Dimensiunea ascetică a Sfintei Euharistii, în concepția lui Al. Scheman
In ultimul capitol al cartii sale1, Al. Schmemann dedica putine pagini pregatirii pentru Euharistie. Insa, in loc sa atinga problematica pregatirii credinciosului pentru participarea la impartasirea cu Hristos Insusi, el opereaza o regretabila reductie, facand astfel ca Sf. Euharistie sa piarda dimensiunea sa ascetica, indispensabila in drumul duhovnicesc catre comuniunea mistica cu Dumnezeu. Influentat []In ultimul capitol al cartii sale1, Al. Schmemann dedica putine pagini pregatirii pentru Euharistie. Insa, in loc sa atinga problematica pregatirii credinciosului pentru participarea la impartasirea cu Hristos Insusi, el opereaza o regretabila reductie, facand astfel ca Sf. Euharistie sa piarda dimensiunea sa ascetica, indispensabila in drumul duhovnicesc catre comuniunea mistica cu Dumnezeu. Influentat de o teologie occidentala gata oricand sa se impresioneze de experiente mistice, autorul nostru pierde din vedere ca, in Ortodoxie, ascetismul vietii crestine este o constanta: este inceputul si insotirea nedespartita a vietii mistice. Caci trairea mistica fara infranare risca marile pericole ale inselaciunii (sau iluziei) si devieri de tip pietist sau panteist.
In intreaga lucrare a lui Schmemann nu se vorbeste despre post sau functiunile lui. El aminteste, in treacat, de prescriptiile cu privire la postire (p. 234) ca de o practica de vrednicie personala, privata, care, tocmai pentru aspectul sau individual, ameninta dimensiunea eclesiala a Sfintei Euharistii.
Ca pe Imparatul tuturor sa-L primim e nevoie sa lepadam toata grija cea lumeasca. Or, lepadarea intregii griji lumesti e o realitate foarte complexa, o lucrare ascetica multiforma, incluzand si postul, si rugaciunea inmultita, si smerenia toate acestea, ca mijloace de sporire a dragostei de Dumnezeu si de semeni. Abstinenta noastra de la unele mancaruri e expresie a compasiunii fata de cei flamanzi si un act de milostenie: surplusul nostru sa fie hrana pentru semenii nostri. Dar postul are si o valoare simbolica: foamea trupeasca devine reprezentativa pentru cea duhovniceasca. Din toate aceste semnificatii, nu lipseste dimensiunea eclesiala a infranarii, ca pregatire pentru cuminecare.
In ce priveste pregatirea imediata pentru impartasire, Schmemann o vede concomitenta cu pregatirea darurilor liturgice pentru prefacere; cu alte cuvinte, in insusi interiorul Sfintei Liturghii. Concomitent cu aducerea jertfei celei fara de sange zice el se savarseste pregatirea celor credinciosi pentru impartasirea cu Sfantul Trup si Sange al Domnului (p. 235). Este si aceasta, dar pregatirea pentru impartasire nu se limiteaza doar la continutul Liturghiei.
Autorul reproduce integral Rugaciunea a doua a celor credinciosi, din Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur (Iarasi si de multe ori cadem catre Tine, Rugaciunea de dinainte de Tatal nostru (Inaintea Ta, Stapane, Iubitorule de oameni), Rugaciunea punerii inainte, din Liturghia Sf. Vasile cel Mare ( i pe noi, pe toti, care ne impartasim). i adauga: Cred ca nu e posibil a arata mai clar legatura dintre anafor , aducerea darurilor, Jertfa cea fara de sange, Jertfa de lauda cu pregatirea pentru impartasire (p. 236). La acestea, adauga Proscomidia (p. 237) si considera ca in toate acestea consista esenta pregatirii noastre pentru Euharistie. Asadar, in Liturghia insasi se cuprinde si pregatirea obsteasca si cea personala pentru Impartasanie (p. 242). i, zice autorul, tocmai la aceste aspecte se refera Sf. Ap. Pavel, care, in I Cor. 11,...
In intreaga lucrare a lui Schmemann nu se vorbeste despre post sau functiunile lui. El aminteste, in treacat, de prescriptiile cu privire la postire (p. 234) ca de o practica de vrednicie personala, privata, care, tocmai pentru aspectul sau individual, ameninta dimensiunea eclesiala a Sfintei Euharistii.
Ca pe Imparatul tuturor sa-L primim e nevoie sa lepadam toata grija cea lumeasca. Or, lepadarea intregii griji lumesti e o realitate foarte complexa, o lucrare ascetica multiforma, incluzand si postul, si rugaciunea inmultita, si smerenia toate acestea, ca mijloace de sporire a dragostei de Dumnezeu si de semeni. Abstinenta noastra de la unele mancaruri e expresie a compasiunii fata de cei flamanzi si un act de milostenie: surplusul nostru sa fie hrana pentru semenii nostri. Dar postul are si o valoare simbolica: foamea trupeasca devine reprezentativa pentru cea duhovniceasca. Din toate aceste semnificatii, nu lipseste dimensiunea eclesiala a infranarii, ca pregatire pentru cuminecare.
In ce priveste pregatirea imediata pentru impartasire, Schmemann o vede concomitenta cu pregatirea darurilor liturgice pentru prefacere; cu alte cuvinte, in insusi interiorul Sfintei Liturghii. Concomitent cu aducerea jertfei celei fara de sange zice el se savarseste pregatirea celor credinciosi pentru impartasirea cu Sfantul Trup si Sange al Domnului (p. 235). Este si aceasta, dar pregatirea pentru impartasire nu se limiteaza doar la continutul Liturghiei.
Autorul reproduce integral Rugaciunea a doua a celor credinciosi, din Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur (Iarasi si de multe ori cadem catre Tine, Rugaciunea de dinainte de Tatal nostru (Inaintea Ta, Stapane, Iubitorule de oameni), Rugaciunea punerii inainte, din Liturghia Sf. Vasile cel Mare ( i pe noi, pe toti, care ne impartasim). i adauga: Cred ca nu e posibil a arata mai clar legatura dintre anafor , aducerea darurilor, Jertfa cea fara de sange, Jertfa de lauda cu pregatirea pentru impartasire (p. 236). La acestea, adauga Proscomidia (p. 237) si considera ca in toate acestea consista esenta pregatirii noastre pentru Euharistie. Asadar, in Liturghia insasi se cuprinde si pregatirea obsteasca si cea personala pentru Impartasanie (p. 242). i, zice autorul, tocmai la aceste aspecte se refera Sf. Ap. Pavel, care, in I Cor. 11,...
