S-a întâmplat la 2 octombrie 1408
S-a intamplat la 2 octombrie 1408: Este atestata cea mai veche pisanie romaneasca (data inscriptiei care insoteste tabloul votiv existent in biserica ortodoxa cu hramul Sf. Gheorghe din Streisangiorgiu, judetul Hunedoara); sunt mentionati jupan Chendresu, ctitorul, si sotia sa, jupanita Nistora, impreuna cu fiii.
Biserica Sf. Gheorghe din Streisangeorgiu este o biserica ortodoxa aflata in localitatea []The post S-a intamplat la 2 octombrie 1408 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat la 2 octombrie 1408 was first posted on octombrie 2, 2020 at 12:05 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat la 2 octombrie 1408: Este atestata cea mai veche pisanie romaneasca (data inscriptiei care insoteste tabloul votiv existent in biserica ortodoxa cu hramul Sf. Gheorghe din Streisangiorgiu, judetul Hunedoara); sunt mentionati jupan Chendresu, ctitorul, si sotia sa, jupanita Nistora, impreuna cu fiii.
Biserica Sf. Gheorghe din Streisangeorgiu este o biserica ortodoxa aflata in localitatea omonima, in marginea orasului Calan, judetul Hunedoara. Construita in stilul romanic, intre 1313-14, pe locul unei biserici de lemn datate 1130-1140, biserica din Streisangeorgiu este una din cele mai vechi constructii medievale din Transilvania si Romania cunoscute pana in prezent si pastrate in functiune. Nu numai vechimea ci si arhitectura ei bine conservata, pictura valoroasa din trei perioade diferite: 1313-14, 1409 si 1743, si nu mai putin situl arheologic, fac din aceasta biserica una dintre cele mai pretioase monumente de arhitectura medievala transilvana. Biserica se afla pe Lista monumentelor istorice, cod LMI HD-II-m-A-03454. Biserica Sfantul Gheorghe este o biserica ortodoxa, aflata in fostul sat Streisangeorgiu, in prezent parte a orasului Calan, din judetul Hunedoara. Satul este atestat inca din 1377, numele fiind motivat prin hramul pe care il poarta monumentul.
Biserica este o constructie in stil romanic cu o singura nava, compusa din tinda, nava, cor si altar. Fiecare din aceste elemente are o alta inaltime si este acoperit in alt mod. Nava are o bolta in plin cintru/in leagan, iar corul formeaza o continuare a ei, avand o bolta cilindrica mai joasa. Altarul este despartit de cor printr-un perete de piatra, gros de 0,50 m. Pavimentul incaperilor e din scanduri, iar accesul in monument se face prin tinda. Nava are dimensiunile interioare de 4,60/4,20m. Radu Popa mentioneaza ca altarul este disproportionat de mare in raport cu nava : L= 3,20m ; l = 2,80m, iar zidurile constructiei au o grosime de 0,80 0,90m, cu o fundatie alcatuita din bolovani de rau amestecati cu mortar. Monumentul inglobeaza in partea de vest a navei un turn-clopotnita de dimensiuni reduse. La rasarit se afla altarul, iar accesul in naos (care este aproape patrat ca forma) se face printr-un portal. Turnul-clopotnita, prin elementele sale de sprijin, se aseamana turnurilor cu tribuna, iar ferestrele de dimensiuni mici, cu arcuri semicirculare, contribuie si ele ca indicii ale incadrarii in constructiile de traditie romanica. In altar sunt doua ferestre, in nava trei, iar in tinda doua ferestre largi. Nu exista decor plastic. In nava si altar sunt urme de picturi. Biserica a fost construita din blocuri de piatra fatuita, de dimensiuni mari, aduse din ruinele unor constructii romane din apropiere, dar si din caramizi realizate de constructorii locali de la acea vreme. A fost utilizata si piatra din rau sau cea din carierele din imprejurimi. La exterior monumentul este alb, portalul e decorat cu motive geometrice in culorile rosu si albastru, iar pe zidurile de nord si sud se observa doi contraforti.
