Trebuie să devenim supuşi Domnului Iisus Hristos – ascultători până la capăt
Sfantul Luca al Crimeei Cine va voi sa-si scape sufletul, il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa (Mc. 8, 35). Aceste spuse ale lui Hristos, spuse de o uriasa insemnatate, pot starni nedumerire in multi. Noi, doar, dorim sa ne mantuim sufletul, iar Domnul []Sfantul Luca al CrimeeiCine va voi sa-si scape sufletul, il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa (Mc. 8, 35).
Aceste spuse ale lui Hristos, spuse de o uriasa insemnatate, pot starni nedumerire in multi. Noi, doar, dorim sa ne mantuim sufletul, iar Domnul spune ca daca vom nazui spre asta il vom pierde si ca pentru a ne mantui sufletul este nevoie sa ni-l pierdem sa-l pierdem pentru insusi Domnul Iisus Hristos si pentru Evanghelie. Ce sa insemne asta? Cum trebuie sa intelegem aceste spuse?Fireste, in cuvintele lui Hristos nu poate fi nici o contradictie ele trebuie intelese cum se cuvine. i iata ce raspuns da la nedumerirea noastra Domnul Insusi: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (Mt. 16, 24).
Daca vom implini lucrul acesta, ne vom mantui sufletul. Dar de ce avem nevoie ca sa implinim aceste cuvinte ale lui Hristos? Ce inseamna lepadarea de sine?Lepadarea de sine inseamna lepadarea desavarsita de propria intelegere a cailor vietii, de cele spre care nazuim potrivit indemnurilor inimii noastre, lepadarea deplina de vointa noastra, de ratiunea noastra. Este aici vreo cerinta ciudata si cu neputinta de implinit? Bineinteles ca nu.
Cand ucenicul invata meseria pe langa mester, el trebuie sa se lase pe de-a intregul calauzit de indrumarile acestuia; el nu cuteaza sa vina cu nimic de la sine, cu nici un fel de metode proprii de lucru. El trebuie sa se supuna neconditionat mesterului, sa implineasca toate indrumarile lui si sa lucreze neabatut dupa cum spune mesterul. i noi trebuie sa devenim supusi Domnului Iisus Hristos ascultatori pana la capat, ascultatori pana la moarte. E foarte simplu de facut asta. Trebuie doar sa ne concentram si sa ne adancim privirea duhovniceasca, privind cu luare aminte si cinstit in ascunzisurile sufletului nostru si atunci fiecare pacatos va vedea ce se face acolo. Acolo este intuneric, acolo colcaie serpi serpii minciunii, curviei, zavistiei, trufiei, placerilor pantecelui, hotiei, chiar si uciderii, serpi carora nu este numar.
Oare nu uram serpii, nu ne ferim de ei? i atunci, vom iubi serpii care se cuibaresc in inima noastra? Suntem datori sa ii uram, suntem datori sa ne uram sufletul, daca in el colcaie serpii.
In noi prea putine merita dragoste. In orice pacatos sunt multe care merita ura. i trebuie ca aceasta ura sa se aprinda. Daca pe umerii vostri ar aparea deodata niste zdrente murdare si imputite, oare nu le-ati arunca de pe voi, nu le-ati calca in picioare? Iar daca omul pacatos va privi in sufletul sau, va vedea ca haina sufletului ii seamana cu niste zdrente imputite. i i se va face scarba, greata, va uri zdrentele acestea, va uri sufletul sau, care e imbracat atat de had.
Vedeti ca nu este nimic ciudat in cerinta lui Hristos ca cel ce vrea sa mearga dupa El sa isi urasca sufletul? Trebuie sa ne uram trufia, parerea de sine, care ne poruncesc sa ne randuim viata de capul nostru, sa ne fixam in viata propriile noastre scopuri, sa ne construim propriile noastre planuri. Trebuie sa inlaturam toate acestea, sa rupem acest paienjenis plin de praf, sa ne luam ramas bun de la tot. Trebuie sa ne lepadam de vointa noastra, de planurile noastre, de ratiunea noastra si sa ne plecam cerbicea cu smerenie sub jugul cel bun al lui Hristos.
