S-a întâmplat în 25 iulie 1951
S-a intamplat in 25 iulie 1951: A murit istoricul britanic Robert William Seton-Watson; specialist in istoria Europei Centrale si de Sud-Est; bun cunoscator al realitatilor romanesti, a sustinut cauza unitatii politice a romanilor (Istoria romanilor , 1934); Doctor Honoris Causa al Universitatii din Cluj si cetatean de onoare al acestui oras; membru de onoare strain al []The post S-a intamplat in 25 iulie 1951 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 25 iulie 1951 was first posted on iulie 25, 2020 at 2:08 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 25 iulie 1951: A murit istoricul britanic Robert William Seton-Watson; specialist in istoria Europei Centrale si de Sud-Est; bun cunoscator al realitatilor romanesti, a sustinut cauza unitatii politice a romanilor (Istoria romanilor , 1934); Doctor Honoris Causa al Universitatii din Cluj si cetatean de onoare al acestui oras; membru de onoare strain al Academiei Romane (1923). Printre cei care au sprijinit cu consecventa si au infatisat opiniei publice europene chestiunea nationalitatilor din Austro-Ungaria, acordand o atentie speciala romanilor,s-a numarat si istoricul englez Robert William SetonWatson (1879-1951).
R.
W. Seton-Watson s-a nascut la Londra, in 1879. Copilaria si-a petrecut-o in Scotia, de unde isi aveau obarsia bunicul si tatal sau, iar studiile si le-a facut la Universitatea Oxford, New College. In 1903, la moartea tatalui sau, Seton-Watson a fost lasat instarit, neavand nevoie sa-si castige existenta printr-o profesiune lucrativa obisnuita. Era interesat acum, cu pasiune, de istoria si politica contemporana a Europei. In noiembrie 1905, Seton intreprindea prima sa calatorie la Viena, fiind interesat de istoria monarhiei habsburgice. Pe atunci, Ungaria era cuprinsa de revolt nationala impotriva suveranului datorita conflictului privind utilizarea limbii ungare in armata ungara, iar in Austria muncitorii, influentati de evenimentele revolutionare din Rusia, demonstrau pentru votul universal. La aceasta data, Seton-Watson manifesta fata de Imperiul Habsburgic o mare admiratie. Istoricul englez considera ca statul dualist constituia un element essential al pacii europene, impiedicand o confruntare direct intre cele doua puteri dinamice si imperialiste, Germaniasi Rusia. In acelasi timp, simpatia sa fata de miscarile nationale de independenta il determinau sa manifeste intelegere fata de natiunea ungara care in acest timp purta o lupta patimasa impotriva Vienei. Aceasta simpatie era cu atat mai mare cu cat numele lui Kossuth si versiunea cunoscuta in Marea Britanie despre evenimentele de la 1848, facuse ca numele de Ungaria sa fie foarte indragit de catre englezii cu vederi liberale. In timpul primei sale vizite la Viena, care a durat pana in mai 1906, Seton si-a petrecut majoritatea timpului in arhivele Universitatii, ale Ministerului de Razboi si ale Parlamentului In paralel, a inceput sa publice o serie de articole sau scrisori in presa. Aflat in capitala austriaca, Seton-Watson a devenit tot mai interesat de criza ungara ce continua. Dornic sa afle mai multe, in mai 1906 a plecat in Ungaria. A sosit la Budapesta in ziua alegerilor organizate de guvernul de coalitie condus de S ndor Wekerle, cele mai libere tinute in ultimul timp. Seton avea scrisori de introducere din partea cunostintelor pe care si le-a facut la Viena catre jurnalisti, profesori si politicieni. A vorbit cu cativa oameni politici unguri importanti: contele App nyi Albert, contele K rolyi Julius, profesorul Lang, fost ministru in guvernul Sz ll, editorul nationalist Jen Rakosi. Seton Watson nu era in acel moment interesat in mod special de chestiunea nationalitatilor, insa nu i-a trecut neobservata partea negativa a patriotismului maghiar. Toti cei cu care a discutat exprimau o atitudine iritata si nerabdatoare fata de nemaghiarii din Ungaria. Primii interlocutori nemaghiari ai lui Seton-Watson au fost sasii si romanii din Transilvania, unde a calatorit in lunile mai-iunie 1906, pe ruta Debrecen-Oradea-Cluj-Sighisoara-Brasov-Sibiu-Alba Iulia-Blaj-Arad-Timisoara.