Vasile Dragut dateaza monumentul catre sfarsitul secolului al XIII-lea. Radu Popa a realizat o analiza a sapaturilor arheologice, a stratigrafiei, afland astfel ca stalpii monumentului au fost construiti o data cu zidurile. Un aspect deosebit de important il consituie o moneda din 1131-1141 descoperita intr-un grup de morminte. Aceasta moneda constituie o sursa sigura de datare, dovedind urmatoarele: Biserica de zid a fost prin urmare construita inainte de mijlocul secolului al XII-lea sau, daca acceptam opiniile privind scurta circulatie in timp a monedelor arpadiene, cel tarziu in deceniul patru al secolului numit . In secolul al XVI-lea constructiei i se adauga un pronaos din lemn, care mai apoi, in secolul al XX-lea, este inlocuit cu unul de zidarie, biserica devenind atunci una parohiala. Respectivul pronaos a fost inlaturat cu ocazia restaurarilor din 1975-1977. Precum au observat si alti cercetatori ai monumentului, doar pronaosul si cele doua contraforturi sunt adaugiri ulterioare la planul initial. Celelalte parti ale bisericii dateaza de la origine si au fost construite intr-o singura etapa, afirma Radu Popa. Asimetria elevatiei, datorata utilizarii unor blocuri de piatra gata cioplite, luate de la un monument roman ruinat poate fi explicata astfel: Una din cele mai importante observatii privind planimetria si zidurile monumentului este constatarea ca biserica are in temelii un plan cu mult mai regulat decat in elevatie . Monumentul initial, cel mai vechi, realizat din lemn, a avut acelasi plan si aceleasi dimensiuni ca biserica de zid ce i-a luat locul. Radu Popa enunta ipoteza ca intre data inaltarii si anul 1313/1314 sa mai fi existat o faza de transformari a monumentului.
Au existat patru morminte in nava si altar, iar in cel mai vechi dintre ele s-a descoperit un inel cu pecete de la sfarsitul secolului al XIV-lea sau inceputul secolului al XV-lea. Radu Popa e de parere ca ar putea fi mormantului unui personaj despre care se vorbeste intr-o inscriptie in limba slavona, sgrafittata in altar. De asemenea, biserica din Streisangeorgiu este pozitionata in centrul unui cimitir, mormintele mai noi racaind pamantul din jurul ei (la momentul proiectului de restaurare, realizat de Stefan Popescu-Dolj). Au fost gasite morminte de secol XII-XIII (sau chiar XI-XIII) la circa 20 24 m de monument. Concluzia noua este ca inca de la inceput necropola a fost mai mare. In plus, rezulta din aceasta ca necropola de la Streisangeorgiu nu a avut initial un caracter strict familial si ca nu a devenit cimitir al comunitatii satesti abia in secolele XV-XVI, ci a fost necropola comunitatii inca din momentul in care s-a ridicat biserica de la marginea terasei. Pe peretele estic al...
Biserica Sf. Gheorghe din Streisangeorgiu este o biserica ortodoxa aflata in localitatea []The post S-a intamplat la 2 octombrie 1408 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat la 2 octombrie 1408 was first posted on octombrie 2, 2020 at 12:05 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat la 2 octombrie 1408: Este atestata cea mai veche pisanie romaneasca (data inscriptiei care insoteste tabloul votiv existent in biserica ortodoxa cu hramul Sf. Gheorghe din Streisangiorgiu, judetul Hunedoara); sunt mentionati jupan Chendresu, ctitorul, si sotia sa, jupanita Nistora, impreuna cu fiii.
Biserica Sf. Gheorghe din Streisangeorgiu este o biserica ortodoxa aflata in localitatea omonima, in marginea orasului Calan, judetul Hunedoara. Construita in stilul romanic, intre 1313-14, pe locul unei biserici de lemn datate 1130-1140, biserica din Streisangeorgiu este una din cele mai vechi constructii medievale din Transilvania si Romania cunoscute pana in prezent si pastrate in functiune. Nu numai vechimea ci si arhitectura ei bine conservata, pictura valoroasa din trei perioade diferite: 1313-14, 1409 si 1743, si nu mai putin situl arheologic, fac din aceasta biserica una dintre cele mai pretioase monumente de arhitectura medievala transilvana. Biserica se afla pe Lista monumentelor istorice, cod LMI HD-II-m-A-03454. Biserica Sfantul Gheorghe este o biserica ortodoxa, aflata in fostul sat Streisangeorgiu, in prezent parte a orasului Calan, din judetul Hunedoara. Satul este atestat inca din 1377, numele fiind motivat prin hramul pe care il poarta monumentul.
