din vorbirea fratelui Leon Andronic de la o adunare de la Slobozia decembrie 1968 Dragii mei, acum simtim ca traim. Simtim ca respiram. Simtim ca parca nu mai suntem pe pamant, cand suntem in aceasta stare de har, in aceasta stare binecuvantata. Iata cum oasele noastre moarte au inceput sa cutreiere tara in lung []din vorbirea fratelui Leon Andronicde la o adunare de la Slobozia decembrie 1968Dragii mei, acum simtim ca traim. Simtim ca respiram. Simtim ca parca nu mai suntem pe pamant, cand suntem in aceasta stare de har, in aceasta stare binecuvantata. Iata cum oasele noastre moarte au inceput sa cutreiere tara in lung si-n lat. Sa se-nfrateasca din nou Ardealul cu Moldova, Muntenia cu Oltenia, Bucovina si Maramuresul si toateDragii mei, scumpii mei frati, din 29 noiembrie pana in 1 decembrie, am avut o bucurie atat de mare la Dej! Parca il vad pe fratele Gheorghe: de cu seara si pana a doua zi la ora opt, intruna curgeau siroaiele pe el i cantare, si vorbire, si marturisiri Nu mai era somn, nu mai era Toata noaptea aceea a fost o adevarata fericire, o bucurie care rar se poate gusta in lumea aceasta si [rar] se poate sti ce pret [mare] a avut acea noapte care a zguduit sufletele. Care a facut sa se predea Domnului si cateva suflete care au primit Cuvantul lui Dumnezeu. Apoi, a doua zi, cand ne-a vazut preotul in biserica, s-a crucit: Ce-i, frate Gheorghe, cu atata lume? Am venit, parinte, sa facem parastasul fratelui Vasile, fratele nostru care ne-a vestit Cuvantul. Acum doisprezece ani a plecat la Domnul si am venit sa-i facem parastas. Sa ne bucuram la mormantul lui. Haideti sa sfintiti crucea acolo, haideti sa ne binecuvantati adunarea!Ce frumos! Ce minunat N-am incaput intr-un autobuz. N-am incaput. Asa am stat, ticsiti, cand am mers de la biserica pana la mormantul fratelui. Eram cu adevarat beti de bucurie si parca nu mai calcam pe pamantul acesta.

Iata, fratii mei, ce face Duhul lui Dumnezeu, iata ce face Focul cel viu care a lucrat si lucreaza in viata noastra. i aceasta, fratilor, pentru cei care au inteles si s-au lasat aprinsi de acest Foc al Duhului Sfant.

Dar ceilalti, care nu vor sa se aprinda de acest Foc ceresc, se aprind si ei de un foc. Ard si ei de un foc. Dar focul acela e focul iadului. E focul zavistiei, al betiei, al curviei, al minciunii, al dezmatului, al modei, al tuturor ticalosiilor in care traieste omenirea aceasta nestingherita.

De aceea te intreb, iubite frate: de care foc te-ai aprins tu si vrei sa arzi? De Focul Duhului Sfant, Focul ceresc, sau de focul iadului, care te duce in fundul iadului, cu toate pacatele? Raspunde in constiinta ta, in cugetul tau, inaintea Domnului. i da un raspuns sincer, si vezi de care foc esti aprins. Daca te-ai lasat aprins de Focul Duhului lui Dumnezeu, asculta Cuvantul Lui si lasa-l sa lucreze mantuire in viata ta.

Dar daca focul pacatului mai staruie in tine, daca inca trupul tau tresalta la bucuriile acestea pamantesti, trecatoare si pacatoase, daca firea ta se bataie inca si doreste lucrurile acestea firesti, pamantesti, pacatoase, atunci, frate, fac si eu ca Iosua: alege astazi cui vrei sa-i slujesti: ori Domnului Dumnezeului Celui Vesnic, ori idolilor si tuturor poftelor. Alege cui vrei sa-i slujesti de astazi inainte.

