Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a V-a după Paști
Iisus Hristos este izvorul haruluiIisus spune femeii din Samaria, la fantana lui Iacov, aproape de cetatea Sichem sau orasul Sihar ca: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu, si Cine este Cel ce-ti zice Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie (Ioan 4, 10). Deci, in primul rand, Evanghelia de astazi ne arata ca Iisus Hristos nu este doar tamaduitor sau vindecator de boli, ci Iisus Hristos este si Izvorul harului si al adevarului (cf. Ioan 1, 17). Sfantul Apostol Pavel numeste har lucrarea mantuitoare a lui Hristos. De aceea el saluta pe crestinii din Corint cu aceasta binecuvantare: harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi (II Corinteni 13, 13), binecuvantare preluata de Biserica in Sfanta Liturghie.
Asadar, harul pe care ni-l descopera si ni-l daruieste Hristos Domnul contine in el dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh. Harul este insasi iubirea Preasfintei Treimi impartasita oamenilor de catre Mantuitorul Iisus Hristos Cel inviat din morti si inaltat la ceruri, prin Duhul Sfant Care coboara in lume pentru a uni pe oameni duhovniceste cu Hristos Cel preaslavit si pentru a darui oamenilor viata vesnica.
Intre iudei si samarineni erau multe bariere mentale de ordin religios si culturalInvatatura centrala a Evangheliei de astazi este faptul ca Iisus Hristos daruieste lumii harul mantuitor, numit apa cea vie . Insa El vorbeste despre aceasta realitate dumnezeiasca sau cereasca pornind de la viata pamanteasca. Mai intai Iisus cere femeii samarinence apa obisnuita din fantana mai mult pentru a intra in dialog cu aceasta femeie. Iisus Hristos cere femeii samarinence apa si ca sa vada dispozitia sufletului persoanei necunoscute, mai ales ca intre iudei si samarineni erau multe bariere mentale de ordin religios si cultural, astfel incat intre ei domnea o dusmanie veche. Se dispretuiau reciproc si se evitau reciproc. Tinutul Samariei se afla intre Galileea din nordul Tarii Sfinte si Iudeea din sudul acesteia. Iudeii, ca sa nu se intalneasca cu samarinenii, ocoleau distante mari, deoarece samarinenii erau oameni de alt neam si de alta credinta. Credinta lor mozaica era amestecata cu foarte multe imprumuturi din religii pagane, politeiste. Samarinenii erau considerati de iudei ca fiind inferiori si tradatori, adica de alt neam si de alta credinta decat cea mozaica, o credinta pervertita prin influente pagane. De aceea, cand iudeii mergeau in Galileea, ocoleau Samaria, adica o evitau.
Prin desfiintarea barierelor mentale si a complexelor de superioritate, Mantuitorul Iisus Hristos prefigureaza taina Bisericii sau comuniunea persoanelor in iubirea Preasfintei TreimiMantuitorul Iisus Hristos este iudeul care nu ocoleste Samaria. Mai mult, El vorbeste cu o femeie din Samaria, rupand astfel, prin dialog, barierele mentale ale ostilitatii, create de diferentele religioase si culturale. El trece peste complexul superioritatii iudeilor fata de samarineni si peste complexul inferioritatii samarinenilor fata de iudei. Iar fata de aceasta femeie, desi de neam pagan si de credinta diferita, manifesta respect, intrucat si ea este fiinta umana creata dupa chipul lui Dumnezeu si chemata la mantuire. Prin aceasta se vede ca Evanghelia Mantuitorului Iisus Hristos nu este destinata numai evreilor, ci tuturor popoarelor. Prin ruperea barierelor mentale si prin vindecarea celor ce sufera de complexul de superioritate, Mantuitorul Iisus Hristos prefigureaza deja taina Bisericii Sale care se va constitui nu numai din iudei, ci si din alte etnii, adica din toate popoarele care vor crede in El.
Evanghelia ne mai spune ca ucenicii lui Iisus, care plecasera sa cumpere ceva de mancare, cand se reintorc si vad ca El vorbeste cu o femeie, se mira. De ce se mira? Pentru ca El, barbat iudeu, acorda atentie unei femei de alt neam. Dar ucenicii Sain-au indraznit sa-L intrebe despre ce vorbeste cu ea. Vedem aici o alta bariera mentala pe care Mantuitorul o demoleaza, si anume complexul superioritatii barbatului fata de femeie. In lumea antica pagana, femeia era considerata ca fiind doar un obiect util. Barbatul era stapan asupra ei si putea dispune de viata si moartea ei. Putea fi omorata fara ca lui sa i se intample ceva. Poligamia era in floare, iar femeia era umilita si dispretuita. Desi in societatea iudaica femeia se bucura de o anumita consideratie, totusi exista o mare diferenta de valoare intre barbat si femeie. Atunci nu se putea spune ca femeia este egala cu barbatul in fata lui Dumnezeu si a oamenilor. Insa, prin insusi faptul ca Iisus vorbeste cu o femeie de alta credinta si de alt neam, vedem ca El cheama la sfintenie si mantuire nu numai barbati, ci si femei. De aceea, in Biserica lui Hristos vor exista multe femei sfinte, dupa cum se poate vedea si in calendar.
Apa cea vie este harul care vindeca pe om de pacat si ii sfinteste viataIn convorbirea Sa cu femeia samarineanca, Iisus porneste de la apa zilnica pe care o bea omul pentru a-si intretine viata trecatoare a trupului. Insa, repede Mantuitorul Iisus trece de la apa care are izvorul ei in pamant la o alta apa, si anume la apa care-si are izvorul in ceruri, la apa cea vie, care este harul lui Dumnezeu. El ii spune femeii samarinence: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie . (Ioan 4, 10).
Cand femeia si-a dat seama ca Iisus vorbeste de alta apa decat apa obisnuita care astampara setea trupului pentru o vreme, I-a zis: Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin sa scot (Ioan 4, 15). Dar Hristos...