La Sibiu, Seton a avut prilejul sa discute cu dr. Friedrich Teutsch, pastor luteran, dr. Karl Wolff (director al Casei de pastrare Hermannst dter allgemeinen Sparkassa si presedinte al Consiliului Central Sasesc), Adolf Gottschling, director al gimnaziumului local. Seton a putut constata ca si sasii din Transilvania au suferit de pe urma politicii de maghiarizare promovate de oficialitatile ungare indeosebi dupa 1875, dar ei preferau o cooperare redusa cu romanii. Forta numerica a acestora din urma si vigoarea luptei lor de afirmare nationala constituiau un potential pericol pentru sasi. Intelectualii sasi i-au declarat ca imaginea liberala a statului ungar promovata in strainatate era o minciuna, intrucat drepturile politice apartineau unei minoritati infinitezimale. Ei recunosteau statul ungar si nu doreau autonomie, intrucat nu erau suficienti de puternici pentru a-si pastra privilegiile fata de romani.
Ce cereau sasii era imunitate in biserica, scoala si administratie municipala. Sasii ar fi fost dispusi la realizarea unui front comun cu maghiarii impotriva romanilor, dar maghiarii nu ar fi acceptat niciodata aceasta. Intrebati daca erau adevarate acuzatiile ca miscarea nationala romaneasca din Transilvania era subventionata de guvernele din Vechiul Regat, sasii i-au declarat ca nu vedeau nici un rau in acest sprijin, tinand cont de asuprirea la care erau supusi romanii. Mai tarziu, Seton va declara ca intrevederea avuta cu sasii la Sibiu a fost cea mai folositoare din timpul vizitelor intreprinse in anii 1906-1907, intrucat sasii i-au vorbit deschis si la obiect si ocupau o pozitie intermediara intre cele doua puncte de vedere nationaliste extreme (ale maghiarilor si romanilor), iar criticile aduse de ei regimului din Ungaria, mai ales prezentarea faptelor concrete privind incalcarea flagranta a privilegiilor sasilor in perioada imediat urmatoare incheierii dualismului, au avut efectul cel mai devastator asupra convingerilor sale privind liberalismul afisat de clasa politica ungara. Seton s-a intalnit cu un singur maghiar la Sibiu, pretorul Sz cs, simpatizant al Partidului Kossuthist Independent, care a sustinut necesitatea aliantei dintre maghiari si sasi, aratand ca ultimii pierdeau treptat teren in fata romanilor in Sibiu. Intelectualii sasi au fost cei care care l-au indrumat sa ia legatura cu romanii, dandu-i si recomandarile necesare. Romanii au fost cei dintai care i-au deschis ochii privindmodul in care era aplicata Legea Nationalitatilor din 1868 si i-au impartasit aspiratiile lor cu privire la autoguvernare, egalitate in folosirea limbii si dreptul la o cultura proprie. La Sibiu, Seton l-a cunoscut pe T.
V. Pacatian, redactor al ziarului Telegraful roman . Istoricul roman s-a plans si el ca legile nu numai ca nu erau aplicate, dar erau in mod intentionat incalcate. Publicistul scotian citise recent vestita carte a lui Aurel C. Popovici, Statele Unite ale Austriei Mari, tiparita chiar in acel an (1906) la Leipzig, in care se preconiza transformarea statului dualist intr-un stat federal dupa modelul Elvetiei, Germaniei sau S.
U.
A., cu un unic guvern imperial central si un singur parlament, cu cincisprezece guverne regionale subordonate celui central, ce urmau a se ocupa de afacerile economice si culturalelocale. Frontierele celor cincisprezece regiuni (sau state) urmau a fi stabilite dupa criterii etnice (o regiune urmand a-i cuprinde pe toti romanii). Intrebat despre lucrare, Pacatian a apreciat-o ca fiind buna , insa vederile lui Popovici erau respinse de majoritatea romanilor, intrucat maghiarii nu ar fi acceptat niciodata federalizarea statului dualist. Prin urmare, romanii nu cereau autonomia Transilvaniei, nici federalizarea imperiului, ci drepturi privind folosirea limbii proprii, recunoscand deplin limba ungara ca limba oficiala si neavand pretentia ca limba romana sa fie plasata pe picior de egalitate cu aceasta. Pacatian l-a indemnat pe Seton sa viziteze si Aradul, intrucat acolo se constatau cele mai mari ilegalitati ale autoritatilor maghiare; in Sibiu, populatia romana era cat de cat multumita, intrucat trebuia sa convietuiasca cu sasii, mult mai rezonabili decat maghiarii. La Blaj, centrul Bisericii Romane Unite, Seton- Watson s-a intalnit cu canonicul Augustin Bunea si Iuliu Maniu, deputat si unul dintre liderii Partidului National Roman.