Biserica este o constructie in stil romanic cu o singura nava, compusa din tinda, nava, cor si altar. Fiecare din aceste elemente are o alta inaltime si este acoperit in alt mod. Nava are o bolta in plin cintru/in leagan, iar corul formeaza o continuare a ei, avand o bolta cilindrica mai joasa. Altarul este despartit de cor printr-un perete de piatra, gros de 0,50 m. Pavimentul incaperilor e din scanduri, iar accesul in monument se face prin tinda. Nava are dimensiunile interioare de 4,60/4,20m. Radu Popa mentioneaza ca altarul este disproportionat de mare in raport cu nava : L= 3,20m ; l = 2,80m, iar zidurile constructiei au o grosime de 0,80 0,90m, cu o fundatie alcatuita din bolovani de rau amestecati cu mortar. Monumentul inglobeaza in partea de vest a navei un turn-clopotnita de dimensiuni reduse. La rasarit se afla altarul, iar accesul in naos (care este aproape patrat ca forma) se face printr-un portal. Turnul-clopotnita, prin elementele sale de sprijin, se aseamana turnurilor cu tribuna, iar ferestrele de dimensiuni mici, cu arcuri semicirculare, contribuie si ele ca indicii ale incadrarii in constructiile de traditie romanica. In altar sunt doua ferestre, in nava trei, iar in tinda doua ferestre largi. Nu exista decor plastic. In nava si altar sunt urme de picturi. Biserica a fost construita din blocuri de piatra fatuita, de dimensiuni mari, aduse din ruinele unor constructii romane din apropiere, dar si din caramizi realizate de constructorii locali de la acea vreme. A fost utilizata si piatra din rau sau cea din carierele din imprejurimi. La exterior monumentul este alb, portalul e decorat cu motive geometrice in culorile rosu si albastru, iar pe zidurile de nord si sud se observa doi contraforti.
Vasile Dragut dateaza monumentul catre sfarsitul secolului al XIII-lea. Radu Popa a realizat o analiza a sapaturilor arheologice, a stratigrafiei, afland astfel ca stalpii monumentului au fost construiti o data cu zidurile. Un aspect deosebit de important il consituie o moneda din 1131-1141 descoperita intr-un grup de morminte. Aceasta moneda constituie o sursa sigura de datare, dovedind urmatoarele: Biserica de zid a fost prin urmare construita inainte de mijlocul secolului al XII-lea sau, daca acceptam opiniile privind scurta circulatie in timp a monedelor arpadiene, cel tarziu in deceniul patru al secolului numit . In secolul al XVI-lea constructiei i se adauga un pronaos din lemn, care mai apoi, in secolul al XX-lea, este inlocuit cu unul de zidarie, biserica devenind atunci una parohiala. Respectivul pronaos a fost inlaturat cu ocazia restaurarilor din 1975-1977. Precum au observat si alti cercetatori ai monumentului, doar pronaosul si cele doua contraforturi sunt adaugiri ulterioare la planul initial. Celelalte parti ale bisericii dateaza de la origine si au fost construite intr-o singura etapa, afirma Radu Popa. Asimetria elevatiei, datorata utilizarii unor blocuri de piatra gata cioplite, luate de la un monument roman ruinat poate fi explicata astfel: Una din cele mai importante observatii privind planimetria si zidurile monumentului este constatarea ca biserica are in temelii un plan cu mult mai regulat decat in elevatie . Monumentul initial, cel mai vechi, realizat din lemn, a avut acelasi plan si aceleasi dimensiuni ca biserica de zid ce i-a luat locul. Radu Popa enunta ipoteza ca intre data inaltarii si anul 1313/1314 sa mai fi existat o faza de transformari a monumentului.
Au existat patru morminte in nava si altar, iar in cel mai vechi dintre ele s-a descoperit un inel cu pecete de la sfarsitul secolului al XIV-lea sau inceputul secolului al XV-lea. Radu Popa e de parere ca ar putea fi mormantului unui personaj despre care se vorbeste intr-o inscriptie in limba slavona, sgrafittata in altar. De asemenea, biserica din Streisangeorgiu este pozitionata in centrul unui cimitir, mormintele mai noi racaind pamantul din jurul ei (la momentul proiectului de restaurare, realizat de Stefan Popescu-Dolj). Au fost gasite morminte de secol XII-XIII (sau chiar XI-XIII) la circa 20 24 m de monument. Concluzia noua este ca inca de la inceput necropola a fost mai mare. In plus, rezulta din aceasta ca necropola de la Streisangeorgiu nu a avut initial un caracter strict familial si ca nu a devenit cimitir al comunitatii satesti abia in secolele XV-XVI, ci a fost necropola comunitatii inca din momentul in care s-a ridicat biserica de la marginea terasei. Pe peretele estic al...
