AMINTIREA PREŢULUI RĂSCUMPĂRĂTOR
O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare inceputul anilor 80 () Samariteanul milostiv sa ne imbrace din nou, sa ne ridice si sa ne inalte iarasi spre starea din care am cazut, spre Ierusalim. Aceasta n-o poate face decat acel care se ridica. El, Care S-a ridicat, si ai []O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare inceputul anilor 80() Samariteanul milostiv sa ne imbrace din nou, sa ne ridice si sa ne inalte iarasi spre starea din care am cazut, spre Ierusalim. Aceasta n-o poate face decat acel care se ridica. El, Care S-a ridicat, si ai Lui, care se suie spre Ierusalim. Numai acei oameni binecuvantati de Dumnezeu care cauta si se silesc sa paseasca pe urmele Domnului spre starea tot mai inalta, tot mai sfanta, tot mai dupa voia lui Dumnezeu, prin credinta, prin rugaciune, prin infranare, prin sfintenie, prin toate roadele Duhului, numai aceia ii pot ajuta pe cei cazuti in mijlocul pacatelor; pe cei dezbracati de haina neprihanirii, pe cei care sunt doborati si zdrobiti de toti talharii acestia de pacate: de rautate, de viclesug, de manie, de pizma, de lacomie, de betie, de tot ceea ce este talhar-pacat, de tot ceea ce este ucigas de suflete, de tot ce este nefericit si de tot ce este nenorocit pentru fiecare dintre noi.
De aceea, binecuvantam pe Domnul totdeauna, ca El a avut cea mai mare mila de noi, caci a venit si ne-a ridicat din starea cea rea in care zacusem. i-i binecuvantam, pentru dragostea lui Dumnezeu, pe acei frati ai nostri lucratorii Lui binecuvantati, care ne vestesc si ne-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu si care, prin acest sfant Cuvant al Sau, ridicandu-se ei insisi tot mai inalt spre starea de curatie, ne ajuta si pe noi, sa ne ridicam si noi din locul unde am fost cazuti si am zacut in pacate si in stricaciune.
Dar, dupa ce Domnul ne-a curatit, dupa ce prin hotararea sfanta si prin intoarcerea la Domnul, prin nasterea din nou noi am fost imbracati iarasi in hainele pierdute, in hainele Luminii, prin Sangele Domnului Iisus, sa avem grija sa nu ne mai intinam. Sa avem grija sa nu ne mai coboram. Sa nu ne mai intoarcem iarasi la pacatele noastre, sa nu mai stam de vorba cu talharii ispitelor, care abia asteapta, intr-o clipa de neveghere, sa ne tranteasca si sa ne dezbrace din nou de haina harului lui Dumnezeu. Caci dupa ce o data am fost curatiti, dupa ce o data ne-am predat Domnului, dupa ce o data am fost sfintiti prin Sangele Domnului Iisus, dupa ce am fost imbracati o data din nou in haina sfinteniei, daca din nou cadem si daca din nou Il parasim pe Domnul, si daca din nou calcam legamantul Sau, si daca din nou batjocorim Sangele harului, se poate sa nu mai fie nici un mijloc si nici o jertfa de ispasire pentru noi.
Mi-aduc aminte de o intamplare a unor doi tineri care, fiind intr-o scoala inalta, capatasera patima jocului de carti. Acest joc de carti, joc de noroc, era pedepsit prin lege. i, desi au fost instiintati de nenumarate ori: Lasati-va de lucrul acesta! Legea ii pedepseste pe cei care sunt prinsi ca savarsesc astfel de lucruri , ei totusi n-au ascultat si au pacatuit mai departe, pana cand odata au fost prinsi. Au fost amendati fiecare cu o amenda mare si li s-a spus: Daca nu platiti in termenul fixat toata suma aceasta mare, va trebui sa faceti inchisoare. Pana cand veti ajunge sa platiti, prin suferinta si prin inchisoare, toata suma pe care o datorati, din pricina neascultarii si a pacatului pe care l-ati facut .
