunci Dumnezeu pe mine m-a apropiat si sunt asa de fericit si de binecuvantat .
Nu stiu zicea o sora daca ceea ce spui este asa sau nu Nu stiu daca cineva a fost mai departe de Dumnezeu ca mine, dar stiu ca asa cum a lucrat Dumnezeu cu mine n-a mai lucrat cu nimeni. Asa departe de Dumnezeu, asa straina de Dumnezeu, intr-o stare asa de intunecata si asa de pierduta cred ca n a mai fost nimeni ca mine. Dar cum a lucrat Dumnezeu fata de mine, cred ca fata de nimeni nu a mai lucrat .
Poate ca e frumos ceea ce spuneti voi se ridica un alt frate , dar cand ma gandesc la viata mea cred ca fata de nimeni Dumnezeu nu a mai lucrat ca fata de mine, cu mai multa bunatate . i aveau dreptate cu totii, pentru ca fata de fiecare dintre noi Dumnezeu lucreaza cu atata bunatate si indurare! Numai ca fiecare isi stie felul de viata nenorocit si nefericit in care era si lucrarea minunata pe care a facut-o Dumnezeu cand ne-am intors la El, cand El S-a intors la noi. i schimbarea fericita pe care a facut-o El in viata noastra dupa ce ne-am intors.
Ce a facut in viata altora, noi stim prea putin; stim insa, fiecare dintre noi, ce a facut in viata noastra. .
Aceasta este schimbarea cea mare pe care Evanghelia Domnului nostru o propovaduieste pe toate paginile ei, fie ca e vorba de Samariteanul milostiv care l-a ridicat pe cel bolnav si l-a dus, de unde era cazut, in hanul mantuirii, fie ca e vorba de fiul pierdut care a venit de la porci la casa parinteasca, fie ca e vorba despre banul gasit sau despre oaia gasita, sau despre oricare alta din pildele Evangheliei. In esenta lor, in samburele lor si in adevarul lor este totdeauna vorba despre nasterea din nou. Despre acea schimbare mantuitoare care se cere pentru ca fiecare om care doreste sa fie mantuit trebuie s-o cunoasca si prin care trebuie sa treaca fiecare dintre ei.
Mantuitorul i-a schimbat pe toti ai Sai, de la cea dintai chemare. Apostolilor Sai, ascultarea de Hristos le-a schimbat viata. Urmarea lui Hristos le-a schimbat locul, le-a schimbat firea la fiecare dintre cei care au ascultat Cuvantul Sau.
Aceasta este taina mantuirii. Aceasta este Taina Pocaintei si fara de aceasta taina nu exista mantuire, pentru ca este scris: daca nu se naste cineva din nou, adica din apa si din duh, adica din Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea lui Dumnezeu, cu nici un chip nu poate vedea si nici nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Mantuitorul a spus: Daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in imparatia lui Dumnezeu . Sa nu va inselati! De aceea Mantuitorul a spus acel lucru, fiindca pentru Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa te nasti din nou, ca sa capeti firea duhovniceasca, firea cereasca prin care poti sa mostenesti aceasta imparatie. Ca sa mostenesti ceva in lumea aceasta, trebuie sa te nasti intr-o viata trupeasca, sa capeti, din niste parinti trupesti, un nume si un trup pamantesc si sa ai o viata pamanteasca, sa indeplinesti anumite coditii pentru stapanirea si pentru mostenirea, si pentru umblarea, si pentru dobandirea acestor lucruri de pe pamant.
Dar acelasi lucru iti trebuie si pentru viata vesnica si pentru imparatia cereasca. Cum pentru lumea aceasta ne trebuie o fire pamanteasca, o fire trupeasca, tot asa ne trebuie pentru lumea cealalta o fire duhovniceasca, o umblare duhovniceasca, o fiinta duhovniceasca. Ne trebuie un nume duhovniceasca, ne trebuie un trup duhovnicesc, ne trebuie o gandire duhovnicesc, ne trebuie o umblare duhovniceasca si o viata duhovniceasca.
Fara acestea, noi nu putem mosteni Imparatia lui Dumnezeu. In Cuvantul lui Dumnezeu este scris acest lucru in nenumarate locuri si feluri, toate insa avand in vedere acelasi lucru: nasterea din nou si umblarea in ascultare de Dumnezeu.
