O mintirea e atat de vie, de parca s-ar fi intamplat ieri. Era pe la sfarsitul verii a indepartatului an 1935. Trecusem in clasa a V-a si sfarsitul vacantei de vara ne aduna pe toti tancii, de 10-12 ani, in curtea scolii, unde chinuiam o minge de par, confectionata de un specialist. Fotbal curat ce []O mintirea e atat de vie, de parca s-ar fi intamplat ieri. Era pe la sfarsitul verii a indepartatului an 1935. Trecusem in clasa a V-a si sfarsitul vacantei de vara ne aduna pe toti tancii, de 10-12 ani, in curtea scolii, unde chinuiam o minge de par, confectionata de un specialist. Fotbal curat ce sa zicSeara se anunta senina si un imens soare rosu se pravalea in asfintit. De undeva, dinspre Craiova, trecusera deja podul peste Jiu care face legatura intre satul nostru si oras un grup de circa 30- 40 de persoane, barbati si femei, tineri si varstnici, ba si cativa copii, care inaintau cantand. S-au oprit in curtea scolii, s-au asezat care pe unde au gasit loc la umbra ocrotitoare a perdelei de salcami ce imprejmuia batranul locas de invatatura, spre uimirea noastra si a vecinilor, care se imbulzeau curiosi imprejurul noilor-sositi.

Au rezemat cu grija un steag, pe care era, pe o parte, chipul Mantuitorului, iar pe cealalta, Oastea Domnului dintr-o comuna din judetul Iasi. Cativa tineri din grupul sosit, in costume populare, s-au grupat si au cantat un cantec, cum nu mai auzisem niciodata. Primele versuri rasunau cam asa:Odata L-am vazut trecand / cu turma pe Pastorul blandM-a patruns un fior care nu ma mai incercase pana atunci. Caldura si dulceata melodiei, simplitatea...