Unul dintre acesti tineri care fusesera prinsi era fiul unui bogatas. Usor le-a fost parintilor lui sa-i plateasca amenda pe care o datora, pentru ca fiul lor sa nu sufere.
Dar unul dintre ei era baiatul unei femei vaduve si sarace, care muncea cu ziua la repararea soselelor si a strazilor in oras, carand piatra cu roaba si mutand pietrele cu mainile ei. In felul acesta isi castiga ea existenta si [banii pentru] taxele pe care trebuia sa le plateasca pentru fiul ei la scoala. Cand a aflat ea ca fiul ei a fost amendat si ca, daca nu plateste aceasta suma mare, el va trebui sa faca inchisoare, inima ei a fost zdrobita de durere si a spus: Acum eu ce sa fac pentru el? Ca abia castig cat trebuie sa-i platesc datoria obisnuita. Acuma, daca va trebui sa-i platesc si amenda lui, va trebui sa lucrez de trei ori mai mult si mai greu, pentru ca sa castig mai mult, sa-i pot plati si amenda pe care trebuie sa o plateasca, sa-l scap de la inchisoare. Cum insa n-a putut sa plateasca la timp, fiul a fost luat si dus la inchisoare. Inchisoarea era intr-un loc in oras si mama lui lucra la repararea strazii tocmai prin fata inchisorii. Cand a auzit ca trebuie sa plateasca o suma mare, ea a spus: Din dragoste pentru fiul meu, ca sa-l scap de ocara si de nefericirea de acolo, eu voi munci de trei ori mai mult, sa pot castiga, sa-l pot ajuta . i astfel, din noapte pana-n noapte, biata mama cara cu roaba pietre grele si-si chinuia mainile sa mute pietre, ca sa poata face norma cat mai mare, sa castige cat mai mult. De la geamul inchisorii, fiul adeseori privea si o vedea pe mama lui cum cara pietre si cum osteneste sa-i castige, sa faca tot mai mult, ca sa-l poata salva mai degraba pe el de la inchisoare. Privea cu durere mainile insangerate ale mamei, picioarele ei () zdrobite si se gandea cu durere: Toate acestea sunt din pricina neascultarii mele, din pricina pacatului meu, din pricina rautatii mele, din pricina nepasarii mele .
Biata mama a muncit. A reusit sa castige curand toata suma si s-a dus si a platit mai degraba datoria pe care o avea pentru fiul ei. i, cand a fost scos baiatul, el s-a aplecat si a sarutat ranile mainilor mamei lui.
Ajuns din nou la scoala, prietenul cu care pacatuise i-a iesit razand inainte si i-a spus: Ei, acuma bine ca ai scapat! Hai sa incepem sa jucam si hai sa incepem din nou distractia noastra.
Fiul a spus cu lacrimi: Eu nu mai pot Eu nu mai pot! Tu poti. Pe tine nu te-a costat nimic. ie nu-ti pasa. Dar pe mine m-au rascumparat de acolo mainile insangerate ale mamei. Eu am vazut ranile mamei mele si nu mai pot sa pacatuiesc.
Mi-am adus aminte cum ar trebui sa ne aducem noi aminte totdeauna despre Domnul Iisus Hristos. Unde suntem noi in mijlocul chemarilor ispititoare, in mijlocul veacului ispititor, in mijlocul lumii ispititoare, in mijlocul acestei vieti care e plina de chemari spre ispite si spre pacat, ar trebui sa ne aducem aminte de mainile insangerate, de fruntea insangerata de care am fost noi rascumparati. De Crucea insangerata prin care a fost platit pacatul nostru, prin care au fost spalate nelegiuirile noastre, prin care a fost platita datoria noastra si prin care am scapat noi de osanda pierzarii care pe noi ne astepta si in care zaceam.