Canonicul Augustin Bunea i-a recomandat lucrarea lui Eugen Brote (Chestiunea romana in Transilvania si Ungaria, 1895), intrucat reprezenta o mina de informatii credibile. El si-a marturisit admiratia si pentru lucrarea lui A.
C. Popovici. Bunea accepta si el limba ungara ca limba oficiala a statului, insa ar fi dorit ca romanii sa aiba judecatori si functionari care sa le cunoasca limba. De asemenea, limba romana sa fie predata in scoli, din moment ce ei plateau taxe pentru sustinerea acestora. Iuliu Maniu i-a vorbit deschis in chestiunea nationalitatilor, declarand ca romanii doreau autonomia. Cererile romanilor se intemeiau pe faptul ca reprezentau majoritatea in Transilvania, aveau un trecut istoric si in baza unor principii democratice abstracte. Maniu a laudat cartea lui Popovici, dar s-a disociat clar de vederile sale federaliste.
Doar intr-o Transilvanie autonoma drepturile romanilor ar fi fost asigurate. Daca o asemenea garantie putea fi obtinuta in mod real si fara acordarea autonomiei, atunci romanii erau pregatiti sa o accepte, De la Blaj, Seton-Watson s-a dus la Arad, unul din cele mai importante centre politice ale romanilor din Monarhie. Aici a aflat un mediu oarecum diferit, ortodox si, desi mai departe de regat decat Blajul, mai aproape de cultura pur romaneasca. Romanii rezistau aici admirabil politicii de maghiarizare, ajutati de elitele culturale romanesti in plina formare.
Aici, Seton a discutat cu Ioan Russu- irianu, directorul Tribunei , care i s-a parut a fi un nationalist fanatic . El considera ideile lui A.
C. Popovici drept nerealiste, ca si revendicarea autonomiei Transilvaniei; aceasta trebuia obtinuta pe baze nationale si nu teritoriale.
Russu- irianu recunostea ca nu exista inca o unitate de vederi in randul liderilor romani. Ca urmare, o intrunire a acestora trebuia convocata, pentru a fi revizuit programul...
S-a intamplat in 25 iulie 1951 was first posted on iulie 25, 2020 at 2:08 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 25 iulie 1951: A murit istoricul britanic Robert William Seton-Watson; specialist in istoria Europei Centrale si de Sud-Est; bun cunoscator al realitatilor romanesti, a sustinut cauza unitatii politice a romanilor (Istoria romanilor , 1934); Doctor Honoris Causa al Universitatii din Cluj si cetatean de onoare al acestui oras; membru de onoare strain al Academiei Romane (1923). Printre cei care au sprijinit cu consecventa si au infatisat opiniei publice europene chestiunea nationalitatilor din Austro-Ungaria, acordand o atentie speciala romanilor,s-a numarat si istoricul englez Robert William SetonWatson (1879-1951).
R.