Acest lucru s-a petrecut si in Evanghelia de astazi si e bine ca, ascultand-o sau dupa ce am meditat si dupa ce am auzit-o, sa ramanem cu aceste adevaruri in inima noastra, pentru ca ele ne privesc pe fiecare dintre noi. Cum Dumnezeu ne-a dat un trup firesc in lumea aceasta, o viata fireasca, un nume firesc, o umblare fireasca, asa El, prin nasterea din nou, ne da un nume duhovnicesc si vrea sa avem o umblare duhovniceasca si un merit duhovnicesc cu care vom mosteni apoi, la capatul acestei vieti, viata cea vesnica si fericita in imparatia cea duhovniceasca, pregatita pentru noi, pentru toti, de Domnul.
Ii multumim Domnului ca a avut mila de noi. Ii...
Despre Sfanta Evanghelie de astazi s-a amintit mereu si e bine sa ne amintim totdeauna despre Cuvantul Domnului si despre faptele Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca tot ce s-a scris acolo pe paginile Sfantului Cuvant ne priveste pe fiecare dintre noi si este istoria fiecaruia dintre noi.
Inceputul Evangheliei de astazi nu-i in Luca la capitolul 8, versetul 26, ci-i la versetul 22, unde se spune ca Mantuitorul i-a silit pe ucenicii Sai sa se suie in corabie si sa treaca marea de partea cealalta Acolo unde ii astepta un bolnav.
Cat de mare este dragostea lui Dumnezeu fata de toti cei care sufera! Nimeni nu se mai gandea si la acest nenorocit de la care toti se intorceau cu groaza si pe care toti il uitasera, parasindu-l pentru totdeauna. Nici o speranta nu mai era pentru el. Toti isi intorceau fetele cu groaza si se departau de la acest om, de acest suflet nenorocit.
Numai Domnul se gandea la el. Domnul nu-l uitase. Din dragoste pentru el, a parasit tarmul si ucenicii, si prietenii, si pe toti cei care Il inconjurasera cu dragoste si a infruntat furtuna si valurile apelor, si primejdia mortii ca sa treaca dincolo, pe tarmul gadarenilor, unde astepta acest nenorocit care dorea si care suspina, si care suferea asteptand mantuirea Lui.
Dragii mei frati si surori! In istoria acestui om nenorocit eram fiecare dintre noi. i noi am fost robii atator duhuri straine si departate de Dumnezeu, si potrivnice lui Dumnezeu. i atatea fapte rele cate facea acel nenorocit suflet am facut multi dintre noi, cata vreme eram stapaniti de toate valurile si ispitele, si patimile, si duhurile potrivnice Voii lui Dumnezeu. Atat de multi dintre noi isi pot aminti despre anii vietii lor cei atat de straini si departati, in cate lucruri si locuri nefericite i-a dus pacatul si cate fapte urate si nevrednice sau vrednice de pierzare i-a facut duhul strain care-i stapanea sa faca toate impotriva Voii lui Dumnezeu.
Istoria nefericitului vindecat de Domnul din Evanghelia de astazi este, mai mult sau mai putin, istoria fiecaruia dintre noi. Citind despre dragostea Domnului, Care a infruntat marea involburata si valurile primejdioase, ne aducem aminte de dragostea Domnului aratata fata de fiecare dintre noi.
Odata, intre mai multi frati si surori adunati impreuna, unul dintre frati spunea cu lacrimi: Ce a facut Dumnezeu pentru mine nu a mai facut pentru nimeni! Am fost asa de rau, asa de stricat, asa de departe de Dumnezeu, asa de plin de intuneric! Eram plin de tot felul de duhuri straine si rele, plin de toate relele, dar Domnul S-a indurat de mine si m-a izbavit nu numai din intuneric si din pierzare, dar mi-a si ajutat sa merg pe o cale minunata si m-a izbavit din saracie si din inapoiere si m-a ajutat sa am acum o familie curata, frumoasa, o casa buna, o viata vrednica, o stare placuta si binecuvantataCe a facut Dumnezeu pentru mine nu a mai facut pentru nimeni! Asa de rau si de departe de Dumnezeu cum am fost eu nu a mai fost nimeni. i atunci Dumnezeu pe mine m-a apropiat si sunt asa de fericit si de binecuvantat .
Nu stiu zicea o sora daca ceea ce spui este asa sau nu Nu stiu daca cineva a fost mai departe de Dumnezeu ca mine, dar stiu ca asa cum a lucrat Dumnezeu cu mine n-a mai lucrat cu nimeni. Asa departe de Dumnezeu, asa straina de Dumnezeu, intr-o stare asa de intunecata si asa de pierduta cred ca n a mai fost nimeni ca mine. Dar cum a lucrat Dumnezeu fata de mine, cred ca fata de nimeni nu a mai lucrat .