Dragi frati si surori, aduceti-va aminte de Iisus Hristos! Aduceti-va aminte de ranile Lui, de Sangele Lui, de suferintele Lui. Aduceti-va aminte de pretul cel scump al Jertfei Sale prin care ne-a rascumparat. Noi coboram din Ierusalim spre Ierihon. Am coborat din viata cu Dumnezeu spre viata cu pacatul. Am coborat din tot ceea ce era bun si sfant spre tot ceea ce este rau. De atatea ori inima noastra a stiut ce este bine, dar picioarele noastre si indemnurile ispitei ne-au tarat spre pacat. Sa va aduceti aminte atunci totdeauna de sangele rascumpararii si de ranile prin care am fost noi izbaviti; prin care pacatele noastre au fost spalate, prin care am fost ridicati noi.
Tatal cel Sfant ne-a iubit asa de mult, incat pe singurul Sau Fiu i L-a dat, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Acesta este mesajul cel sfant, solia cea sfanta, telegrama cea cereasca, binecuvantata, care ni s-a trimis noua pentru ca sa ne indreptam inima si gandurile spre mantuirea lui Dumnezeu. Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea . Acest lucru sa ne fie totdeauna in mintea noastra ca un indemn neincetat sa ne aducem aminte de Hristos si de pretul cu care ne-a rascumparat. Sa nu mai pacatuim!Cand Domnul S-a indurat de noi si, desi eram cazuti intre talharii pacatelor si ispitelor, S-a apropiat de noi si, prin cineva care ne-a adus Cuvantul Sau, ne a chemat spre mantuire, inima noastra a simtit alinul binefacator al mangaierilor Sale, nadejdea binefacatoare a mantuirii. Fericit este acela care atunci si a deschis sufletul larg cum isi va fi deschis ranitul cazut intre talhari toate ranile sale, spre a primi vindecarea untdelemnului mangaietor si a vinului de zinfectant. Noi trebuie sa stim ca Dumnezeu foloseste adeseori si untdelemnul care mangaie, si vinul, adica dezinfectantul, care ustura, dar curata totdeauna sufletele noastre. Cuvantul Sau este pentru noi si mangaiere, dar Cuvantul Sau, cand meritam, poate sa fie si mustrare. Pentru ca toate acestea lucreaza impreuna spre vindecarea celui cazut. Atunci cand meritam mustrarea, sa nu cerem mangaiere. Caci Dumnezeu, cand meritam mangaierea, nu ne da mustrare El este plin de bunatate si de indurare fata de noi si lucreaza in asa fel prin Cuvantul Sau, ca sa ne ajute sa ne vindecam sufleteste si sa ne indreptam inima spre El.
E vremea postului. Urcam spre luminata zi a Invierii. Am inceput acest urcus binecuvantat. Sa urcam, intr-adevar. Sa ne dam si mai mult silintele spre rugaciune, spre infranare, spre toate faptele bunatatii si milei, si darniciei spre...
De aceea, binecuvantam pe Domnul totdeauna, ca El a avut cea mai mare mila de noi, caci a venit si ne-a ridicat din starea cea rea in care zacusem. i-i binecuvantam, pentru dragostea lui Dumnezeu, pe acei frati ai nostri lucratorii Lui binecuvantati, care ne vestesc si ne-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu si care, prin acest sfant Cuvant al Sau, ridicandu-se ei insisi tot mai inalt spre starea de curatie, ne ajuta si pe noi, sa ne ridicam si noi din locul unde am fost cazuti si am zacut in pacate si in stricaciune.
Dar, dupa ce Domnul ne-a curatit, dupa ce prin hotararea sfanta si prin intoarcerea la Domnul, prin nasterea din nou noi am fost imbracati iarasi in hainele pierdute, in hainele Luminii, prin Sangele Domnului Iisus, sa avem grija sa nu ne mai intinam. Sa avem grija sa nu ne mai coboram. Sa nu ne mai intoarcem iarasi la pacatele noastre, sa nu mai stam de vorba cu talharii ispitelor, care abia asteapta, intr-o clipa de neveghere, sa ne tranteasca si sa ne dezbrace din nou de haina harului lui Dumnezeu. Caci dupa ce o data am fost curatiti, dupa ce o data ne-am predat Domnului, dupa ce o data am fost sfintiti prin Sangele Domnului Iisus, dupa ce am fost imbracati o data din nou in haina sfinteniei, daca din nou cadem si daca din nou Il parasim pe Domnul, si daca din nou calcam legamantul Sau, si daca din nou batjocorim Sangele harului, se poate sa nu mai fie nici un mijloc si nici o jertfa de ispasire pentru noi.
