Teologia Maicii Domnului la Părintele Profesor Dumitru Stăniloae
Parintele Profesor Dumitru Staniloae tine si dezvolta aducand in actualitate linia Sfintilor Parinti, linie ce a fost candva uitata, caci dupa caderea Bizantului, teologii ortodocsi frecventand scolile din Apus, au intrat multi dintre ei sub influenta scolasticii. Asa se face ca intalnim mai putin intelegerea anterioara a tainei Preacuratei si a rolului ei pentru umanitate. []Parintele Profesor Dumitru Staniloae tine si dezvolta aducand in actualitate linia Sfintilor Parinti, linie ce a fost candva uitata, caci dupa caderea Bizantului, teologii ortodocsi frecventand scolile din Apus, au intrat multi dintre ei sub influenta scolasticii. Asa se face ca intalnim mai putin intelegerea anterioara a tainei Preacuratei si a rolului ei pentru umanitate. De aceea, intreaga invatatura Mariologica s-a dezvoltat si din nevoia de a raspunde provocarilor si deviatiilor gandirii apusene. Trebuie scoasa in evidenta, importanta majora pe care o acorda Parintele Profesor Dumitru Staniloae, Mariologiei profund ortodoxe, avand ca puncte de plecare Teotokia si Pururea Fecioria Maicii Domnului, dar mai ales legatura dintre Maica Domnului si Cuvantul lui Dumnezeu Intrupat si relatia dintre umanitate si Maica Domnului ca Mijlocitoare.
Maniera in care a fost receptata preocuparea pentru intelegerea rolului Maicii Domnului, urmeaza linia de intelegere a Sfintei Traditii, incepand inca din perioada post apostolica, culminand cu perioada sinodului al III-lea ecumenic si continuand cu timpurile mai noi, in care s-au ridicat o serie de obiectii. Asadar atat Parintele Profesor Dumitru Staniloae, cat si alti mari teologi ai secolului al XIX-lea si al XX-lea, au constientizat nevoia de a raspunde gandirii apusene, printr-o Mariologie care sa aiba la temelia ei o hristologie corecta si o soteriologie in care Maica Domnului are rolul de Mijlocitoare si ofranda adusa de catre umanitate lui Dumnezeu, dar si de Scara Dumnezeiasca, prin care Logosul Intrupat vine in apropiere maxima de noi. Plecand de la aceste considerente, vom putea avea o viziune de ansamblu si o intelegere profund ortodoxa a Mariologiei. Se creeaza premisele pentru aprofundarea si trairea Sfintei Traditii, a legaturii noastre, a crestinilor cu Maica Domnului ca Izbavitoare si Rugatoare in veci pentru umanitatea din care face parte ea insasi si noi toti.
Intreaga invatatura despre Stapana noastra, poate fi rezumata in cele doua nume ale ei: Maica a lui Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria. Ambele nume au primit aprobarea oficiala a Bisericii. Nasterea lui Hristos din Fecioara este atestata clar in Noul Testament si a fost din totdeauna parte integranta a traditiei sobornicesti.
Despre sfintenia Maicii Domnului, Parintele Profesor Dumitru Staniloae invata ca ea tine mai intai de fecioria acesteia, Maria este libera de orice dorinta si de orice ispita omeneasca. Sensibilitatea ei este curata de orice pofta si orice egoism, ea este Sfanta prin daruirea de sine insasi lui Dumnezeu. Este Sfanta prin prezenta lui Hristos in ea (1). El este in consens cu Parintii bisericesti, care repetand marturia Evangheliei (Matei 1 si Luca 1), sustineau zamislirea din Fecioara a Mantuitorului Iisus Hristos. Primul document, care a afirmat ca Maria si-a pastrat in timpul nasterii Fiului ei atributele fecioriei, a fost textul apocrif cunoscut sub titlul de Protoevanghelia lui Iacov, datand probabil din secolul al II-lea. Maternitatea Fecioarei Maria este mai apoi, in conceptia Sfantului Ignatie, garantia Intruparii Fiului lui Dumnezeu in lume.