Poate ca e frumos ceea ce spuneti voi se ridica un alt frate , dar cand ma gandesc la viata mea cred ca fata de nimeni Dumnezeu nu a mai lucrat ca fata de mine, cu mai multa bunatate . i aveau dreptate cu totii, pentru ca fata de fiecare dintre noi Dumnezeu lucreaza cu atata bunatate si indurare! Numai ca fiecare isi stie felul de viata nenorocit si nefericit in care era si lucrarea minunata pe care a facut-o Dumnezeu cand ne-am intors la El, cand El S-a intors la noi. i schimbarea fericita pe care a facut-o El in viata noastra dupa ce ne-am intors.
Ce a facut in viata altora, noi stim prea putin; stim insa, fiecare dintre noi, ce a facut in viata noastra. .
Aceasta este schimbarea cea mare pe care Evanghelia Domnului nostru o propovaduieste pe toate paginile ei, fie ca e vorba de Samariteanul milostiv care l-a ridicat pe cel bolnav si l-a dus, de unde era cazut, in hanul mantuirii, fie ca e vorba de fiul pierdut care a venit de la porci la casa parinteasca, fie ca e vorba despre banul gasit sau despre oaia gasita, sau despre oricare alta din pildele Evangheliei. In esenta lor, in samburele lor si in adevarul lor este totdeauna vorba despre nasterea din nou. Despre acea schimbare mantuitoare care se cere pentru ca fiecare om care doreste sa fie mantuit trebuie s-o cunoasca si prin care trebuie sa treaca fiecare dintre ei.
Mantuitorul i-a schimbat pe toti ai Sai, de la cea dintai chemare. Apostolilor Sai, ascultarea de Hristos le-a schimbat viata. Urmarea lui Hristos le-a schimbat locul, le-a schimbat firea la fiecare dintre cei care au ascultat Cuvantul Sau.
Aceasta este taina mantuirii. Aceasta este Taina Pocaintei si fara de aceasta taina nu exista mantuire, pentru ca este scris: daca nu se naste cineva din nou, adica din apa si din duh, adica din Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea lui Dumnezeu, cu nici un chip nu poate vedea si nici nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Mantuitorul a spus: Daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in imparatia lui Dumnezeu . Sa nu va inselati! De aceea Mantuitorul a spus acel lucru, fiindca pentru Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa te nasti din nou, ca sa capeti firea duhovniceasca, firea cereasca prin care poti sa mostenesti aceasta imparatie. Ca sa mostenesti ceva in lumea aceasta, trebuie sa te nasti intr-o viata trupeasca, sa capeti, din niste parinti trupesti, un nume si un trup pamantesc si sa ai o viata pamanteasca, sa indeplinesti anumite coditii pentru stapanirea si pentru mostenirea, si pentru umblarea, si pentru dobandirea acestor lucruri de pe pamant.
Dar acelasi lucru iti trebuie si pentru viata vesnica si pentru imparatia cereasca. Cum pentru lumea aceasta ne trebuie o fire pamanteasca, o fire trupeasca, tot asa ne trebuie pentru lumea cealalta o fire duhovniceasca, o umblare duhovniceasca, o fiinta duhovniceasca. Ne trebuie un nume duhovniceasca, ne trebuie un trup duhovnicesc, ne trebuie o gandire duhovnicesc, ne trebuie o umblare duhovniceasca si o viata duhovniceasca.
Fara acestea, noi nu putem mosteni Imparatia lui Dumnezeu. In Cuvantul lui Dumnezeu este scris acest lucru in nenumarate locuri si feluri, toate insa avand in vedere acelasi lucru: nasterea din nou si umblarea in ascultare de Dumnezeu.
Acest lucru s-a petrecut si in Evanghelia de astazi si e bine ca, ascultand-o sau dupa ce am meditat si dupa ce am auzit-o, sa ramanem cu aceste adevaruri in inima noastra, pentru ca ele ne privesc pe fiecare dintre noi. Cum Dumnezeu ne-a dat un trup firesc in lumea aceasta, o viata fireasca, un nume firesc, o umblare fireasca, asa El, prin nasterea din nou, ne da un nume duhovnicesc si vrea sa avem o umblare duhovniceasca si un merit duhovnicesc cu care vom mosteni apoi, la capatul acestei vieti, viata cea vesnica si fericita in imparatia cea duhovniceasca, pregatita pentru noi, pentru toti, de Domnul.
Ii multumim Domnului ca a avut mila de noi. Ii...
