Parintele Serafim Rose Ortodoxia inseamna viata. Daca nu traim Ortodoxia, pur si simplu nu suntem ortodocsi, indiferent de credintele formale pe care le sustinem. Dar viata in lumea noastra contemporana a devenit foarte artificiala, foarte nesigura si confuza. i este inevitabil sa nu fim afectati de acest lucru. Cum este posibil pentru noi, crestinii ortodocsi, []Parintele Serafim Rose Ortodoxia inseamna viata. Daca nu traim Ortodoxia, pur si simplu nu suntem ortodocsi, indiferent de credintele formale pe care le sustinem.

Dar viata in lumea noastra contemporana a devenit foarte artificiala, foarte nesigura si confuza. i este inevitabil sa nu fim afectati de acest lucru. Cum este posibil pentru noi, crestinii ortodocsi, sa ducem o viata duhovniceasca autentica in aceste vremuri cumplite? Cum putem dezvolta astazi o viziune ortodoxa asupra intregii vieti care sa ne ajute sa supravietuim cu credinta intacta?Nu este nici o exagerare sa afirmam ca, din perspectiva unei vieti considerate normale acum 50 de ani, viata de astazi a devenit anormala. Valorile fundamentale si conceptiile asupra comportamentului au fost rasturnate. Generatiile stricate de astazi, care nu au cunoscut decat traiul usor, nu au alta lege decat satisfacerea fericirii personale in momentul prezent. Parintii se supun capriciilor fiilor, care, ajunsi la varsta maturitatii, nu fac decat sa schimbe jucariile si jocurile copilariei cu distractii pentru adulti. Viata devine pentru ei o goana permanenta dupa amuzament , atat de lipsit de sens, incat un vizitator din secolul XIX, din orice tara, care s-ar uita la programele noastre de televiziune, la parcurile de distractii, la reclame, la filme, la muzica de altfel, la toate formele culturii noastre curente ar crede ca a nimerit intr-o tara de imbecili care au pierdut orice contact cu realitatea normala.

Aceasta cultura consumerista , care a fost creata de o generatie egolatra, nu poate sustine dezvoltarea unei vieti umane normale, cu atat mai putin sa inspire o cautare veritabila a adevarului. Cand aceasta generatie egolatra (me generation ) se intoarce catre religie lucru care se petrece foarte frecvent in ultimele cateva decenii o face de regula catre o forma de religie consumerista , centrata pe sine, plina de fanteziile unui program de televiziune. In cativa ani, aceasta tara a fost inundata de o varietate socanta de culte care spala creierul si strica mintea, de guru divinizati, de swami si de alti autoproclamati oameni sfinti . i acestia nu sunt singurii care se intrec intre ei pentru supunerea totala a sufletelor. Lumea secularizata de astazi intretine o stare constanta de ispitire care exercita de asemenea presiuni asupra sufletului. Ne confruntam permanent cu aceasta situatie fie in muzica de fundal pe care o ascultam pretutindeni in magazine, fie in reclamele si afisele publice si chiar in casele noastre, unde televizorul devine adesea conducatorul secret al gospodariei, dictand valorile moderne, opiniile si gesturile.

In diferitele ei forme, aceasta cultura transmite acelasi mesaj: traieste pentru prezent, distreaza-te, relaxeaza-te. In spatele acestui mesaj se afla altul, de o subtilitate sinistra, care se exprima deschis astazi numai in tarile oficial comuniste, care in aceasta privinta sunt cu un pas inainte fata de tarile libere: uita-L pe Dumnezeu si viata de dincolo pentru prezent. Aceasta filosofie a dat nastere sclaviei din lagarele de concentrare din Uniunea Sovietica, cunoscuta sub numele de Gulag. Pe masura ce tot mai multi oameni au fost subjugati de mentalitatea de tip Disneyland american, Dumnezeul cel adevarat a fost impins in afara societatii si in mod inconstient am fost adusi mai aproape de propriul nostru Gulag.

Dar se poate intreba cineva: ce are de-a face acest lucru cu noi, care incercam sa ducem, dupa putinte, o viata crestin-ortodoxa sincera? Acest lucru ne afecteaza in multe privinte, daca suntem suficient de smeriti sa vedem ca mediul nostru, prin faptul ca este anormal, ne perturba indiscutabil viata. Intrebarea care se pune este: ce putem face?Exista doua atitudini gresite fata de viata din jurul nostru pe care le adopta multi ortodocsi din zilele noastre. Cea mai raspandita este adaptarea la spiritul veacului. Lipsindu-le un exemplu puternic in parintii lor, multii tineri ortodocsi nu sunt nici macar constienti ca trebuie sa lupte impotriva acestei ispite universale a acestei epoci narcisiste . Ei se amesteca bucuros cu lumea anticrestina din jurul lor. Iar aceasta inseamna moartea sufletului. In calitate de crestini trebuie sa fim diferiti de lume si sa-i invatam pe copiii nostri sa observe aceasta diferenta. Altfel, nu ne putem numi crestini, si chiar crestini ortodocsi.

Cealalta atitudine eronata aflata la extrema opusa este ceea ce s-ar putea numi falsa spiritualitate sau superspiritualitate , manifestata de cei care au ravna, dar nu potrivit cunoasterii (Rom. 10, 2). Pe masura ce textele ortodoxe despre viata duhovniceasca au devenit accesibile, creste numarul oamenilor care vorbesc despre isihasm , despre rugaciunea lui Iisus, despre stari duhovnicesti exaltate etc. Este minunat sa fii inspirat si sa-ti implinesti inalta chemare, dar fara o constiinta foarte realista si foarte smerita a faptului ca suntem foarte departe de aceste inaltimi duhovnicesti, interesul nostru se va dezvolta intrun nou joc care nu este decat o alta expresie a universului nostru marcat de consumerism si centrat pe noi insine. i nu consider ca exagerez importanta evitarii acestor doua extreme a desertaciunii lumesti si a superspiritualitatii. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem o constiinta realista a solicitarilor legitime pe care lumea le exercita asupra noastra sau ca nu ar trebui sa respectam si sa luam aminte la invatatura marilor parinti isihasti, sa lucram noi insine rugaciunea lui Iisus potrivit circumstantelor si puterilor noastre. Problema este ca trebuie sa intelegem...