Iar el marturiseste impreuna cu mine acum si cu fratiile voastre care sunteti de aceeasi parere cu mine: Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului . Asa spune cuvantul lui Iosua, asa il spunem noi si asa sa ne ajute Dumnezeu, fratilor. Noi si casa noastra, sotiile noastre, sotii nostri, copiii nostri, fratii nostri, parintii nostri, prietenii nostri, vecinii nostri sa-I slujim Domnului. i, in masura in care tu vei fi plin de acest Foc ceresc, in masura in care vei arde si tu aprins de acest foc, in masura aceea vei sluji Domnului tu si casa ta.

Dragii mei, ca sa nu prelungesc vorbirea prea mult, sa nu va obosesc prea mult, va adresez o intrebare (), sa ne facem oleaca socoteala: cati frati avem noi din Roznov si din Slobozia aici acum? Unde-s fratii nostri care umpleau o casa numai de-aici, din Slobozia? Apoi, daca am mai aduce si Roznovul, daca am mai aduce si Savinestii, daca ar mai cobori si Tarcaul, daca ar mai veni si Podolenii, atunci n-ar mai ajunge nu casa asta; am umple si Casa de Cultura. () Ei, unde-s fratii nostri, dragii mei? Unde-s surorile noastre, care cantau cu atata dor si drag? Unde-s copiii lor? Ia ganditi-va bine, fratilor. i va rog asa cum a spus si fratele mai inainte coborati-va nitel inauntru si, sincer, inaintea lui Dumnezeu, raspundeti: unde-s fratii nostri? Cand Dumnezeu a intrebat: Caine, unde-i fratele tau? , ce a raspuns el: Au eu sunt pazitorul fratelui meu? .

Vedeti, dragii mei, ce pasivitate, ce indolenta, ce nerusinare, ce indaratnicie, ce incapatanare, ce rautate, ce ura a aratat el prin acest raspuns? Au eu sunt pazitorul fratelui meu? Cu alte cuvinte, el s-a eschivat [sa dea] un raspuns sincer. Cel putin, daca era sincer, ar fi spus: Doamne, l-am omorat . Era frumos, ca era sincer. Dar el a spus: Pai eu sunt pazitorul fratelui meu? .

Fratele meu si sora mea, te intreb si eu acum, o data cu Cuvantul lui Dumnezeu: unde-i fratele tau acum, cel care a fost la aceeasi masa de dragoste [cu tine] aici adunare? La sora Crisan, la fratele Costache, la fratele Barsan si pe la fratii ceilalti, care erau pe sub deal in diferite locuri. Unde-s fratii nostri? Dragii mei, nu-s! S-au dus in lume. S-au dus din nou la troaca lui satan sau cine stie in ce ape se scalda; in ce noroi sunt impotmoliti.

Dragii mei, e foarte dureros [ce vedem], daca ne aruncam privirile in urma si, cu sinceritate, ne punem intrebarea: Unde-s fratii nostri? . Nu-s.

Dar oare putem sta nepasatori fata de aceasta stare? Unde-s fratii care ne au vestit odinioara Cuvantul lui Dumnezeu, atat cei din localitate, cat si cei din tara intreaga? Unde-s? Ne-am pus noi intrebarea? Ne-am hranit cu painea Cuvantului lui Dumnezeu printr-insii. Ne-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu. Am plans, ne-am rugat, ne-am bucurat Dar acuma unde sunt?Fratii mei! O porunca este in clipa de fata: sa mergem in cautarea lor. Misiunea noastra, datoria noastra sfanta este aceasta: sa incepem sa-i cautam. Unii vor fi ca oaia pierduta prinsa in spini, care zbiara si nimeni n-o aude. Voi plecati urechea si ascultati de unde vine zbieratul, duceti-va repede la oita aceea, descatati-o din spinii pacatului, luati-o pe umerii vostri si aduce-ti-o din nou in staulul dragostei.