W. Seton-Watson s-a nascut la Londra, in 1879. Copilaria si-a petrecut-o in Scotia, de unde isi aveau obarsia bunicul si tatal sau, iar studiile si le-a facut la Universitatea Oxford, New College. In 1903, la moartea tatalui sau, Seton-Watson a fost lasat instarit, neavand nevoie sa-si castige existenta printr-o profesiune lucrativa obisnuita. Era interesat acum, cu pasiune, de istoria si politica contemporana a Europei. In noiembrie 1905, Seton intreprindea prima sa calatorie la Viena, fiind interesat de istoria monarhiei habsburgice. Pe atunci, Ungaria era cuprinsa de revolt nationala impotriva suveranului datorita conflictului privind utilizarea limbii ungare in armata ungara, iar in Austria muncitorii, influentati de evenimentele revolutionare din Rusia, demonstrau pentru votul universal. La aceasta data, Seton-Watson manifesta fata de Imperiul Habsburgic o mare admiratie. Istoricul englez considera ca statul dualist constituia un element essential al pacii europene, impiedicand o confruntare direct intre cele doua puteri dinamice si imperialiste, Germaniasi Rusia. In acelasi timp, simpatia sa fata de miscarile nationale de independenta il determinau sa manifeste intelegere fata de natiunea ungara care in acest timp purta o lupta patimasa impotriva Vienei. Aceasta simpatie era cu atat mai mare cu cat numele lui Kossuth si versiunea cunoscuta in Marea Britanie despre evenimentele de la 1848, facuse ca numele de Ungaria sa fie foarte indragit de catre englezii cu vederi liberale. In timpul primei sale vizite la Viena, care a durat pana in mai 1906, Seton si-a petrecut majoritatea timpului in arhivele Universitatii, ale Ministerului de Razboi si ale Parlamentului In paralel, a inceput sa publice o serie de articole sau scrisori in presa. Aflat in capitala austriaca, Seton-Watson a devenit tot mai interesat de criza ungara ce continua. Dornic sa afle mai multe, in mai 1906 a plecat in Ungaria. A sosit la Budapesta in ziua alegerilor organizate de guvernul de coalitie condus de S ndor Wekerle, cele mai libere tinute in ultimul timp. Seton avea scrisori de introducere din partea cunostintelor pe care si le-a facut la Viena catre jurnalisti, profesori si politicieni. A vorbit cu cativa oameni politici unguri importanti: contele App nyi Albert, contele K rolyi Julius, profesorul Lang, fost ministru in guvernul Sz ll, editorul nationalist Jen Rakosi. Seton Watson nu era in acel moment interesat in mod special de chestiunea nationalitatilor, insa nu i-a trecut neobservata partea negativa a patriotismului maghiar. Toti cei cu care a discutat exprimau o atitudine iritata si nerabdatoare fata de nemaghiarii din Ungaria. Primii interlocutori nemaghiari ai lui Seton-Watson au fost sasii si romanii din Transilvania, unde a calatorit in lunile mai-iunie 1906, pe ruta Debrecen-Oradea-Cluj-Sighisoara-Brasov-Sibiu-Alba Iulia-Blaj-Arad-Timisoara.
La Sibiu, Seton a avut prilejul sa discute cu dr. Friedrich Teutsch, pastor luteran, dr. Karl Wolff (director al Casei de pastrare Hermannst dter allgemeinen Sparkassa si presedinte al Consiliului Central Sasesc), Adolf Gottschling, director al gimnaziumului local. Seton a putut constata ca si sasii din Transilvania au suferit de pe urma politicii de maghiarizare promovate de oficialitatile ungare indeosebi dupa 1875, dar ei preferau o cooperare redusa cu romanii. Forta numerica a acestora din urma si vigoarea luptei lor de afirmare nationala constituiau un potential pericol pentru sasi. Intelectualii sasi i-au declarat ca imaginea liberala a statului ungar promovata in strainatate era o minciuna, intrucat drepturile politice apartineau unei minoritati infinitezimale. Ei recunosteau statul ungar si nu doreau autonomie, intrucat nu erau suficienti de puternici pentru a-si pastra privilegiile fata de romani.
Ce cereau sasii era imunitate in biserica, scoala si administratie municipala. Sasii ar fi fost dispusi la realizarea unui front comun cu maghiarii impotriva romanilor, dar maghiarii nu ar fi acceptat niciodata aceasta. Intrebati daca erau adevarate acuzatiile ca miscarea nationala romaneasca din Transilvania era subventionata de guvernele din Vechiul Regat, sasii i-au declarat ca nu vedeau nici un rau in acest sprijin, tinand cont de asuprirea la care erau supusi romanii. Mai tarziu, Seton va declara ca intrevederea avuta cu sasii la Sibiu a fost cea mai folositoare din timpul vizitelor intreprinse in anii 1906-1907, intrucat sasii i-au vorbit deschis si la obiect si ocupau o pozitie intermediara intre cele doua puncte de vedere nationaliste extreme (ale maghiarilor si romanilor), iar criticile aduse de ei regimului din Ungaria, mai ales prezentarea faptelor concrete privind incalcarea flagranta a privilegiilor sasilor in perioada imediat urmatoare incheierii dualismului, au avut efectul cel mai devastator asupra convingerilor sale privind liberalismul afisat de clasa politica ungara. Seton s-a intalnit cu un singur maghiar la Sibiu, pretorul Sz cs, simpatizant al Partidului Kossuthist Independent, care a sustinut necesitatea aliantei dintre maghiari si sasi, aratand ca ultimii pierdeau treptat teren in fata romanilor in Sibiu. Intelectualii sasi au fost cei care care l-au indrumat sa ia legatura cu romanii, dandu-i si recomandarile necesare. Romanii au fost cei dintai care i-au deschis ochii privindmodul in care era aplicata Legea Nationalitatilor din 1868 si i-au impartasit aspiratiile lor cu privire la autoguvernare, egalitate in folosirea limbii si dreptul la o cultura proprie. La Sibiu, Seton l-a cunoscut pe T.