Iconomia sau lucrarea lui Dumnezeu in lume, s-a aratat deplin prin purtarea Fiului de catre Fecioara Maria, maternitate care se reflecta in toate etapele: de concepere, de graviditate, de nastere, dar si dupa moartea si Invierea lui Hristos: Cu adevarat, Dumnezeul nostru a fost purtat in pantece de Fecioara Maria, dupa randuiala lui Dumnezeu din samanta lui David (Ioan 7, 42; Rom 1,3; 2 Tim 2,8) si din Sfantul Duh (2). Sfantul Iustin Martirul si Filozoful spunea si el: Duhul Sfant venind asupra Fecioarei si umbrind-o, a lasat-o insarcinata nu ca urmare a vreunei impreunari omenesti, ci prin puterea lui Dumnezeu (3). El demonstreaza ca proorocia s-a implinit numai in Hristos, singurul despre care s-a spus, si asa a fost, ca este nascut dintr-o Fecioara. Sfantul Parinte arata, ca semnul (Isaia 43, 19), este tocmai nasterea, dintr-o Fecioara, iar cuvintele sale sunt edificatoare: Caci daca si Acesta avea sa se nasca la fel ca toti cei nascuti din impreunare, pentru ce atunci a zis Dumnezeu ca va da un semn care nu este ceva comun tuturor celor intai nascuti? Dar ceea ce este cu adevarat un semn si care trebuie sa devina pentru neamul omenesc un motiv de incredere, este ca dintr-un san fecioresc, Cel Intai-Nascut dintre toate creaturile, a devenit cu adevarat trup (4). Mai tarziu Sfantul Atanasie cel Mare arata urmatoarele: Cuvantul dumnezeiesc se coboara in Maria si devine una cu cel din Maria, alcatuindu-si astfel o locuinta in pantecele fecioresc (5).
Fecioria ante partumEvangheliile dupa Mate si Luca arata limpede, inca din primele lor capitole, acest adevar scripturistic, dar si teologic si ontologic. Hristos este Fiul lui Dumnezeu, in sensul cel mai deplin al termenului. El este Cuvantul Intrupat, ce se naste din veci din Tatal, Care Ii este ontologic vorbind, unica origine. Ipostasul Sau, a Doua Persoana a Sfintei Treimi, Isi are originea in nasterea Sa din vesnicie, act etern al Tatalui. Daca se neaga zamislirea feciorelnica a lui Hristos din Maria, se admite interventia unui tata pamantean, in nasterea Sa in trup. Oare poate fi tatal celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi, un tata pamantean? Nicidecum. A o admite, inseamna a refuza acceptarea originii divine a lui Hristos. Sau altfel spus, a repune in chestiune unitatea Persoanei lui Hristos, cum a facut-o alta data ereticul Nestorie, care a afirmat ca in Hristos alaturi de Persoana Fiului lui Dumnezeu, se afla persoana omului, nascuta din om. Prin urmare ar exista un christogennetes, alaturi de o Christotokos (6).
Parintele Profesor Dumitru Staniloae spune in acest sens: Maica Domnului s-a facut pe sine salas al Duhului Sfant, care lucrand ca Persona la realizarea actului prin care Fiul lui Dumnezeu se face ipostas al firii omenesti, lucreaza si asupra celei ce se face prin Aceasta Maica Lui (7).
Fecioria in partuBiserica Ortodoxa, prin vocea Sfintei Liturghii si a Sfintilor Parinti, afirma ca Fecioara Maria chiar in timpul nasterii Fiului lui Dumnezeu si-a pastrat atributele fecioriei. Fecioria in partu a Maicii Domnului a fost admirabil evidentiata de Sfantul Ambrozie al Milanului, care spunea: Fecioara a zamislit, fecioara a nascut: ca sa crezi ca era Dumnezeu, care innoia firea; si om era, care dupa fire se nastea din om (8). Nasterea din Fecioara Maria s-a facut precum trece raza prin geam si pestele prin apa nelasand urme. Parintele Profesor Dumitru Staniloae explica astfel: Daca Eva prin pacatul ruperii de Dumnezeu si a slabirii duhului ei, a pricinuit intarirea senzatiilor trupesti in fire, deci tendinta spre placere si frica de durere sporita ce se naste din placere, era firesc ca Maria care n-a cautat placerea impreunarii cu barbatul, ci a intarit in ea bucuria spirituala a unirii cu Dumnezeu, sa fie ferita si de durere in nasterea ca om a Fiului Lui dumnezeiesc (9). Astfel pentru Sfantul Ambrozie, Maica Domnului este eliberata prin nastere de robia in care cazuse Eva (Facere 3, 16) in dureri vei naste iar fecioria ii va ramane nestricata. Sfantul Ambrozie a inteles ce inseamna noua creatie promisa de profeti si noua nastere care o inaugureaza. Maica Domnului devine icoana innoirii eshatologice si o garantie a Invierii viitoare.