Mi-aduc aminte de o intamplare a unor doi tineri care, fiind intr-o scoala inalta, capatasera patima jocului de carti. Acest joc de carti, joc de noroc, era pedepsit prin lege. i, desi au fost instiintati de nenumarate ori: Lasati-va de lucrul acesta! Legea ii pedepseste pe cei care sunt prinsi ca savarsesc astfel de lucruri , ei totusi n-au ascultat si au pacatuit mai departe, pana cand odata au fost prinsi. Au fost amendati fiecare cu o amenda mare si li s-a spus: Daca nu platiti in termenul fixat toata suma aceasta mare, va trebui sa faceti inchisoare. Pana cand veti ajunge sa platiti, prin suferinta si prin inchisoare, toata suma pe care o datorati, din pricina neascultarii si a pacatului pe care l-ati facut .
Unul dintre acesti tineri care fusesera prinsi era fiul unui bogatas. Usor le-a fost parintilor lui sa-i plateasca amenda pe care o datora, pentru ca fiul lor sa nu sufere.
Dar unul dintre ei era baiatul unei femei vaduve si sarace, care muncea cu ziua la repararea soselelor si a strazilor in oras, carand piatra cu roaba si mutand pietrele cu mainile ei. In felul acesta isi castiga ea existenta si [banii pentru] taxele pe care trebuia sa le plateasca pentru fiul ei la scoala. Cand a aflat ea ca fiul ei a fost amendat si ca, daca nu plateste aceasta suma mare, el va trebui sa faca inchisoare, inima ei a fost zdrobita de durere si a spus: Acum eu ce sa fac pentru el? Ca abia castig cat trebuie sa-i platesc datoria obisnuita. Acuma, daca va trebui sa-i platesc si amenda lui, va trebui sa lucrez de trei ori mai mult si mai greu, pentru ca sa castig mai mult, sa-i pot plati si amenda pe care trebuie sa o plateasca, sa-l scap de la inchisoare. Cum insa n-a putut sa plateasca la timp, fiul a fost luat si dus la inchisoare. Inchisoarea era intr-un loc in oras si mama lui lucra la repararea strazii tocmai prin fata inchisorii. Cand a auzit ca trebuie sa plateasca o suma mare, ea a spus: Din dragoste pentru fiul meu, ca sa-l scap de ocara si de nefericirea de acolo, eu voi munci de trei ori mai mult, sa pot castiga, sa-l pot ajuta . i astfel, din noapte pana-n noapte, biata mama cara cu roaba pietre grele si-si chinuia mainile sa mute pietre, ca sa poata face norma cat mai mare, sa castige cat mai mult. De la geamul inchisorii, fiul adeseori privea si o vedea pe mama lui cum cara pietre si cum osteneste sa-i castige, sa faca tot mai mult, ca sa-l poata salva mai degraba pe el de la inchisoare. Privea cu durere mainile insangerate ale mamei, picioarele ei () zdrobite si se gandea cu durere: Toate acestea sunt din pricina neascultarii mele, din pricina pacatului meu, din pricina rautatii mele, din pricina nepasarii mele .
Biata mama a muncit. A reusit sa castige curand toata suma si s-a dus si a platit mai degraba datoria pe care o avea pentru fiul ei. i, cand a fost scos baiatul, el s-a aplecat si a sarutat ranile mainilor mamei lui.
Ajuns din nou la scoala, prietenul cu care pacatuise i-a iesit razand inainte si i-a spus: Ei, acuma bine ca ai scapat! Hai sa incepem sa jucam si hai sa incepem din nou distractia noastra.