V. Pacatian, redactor al ziarului Telegraful roman . Istoricul roman s-a plans si el ca legile nu numai ca nu erau aplicate, dar erau in mod intentionat incalcate. Publicistul scotian citise recent vestita carte a lui Aurel C. Popovici, Statele Unite ale Austriei Mari, tiparita chiar in acel an (1906) la Leipzig, in care se preconiza transformarea statului dualist intr-un stat federal dupa modelul Elvetiei, Germaniei sau S.
U.
A., cu un unic guvern imperial central si un singur parlament, cu cincisprezece guverne regionale subordonate celui central, ce urmau a se ocupa de afacerile economice si culturalelocale. Frontierele celor cincisprezece regiuni (sau state) urmau a fi stabilite dupa criterii etnice (o regiune urmand a-i cuprinde pe toti romanii). Intrebat despre lucrare, Pacatian a apreciat-o ca fiind buna , insa vederile lui Popovici erau respinse de majoritatea romanilor, intrucat maghiarii nu ar fi acceptat niciodata federalizarea statului dualist. Prin urmare, romanii nu cereau autonomia Transilvaniei, nici federalizarea imperiului, ci drepturi privind folosirea limbii proprii, recunoscand deplin limba ungara ca limba oficiala si neavand pretentia ca limba romana sa fie plasata pe picior de egalitate cu aceasta. Pacatian l-a indemnat pe Seton sa viziteze si Aradul, intrucat acolo se constatau cele mai mari ilegalitati ale autoritatilor maghiare; in Sibiu, populatia romana era cat de cat multumita, intrucat trebuia sa convietuiasca cu sasii, mult mai rezonabili decat maghiarii. La Blaj, centrul Bisericii Romane Unite, Seton- Watson s-a intalnit cu canonicul Augustin Bunea si Iuliu Maniu, deputat si unul dintre liderii Partidului National Roman.
Canonicul Augustin Bunea i-a recomandat lucrarea lui Eugen Brote (Chestiunea romana in Transilvania si Ungaria, 1895), intrucat reprezenta o mina de informatii credibile. El si-a marturisit admiratia si pentru lucrarea lui A.
C. Popovici. Bunea accepta si el limba ungara ca limba oficiala a statului, insa ar fi dorit ca romanii sa aiba judecatori si functionari care sa le cunoasca limba. De asemenea, limba romana sa fie predata in scoli, din moment ce ei plateau taxe pentru sustinerea acestora. Iuliu Maniu i-a vorbit deschis in chestiunea nationalitatilor, declarand ca romanii doreau autonomia. Cererile romanilor se intemeiau pe faptul ca reprezentau majoritatea in Transilvania, aveau un trecut istoric si in baza unor principii democratice abstracte. Maniu a laudat cartea lui Popovici, dar s-a disociat clar de vederile sale federaliste.
Doar intr-o Transilvanie autonoma drepturile romanilor ar fi fost asigurate. Daca o asemenea garantie putea fi obtinuta in mod real si fara acordarea autonomiei, atunci romanii erau pregatiti sa o accepte, De la Blaj, Seton-Watson s-a dus la Arad, unul din cele mai importante centre politice ale romanilor din Monarhie. Aici a aflat un mediu oarecum diferit, ortodox si, desi mai departe de regat decat Blajul, mai aproape de cultura pur romaneasca. Romanii rezistau aici admirabil politicii de maghiarizare, ajutati de elitele culturale romanesti in plina formare.
Aici, Seton a discutat cu Ioan Russu- irianu, directorul Tribunei , care i s-a parut a fi un nationalist fanatic . El considera ideile lui A.
C. Popovici drept nerealiste, ca si revendicarea autonomiei Transilvaniei; aceasta trebuia obtinuta pe baze nationale si nu teritoriale.
Russu- irianu recunostea ca nu exista inca o unitate de vederi in randul liderilor romani. Ca urmare, o intrunire a acestora trebuia convocata, pentru a fi revizuit programul...