Fecioria post partumMaica Domnului si-a pastrat fecioria si dupa nasterea Fiului Dumnezeiesc, ceea ce inseamna ca nu a trait precum celelalte femei si nu a adus pe lume alti copii. Sfantul Chiril al Ierusalimului spune: Tu insa crede ca acela este Fiul Unul-Nascut al Lui Dumnezeu, acelasi care S-a nascut iarasi din Fecioara Este cu putinta sa nasca o Fecioara fara barbat De aceea, ne indeamna sa invatam din dumnezeiestile Scripturi, despre Fecioara si felul nasterii (10). Ce este mai greu? Sa nasca o batrana stearpa care a pierdut putinta de a naste sau o Fecioara tanara? Asadar, daca acea stearpa a nascut contra legilor firii, atunci a nascut si Fecioara. Prin urmare, sau leapada-le pe amandoua sau primeste-le pe amandoua. Caci nu vei indrazni sa zici ca Dumnezeu este puternic acolo si neputincios aici (11). Sfantul Ambrozie la randul lui, arata: Aceasta poarta este fericita Maria despre care s-a scris ca Domnul va intra pe ea si va fi inchisa (Iezechiel 44, 2), dupa nastere; fiindca Fecioara a zamislit si a nascut (12). Dar aici Fecioara este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, nascand in chip suprafiresc ca pe o samanta, Cuvantul cel mai presus de fire (13)., spune Sfantul Maxim Marturisitorul.
Sub aspect biblic, problema a fost examinata de Fericitul Ieronim. El a analizat mai intai, in Matei 1, 18 si 25, situatia termenilor ante, quem si donec, care sugereaza existenta unor raporturi trupesti, intre Maria si Iosif dupa nasterea lui Iisus. In privinta aceasta, el citeaza numeroase pasaje din Scriptura, unde aceste locutiuni nu implica un sens de limitare temporala. In privinta fratilor si surorilor Domnului, arata ca frati si surori au sens foarte larg si pot implica toate gradele de rudenie.
Acest mod de a argumenta, a fost preluat de toti autorii crestini, care au aparat Pururea fecioria Maicii lui Hristos, impotriva criticii rationaliste. Acestia nu puteau fi frati de sange lui Hristos, caci erau prea necunoscatori ai Tainei Lui. De aceea, nu pot sa se socoteasca nici ei insisi, frati ai Lui. Ci erau socotiti frati ai Lui,...
Maniera in care a fost receptata preocuparea pentru intelegerea rolului Maicii Domnului, urmeaza linia de intelegere a Sfintei Traditii, incepand inca din perioada post apostolica, culminand cu perioada sinodului al III-lea ecumenic si continuand cu timpurile mai noi, in care s-au ridicat o serie de obiectii. Asadar atat Parintele Profesor Dumitru Staniloae, cat si alti mari teologi ai secolului al XIX-lea si al XX-lea, au constientizat nevoia de a raspunde gandirii apusene, printr-o Mariologie care sa aiba la temelia ei o hristologie corecta si o soteriologie in care Maica Domnului are rolul de Mijlocitoare si ofranda adusa de catre umanitate lui Dumnezeu, dar si de Scara Dumnezeiasca, prin care Logosul Intrupat vine in apropiere maxima de noi. Plecand de la aceste considerente, vom putea avea o viziune de ansamblu si o intelegere profund ortodoxa a Mariologiei. Se creeaza premisele pentru aprofundarea si trairea Sfintei Traditii, a legaturii noastre, a crestinilor cu Maica Domnului ca Izbavitoare si Rugatoare in veci pentru umanitatea din care face parte ea insasi si noi toti.
