15. Cand prea indelungata a fost vremea asupririi cand prea nedrept si salbatic sa purtat asupritorul ce greu era sa mai creada cel asuprit ca va mai veni o vreme cand se va putea ridica si, uitandu se inapoi, sa nu l mai vada pe cel cu biciul si pe cel cu parul langa []15. Cand prea indelungata a fost vremea asupririicand prea nedrept si salbatic sa purtat asupritorulce greu era sa mai creada cel asuprit ca va mai veni o vreme cand se va putea ridicasi, uitandu se inapoi, sa nu l mai vada pe cel cu biciul si pe cel cu parul langa el.

Dar, o, ce dumnezeiasca este aceasta nadejde, chiar daca este asa de slaba ca un fir de raza palida venit printr un ciob de geam, printre niste gratii groase si reci.16. i totusi, prin puterea si grija lui Dumnezeu, aceasta vreme tot vine odata.

Cat de fericit isi descovoaie atunci spinarea lovita cel incovoiat! i cat de bucuros striga el, privind inca speriat imprejur, cu ochii scaldati in lacrimi inca, multumind lui Dumnezeu: Iata, asupritorul nu mai este! i nici sa nu mai fie, in veacul veacului!17. Niciodata nu ne a parut bine de raul nimanui Dar atunci cand am vazut pe un asupritor inlaturatCand am vazut pe un trufas trantit Cand am vazut zdrobit pe omul fiara, care simtea placerea sa-i chinuiasca pe altii, bagand groaza in cel nevinovat si asuprindu-l pe cel care nu se putea apara de el, atunci am slavit pe Dumnezeu cu un suflet plin de multumire ca dupa o despovarare negraita si fericita.

Slava lui Dumnezeu, Care are grija asta odata si odataPasunile dulci / Traian Dorz. Sibiu: Oastea Domnului, 2006