Fiul a spus cu lacrimi: Eu nu mai pot Eu nu mai pot! Tu poti. Pe tine nu te-a costat nimic. ie nu-ti pasa. Dar pe mine m-au rascumparat de acolo mainile insangerate ale mamei. Eu am vazut ranile mamei mele si nu mai pot sa pacatuiesc.
Mi-am adus aminte cum ar trebui sa ne aducem noi aminte totdeauna despre Domnul Iisus Hristos. Unde suntem noi in mijlocul chemarilor ispititoare, in mijlocul veacului ispititor, in mijlocul lumii ispititoare, in mijlocul acestei vieti care e plina de chemari spre ispite si spre pacat, ar trebui sa ne aducem aminte de mainile insangerate, de fruntea insangerata de care am fost noi rascumparati. De Crucea insangerata prin care a fost platit pacatul nostru, prin care au fost spalate nelegiuirile noastre, prin care a fost platita datoria noastra si prin care am scapat noi de osanda pierzarii care pe noi ne astepta si in care zaceam.
Dragi frati si surori, aduceti-va aminte de Iisus Hristos! Aduceti-va aminte de ranile Lui, de Sangele Lui, de suferintele Lui. Aduceti-va aminte de pretul cel scump al Jertfei Sale prin care ne-a rascumparat. Noi coboram din Ierusalim spre Ierihon. Am coborat din viata cu Dumnezeu spre viata cu pacatul. Am coborat din tot ceea ce era bun si sfant spre tot ceea ce este rau. De atatea ori inima noastra a stiut ce este bine, dar picioarele noastre si indemnurile ispitei ne-au tarat spre pacat. Sa va aduceti aminte atunci totdeauna de sangele rascumpararii si de ranile prin care am fost noi izbaviti; prin care pacatele noastre au fost spalate, prin care am fost ridicati noi.
Tatal cel Sfant ne-a iubit asa de mult, incat pe singurul Sau Fiu i L-a dat, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Acesta este mesajul cel sfant, solia cea sfanta, telegrama cea cereasca, binecuvantata, care ni s-a trimis noua pentru ca sa ne indreptam inima si gandurile spre mantuirea lui Dumnezeu. Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea . Acest lucru sa ne fie totdeauna in mintea noastra ca un indemn neincetat sa ne aducem aminte de Hristos si de pretul cu care ne-a rascumparat. Sa nu mai pacatuim!Cand Domnul S-a indurat de noi si, desi eram cazuti intre talharii pacatelor si ispitelor, S-a apropiat de noi si, prin cineva care ne-a adus Cuvantul Sau, ne a chemat spre mantuire, inima noastra a simtit alinul binefacator al mangaierilor Sale, nadejdea binefacatoare a mantuirii. Fericit este acela care atunci si a deschis sufletul larg cum isi va fi deschis ranitul cazut intre talhari toate ranile sale, spre a primi vindecarea untdelemnului mangaietor si a vinului de zinfectant. Noi trebuie sa stim ca Dumnezeu foloseste adeseori si untdelemnul care mangaie, si vinul, adica dezinfectantul, care ustura, dar curata totdeauna sufletele noastre. Cuvantul Sau este pentru noi si mangaiere, dar Cuvantul Sau, cand meritam, poate sa fie si mustrare. Pentru ca toate acestea lucreaza impreuna spre vindecarea celui cazut. Atunci cand meritam mustrarea, sa nu cerem mangaiere. Caci Dumnezeu, cand meritam mangaierea, nu ne da mustrare El este plin de bunatate si de indurare fata de noi si lucreaza in asa fel prin Cuvantul Sau, ca sa ne ajute sa ne vindecam sufleteste si sa ne indreptam inima spre El.
E vremea postului. Urcam spre luminata zi a Invierii. Am inceput acest urcus binecuvantat. Sa urcam, intr-adevar. Sa ne dam si mai mult silintele spre rugaciune, spre infranare, spre toate faptele bunatatii si milei, si darniciei spre...