Intreaga invatatura despre Stapana noastra, poate fi rezumata in cele doua nume ale ei: Maica a lui Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria. Ambele nume au primit aprobarea oficiala a Bisericii. Nasterea lui Hristos din Fecioara este atestata clar in Noul Testament si a fost din totdeauna parte integranta a traditiei sobornicesti.
Despre sfintenia Maicii Domnului, Parintele Profesor Dumitru Staniloae invata ca ea tine mai intai de fecioria acesteia, Maria este libera de orice dorinta si de orice ispita omeneasca. Sensibilitatea ei este curata de orice pofta si orice egoism, ea este Sfanta prin daruirea de sine insasi lui Dumnezeu. Este Sfanta prin prezenta lui Hristos in ea (1). El este in consens cu Parintii bisericesti, care repetand marturia Evangheliei (Matei 1 si Luca 1), sustineau zamislirea din Fecioara a Mantuitorului Iisus Hristos. Primul document, care a afirmat ca Maria si-a pastrat in timpul nasterii Fiului ei atributele fecioriei, a fost textul apocrif cunoscut sub titlul de Protoevanghelia lui Iacov, datand probabil din secolul al II-lea. Maternitatea Fecioarei Maria este mai apoi, in conceptia Sfantului Ignatie, garantia Intruparii Fiului lui Dumnezeu in lume.
Iconomia sau lucrarea lui Dumnezeu in lume, s-a aratat deplin prin purtarea Fiului de catre Fecioara Maria, maternitate care se reflecta in toate etapele: de concepere, de graviditate, de nastere, dar si dupa moartea si Invierea lui Hristos: Cu adevarat, Dumnezeul nostru a fost purtat in pantece de Fecioara Maria, dupa randuiala lui Dumnezeu din samanta lui David (Ioan 7, 42; Rom 1,3; 2 Tim 2,8) si din Sfantul Duh (2). Sfantul Iustin Martirul si Filozoful spunea si el: Duhul Sfant venind asupra Fecioarei si umbrind-o, a lasat-o insarcinata nu ca urmare a vreunei impreunari omenesti, ci prin puterea lui Dumnezeu (3). El demonstreaza ca proorocia s-a implinit numai in Hristos, singurul despre care s-a spus, si asa a fost, ca este nascut dintr-o Fecioara. Sfantul Parinte arata, ca semnul (Isaia 43, 19), este tocmai nasterea, dintr-o Fecioara, iar cuvintele sale sunt edificatoare: Caci daca si Acesta avea sa se nasca la fel ca toti cei nascuti din impreunare, pentru ce atunci a zis Dumnezeu ca va da un semn care nu este ceva comun tuturor celor intai nascuti? Dar ceea ce este cu adevarat un semn si care trebuie sa devina pentru neamul omenesc un motiv de incredere, este ca dintr-un san fecioresc, Cel Intai-Nascut dintre toate creaturile, a devenit cu adevarat trup (4). Mai tarziu Sfantul Atanasie cel Mare arata urmatoarele: Cuvantul dumnezeiesc se coboara in Maria si devine una cu cel din Maria, alcatuindu-si astfel o locuinta in pantecele fecioresc (5).
Fecioria ante partumEvangheliile dupa Mate si Luca arata limpede, inca din primele lor capitole, acest adevar scripturistic, dar si teologic si ontologic. Hristos este Fiul lui Dumnezeu, in sensul cel mai deplin al termenului. El este Cuvantul Intrupat, ce se naste din veci din Tatal, Care Ii este ontologic vorbind, unica origine. Ipostasul Sau, a Doua Persoana a Sfintei Treimi, Isi are originea in nasterea Sa din vesnicie, act etern al Tatalui. Daca se neaga zamislirea feciorelnica a lui Hristos din Maria, se admite interventia unui tata pamantean, in nasterea Sa in trup. Oare poate fi tatal celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi, un tata pamantean? Nicidecum. A o admite, inseamna a refuza acceptarea originii divine a lui Hristos. Sau altfel spus, a repune in chestiune unitatea Persoanei lui Hristos, cum a facut-o alta data ereticul Nestorie, care a afirmat ca in Hristos alaturi de Persoana Fiului lui Dumnezeu, se afla persoana omului, nascuta din om. Prin urmare ar exista un christogennetes, alaturi de o Christotokos (6).