Trebuie sa ne intindem catre Domnul Iisus Hristos mana tremuratoare si sa-I strigam: Doamne! Nu voi merge pe calea mea. Voi merge dupa Tine, Tu ma calauzeste! . Trebuie sa ne supunem pana la capat si neconditionat vointei lui Hristos. Numai atunci va fi cu putinta sa mergem dupa El.
Daca Domnul ne duce acolo unde S-a dus El insusi, daca Domnul cere de la noi sa ne luam crucea si sa mergem dupa El, unde credeti ca mergem? Daca asupra noastra a fost pusa crucea, bineinteles ca nu mergem la distractie, nu mergem la serbare, ci acolo unde sunt datori sa mearga calcatorii de lege care isi poarta crucea. Suntem datori sa mergem dupa Iisus Hristos pe Golgota, pana la capat, chiar pana la moarte.
Dar ce moarte cere de la noi Domnul? Cumva moartea fizica pe cruce, pe care a rabdat-o El insusi? Nu, ci El cere de la noi alta moarte. El cere sa fim ascultatori, smeriti, sa urmam Lui, Care S-a micsorat pe Sine: Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor si la infatisare aflandu-Se ca un om si S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte si inca moarte de cruce (Filip. 2, 6-8).
Precum El a ascultat de Tatal Lui, asa si noi suntem datori sa ascultam de El pana la capat. El ne duce la moarte insa nu la o moarte de care trebuie sa tremure inima noastra. El cere de la noi sa implinim cuvintele: Cati sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si poftele (Gal. 5, 24).
El cere sa rastignim pe cruce si sa omoram omul nostru cel trupesc, patimile noastre. El cere sa ne rastignim pe cruce pacatele, asa cum El a rastignit pacatele intregii lumi pe Crucea Sa. El cere sa ne rastignim pe cruce nu trupul ca atare, ci omul cel vechi, care traieste nu dupa legile Lui, ci dupa poruncile lumii.
El cere ca pe...
Aceste spuse ale lui Hristos, spuse de o uriasa insemnatate, pot starni nedumerire in multi. Noi, doar, dorim sa ne mantuim sufletul, iar Domnul spune ca daca vom nazui spre asta il vom pierde si ca pentru a ne mantui sufletul este nevoie sa ni-l pierdem sa-l pierdem pentru insusi Domnul Iisus Hristos si pentru Evanghelie. Ce sa insemne asta? Cum trebuie sa intelegem aceste spuse?Fireste, in cuvintele lui Hristos nu poate fi nici o contradictie ele trebuie intelese cum se cuvine. i iata ce raspuns da la nedumerirea noastra Domnul Insusi: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (Mt. 16, 24).
Daca vom implini lucrul acesta, ne vom mantui sufletul. Dar de ce avem nevoie ca sa implinim aceste cuvinte ale lui Hristos? Ce inseamna lepadarea de sine?Lepadarea de sine inseamna lepadarea desavarsita de propria intelegere a cailor vietii, de cele spre care nazuim potrivit indemnurilor inimii noastre, lepadarea deplina de vointa noastra, de ratiunea noastra. Este aici vreo cerinta ciudata si cu neputinta de implinit? Bineinteles ca nu.