Pe altele le veti gasi sfasiate de lupi. Nu mai aveti ce le mai face. Nu mai aveti ce le mai face! La cele care sunt sfasiate, de-acuma lacrimile si rugaciunea voastra ce va mai putea sa faca, pentru ca Dumnezeu sa aiba mila de ei. Dar altfel i-am pierdut.

Apoi mai sunt o seama care-s ca si cei pierduti, dusi in lumea pacatelor. i-au luat partea de avere de la tata, si-au luat argintii, aurul, desaga cu bani si da-i drumul! Hai, Gheorghe hai, Ioane, hai, Marioara, hai, cu totii, bem si mancam, ca aici e viata. Aici e raiul, aici e iadul. i beau, si mananca, si chefuiesc, si petrec. i stau uitati de Dumnezeu, uitati de toti sfintii acolo, in starea aceea blestemata unde porcii lui satan mananca roscovele, placerile pacatului. Iar ei tanjesc acolo. Duceti-va, fratilor, si dupa acesti fii pierduti si cautati-i cum cauta tatal cu mana la spranceana si se uita de zor cand intr-o parte, cand intr-alta: Oare nu se intoarce fiul meu? . i mereu se ruga: Doamne, ada-l inapoi . i, intr-o zi, rugaciunea tatalui a fost ascultata. Fiul si-a venit in fire, si-a recunoscut starea in care a ajuns si a spus: Gresit-am la cer si inaintea ta, tata si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Primeste-ma ca pe unul din argatii tai . i aceasta hotarare a fost mantuitoare, pentru ca el a pornit la drum inapoi, spre casa parinteasca de unde a plecat. i s-a mantuit, venind el.

Apoi mai avem frati pierduti ca si drahma aceea care n-are gura sa vorbeasca. A cazut in praf. Un singur zanganit a facut atunci si acela, foarte scurt si stins de tot si restul nimic n-a mai miscat. Daca nu te duci tu cu lumina Evangheliei, s-o cauti, daca nu [este] interes si dragoste din partea ta sa-l cauti, e vesnic pierdut. Dar datoria ta este, dupa cuvantul Evangheliei, sa aprinzi lumina, sa umbli cu matura, sa umbli mereu s-o cauti, din colt in colt, ca doar, doar vei gasi-o. Iar dupa ce [femeia din Evanghelie] a gasit-o, stii ce s-a intamplat: si-a chemat prietenele si vecinele si a aratat mare bucurie ca a gasit banul pierdut.

Fratii mei scumpi! Sa ne oprim la acest cuvant: unde-s fratii nostri? Nu-s! Sa-i cautam. Sa mergem dupa ei. Caci aceasta este misiunea momentului nostru de fata. Aceasta este datoria noastra: sa nu fim reci, nepasatori, indiferenti ca odinioara Cain, ci sa ne pese de sufletul fratelui nostru si al surorii noastre si sa mergem in cautarea lor cu faclia credintei aprinsa, cu lumina Evangheliei. i sa-i intoarcem inapoi, sa-i aducem din nou la staulul dragostei Lui.

Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos sa faca asa ca, la acest examen de constiinta al nostru, aceasta datorie sfanta a noastra s-o aducem la indeplinire, daca vrem sa semanam cu omul cel intelept de la Matei 7, 21, unde, cand se spune despre casa zidita pe stanca, [zice]: Cine aude cuvintele Mele si le face este un om intelept, care si-a zidit casa pe stanca. Dar cine le aude si nu le face este un om nebun, care si-a asezat casa pe nisip si pe urma i s-a prabusit .

Dragul meu, din care categorie faci parte tu acum, in aceasta seara, ca ai venit aici sa te adapi, sa te hranesti si sa mananci din painea Cuvantului lui Dumnezeu? Ce faci cu fratele tau, cu sora ta care este pierduta, [cu cei] care stau uitati acolo? Ce ai facut pentru ei?Fratele a pomenit adineaori, asa in treacat, [despre] bietul om [din Evanghelie] S-o fi dus si el cu vreun interes O fi avut si...