Parintele Profesor Dumitru Staniloae spune in acest sens: Maica Domnului s-a facut pe sine salas al Duhului Sfant, care lucrand ca Persona la realizarea actului prin care Fiul lui Dumnezeu se face ipostas al firii omenesti, lucreaza si asupra celei ce se face prin Aceasta Maica Lui (7).
Fecioria in partuBiserica Ortodoxa, prin vocea Sfintei Liturghii si a Sfintilor Parinti, afirma ca Fecioara Maria chiar in timpul nasterii Fiului lui Dumnezeu si-a pastrat atributele fecioriei. Fecioria in partu a Maicii Domnului a fost admirabil evidentiata de Sfantul Ambrozie al Milanului, care spunea: Fecioara a zamislit, fecioara a nascut: ca sa crezi ca era Dumnezeu, care innoia firea; si om era, care dupa fire se nastea din om (8). Nasterea din Fecioara Maria s-a facut precum trece raza prin geam si pestele prin apa nelasand urme. Parintele Profesor Dumitru Staniloae explica astfel: Daca Eva prin pacatul ruperii de Dumnezeu si a slabirii duhului ei, a pricinuit intarirea senzatiilor trupesti in fire, deci tendinta spre placere si frica de durere sporita ce se naste din placere, era firesc ca Maria care n-a cautat placerea impreunarii cu barbatul, ci a intarit in ea bucuria spirituala a unirii cu Dumnezeu, sa fie ferita si de durere in nasterea ca om a Fiului Lui dumnezeiesc (9). Astfel pentru Sfantul Ambrozie, Maica Domnului este eliberata prin nastere de robia in care cazuse Eva (Facere 3, 16) in dureri vei naste iar fecioria ii va ramane nestricata. Sfantul Ambrozie a inteles ce inseamna noua creatie promisa de profeti si noua nastere care o inaugureaza. Maica Domnului devine icoana innoirii eshatologice si o garantie a Invierii viitoare.
Fecioria post partumMaica Domnului si-a pastrat fecioria si dupa nasterea Fiului Dumnezeiesc, ceea ce inseamna ca nu a trait precum celelalte femei si nu a adus pe lume alti copii. Sfantul Chiril al Ierusalimului spune: Tu insa crede ca acela este Fiul Unul-Nascut al Lui Dumnezeu, acelasi care S-a nascut iarasi din Fecioara Este cu putinta sa nasca o Fecioara fara barbat De aceea, ne indeamna sa invatam din dumnezeiestile Scripturi, despre Fecioara si felul nasterii (10). Ce este mai greu? Sa nasca o batrana stearpa care a pierdut putinta de a naste sau o Fecioara tanara? Asadar, daca acea stearpa a nascut contra legilor firii, atunci a nascut si Fecioara. Prin urmare, sau leapada-le pe amandoua sau primeste-le pe amandoua. Caci nu vei indrazni sa zici ca Dumnezeu este puternic acolo si neputincios aici (11). Sfantul Ambrozie la randul lui, arata: Aceasta poarta este fericita Maria despre care s-a scris ca Domnul va intra pe ea si va fi inchisa (Iezechiel 44, 2), dupa nastere; fiindca Fecioara a zamislit si a nascut (12). Dar aici Fecioara este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, nascand in chip suprafiresc ca pe o samanta, Cuvantul cel mai presus de fire (13)., spune Sfantul Maxim Marturisitorul.
Sub aspect biblic, problema a fost examinata de Fericitul Ieronim. El a analizat mai intai, in Matei 1, 18 si 25, situatia termenilor ante, quem si donec, care sugereaza existenta unor raporturi trupesti, intre Maria si Iosif dupa nasterea lui Iisus. In privinta aceasta, el citeaza numeroase pasaje din Scriptura, unde aceste locutiuni nu implica un sens de limitare temporala. In privinta fratilor si surorilor Domnului, arata ca frati si surori au sens foarte larg si pot implica toate gradele de rudenie.
Acest mod de a argumenta, a fost preluat de toti autorii crestini, care au aparat Pururea fecioria Maicii lui Hristos, impotriva criticii rationaliste. Acestia nu puteau fi frati de sange lui Hristos, caci erau prea necunoscatori ai Tainei Lui. De aceea, nu pot sa se socoteasca nici ei insisi, frati ai Lui. Ci erau socotiti frati ai Lui,...