Cand ucenicul invata meseria pe langa mester, el trebuie sa se lase pe de-a intregul calauzit de indrumarile acestuia; el nu cuteaza sa vina cu nimic de la sine, cu nici un fel de metode proprii de lucru. El trebuie sa se supuna neconditionat mesterului, sa implineasca toate indrumarile lui si sa lucreze neabatut dupa cum spune mesterul. i noi trebuie sa devenim supusi Domnului Iisus Hristos ascultatori pana la capat, ascultatori pana la moarte. E foarte simplu de facut asta. Trebuie doar sa ne concentram si sa ne adancim privirea duhovniceasca, privind cu luare aminte si cinstit in ascunzisurile sufletului nostru si atunci fiecare pacatos va vedea ce se face acolo. Acolo este intuneric, acolo colcaie serpi serpii minciunii, curviei, zavistiei, trufiei, placerilor pantecelui, hotiei, chiar si uciderii, serpi carora nu este numar.
Oare nu uram serpii, nu ne ferim de ei? i atunci, vom iubi serpii care se cuibaresc in inima noastra? Suntem datori sa ii uram, suntem datori sa ne uram sufletul, daca in el colcaie serpii.
In noi prea putine merita dragoste. In orice pacatos sunt multe care merita ura. i trebuie ca aceasta ura sa se aprinda. Daca pe umerii vostri ar aparea deodata niste zdrente murdare si imputite, oare nu le-ati arunca de pe voi, nu le-ati calca in picioare? Iar daca omul pacatos va privi in sufletul sau, va vedea ca haina sufletului ii seamana cu niste zdrente imputite. i i se va face scarba, greata, va uri zdrentele acestea, va uri sufletul sau, care e imbracat atat de had.
Vedeti ca nu este nimic ciudat in cerinta lui Hristos ca cel ce vrea sa mearga dupa El sa isi urasca sufletul? Trebuie sa ne uram trufia, parerea de sine, care ne poruncesc sa ne randuim viata de capul nostru, sa ne fixam in viata propriile noastre scopuri, sa ne construim propriile noastre planuri. Trebuie sa inlaturam toate acestea, sa rupem acest paienjenis plin de praf, sa ne luam ramas bun de la tot. Trebuie sa ne lepadam de vointa noastra, de planurile noastre, de ratiunea noastra si sa ne plecam cerbicea cu smerenie sub jugul cel bun al lui Hristos.
Trebuie sa ne intindem catre Domnul Iisus Hristos mana tremuratoare si sa-I strigam: Doamne! Nu voi merge pe calea mea. Voi merge dupa Tine, Tu ma calauzeste! . Trebuie sa ne supunem pana la capat si neconditionat vointei lui Hristos. Numai atunci va fi cu putinta sa mergem dupa El.
Daca Domnul ne duce acolo unde S-a dus El insusi, daca Domnul cere de la noi sa ne luam crucea si sa mergem dupa El, unde credeti ca mergem? Daca asupra noastra a fost pusa crucea, bineinteles ca nu mergem la distractie, nu mergem la serbare, ci acolo unde sunt datori sa mearga calcatorii de lege care isi poarta crucea. Suntem datori sa mergem dupa Iisus Hristos pe Golgota, pana la capat, chiar pana la moarte.
Dar ce moarte cere de la noi Domnul? Cumva moartea fizica pe cruce, pe care a rabdat-o El insusi? Nu, ci El cere de la noi alta moarte. El cere sa fim ascultatori, smeriti, sa urmam Lui, Care S-a micsorat pe Sine: Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor si la infatisare aflandu-Se ca un om si S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte si inca moarte de cruce (Filip. 2, 6-8).
Precum El a ascultat de Tatal Lui, asa si noi suntem datori sa ascultam de El pana la capat. El ne duce la moarte insa nu la o moarte de care trebuie sa tremure inima noastra. El cere de la noi sa implinim cuvintele: Cati sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si poftele (Gal. 5, 24).
El cere sa rastignim pe cruce si sa omoram omul nostru cel trupesc, patimile noastre. El cere sa ne rastignim pe cruce pacatele, asa cum El a rastignit pacatele intregii lumi pe Crucea Sa. El cere sa ne rastignim pe cruce nu trupul ca atare, ci omul cel vechi, care traieste nu dupa legile Lui, ci dupa poruncile lumii.
El cere ca pe...
