S-a întâmplat la 12 octombrie 1863, 12/24
S-a intamplat la 12 octombrie 1863, 12/24: Formarea guvernului condus de Mihail Kogalniceanu (pana la 26.01/07.02.1865); este perioada reformelor radicale din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Guvernul Mihail Kogalniceanu a marcat debutul regimului personal a lui Cuza. In timpul acesta s-au adoptat reforma agrara si electorala, precum si secularizarea averilor manastiresti, masuri care au []The post S-a intamplat la 12 octombrie 1863, 12/24 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat la 12 octombrie 1863, 12/24 was first posted on octombrie 12, 2020 at 1:33 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat la 12 octombrie 1863, 12/24: Formarea guvernului condus de Mihail Kogalniceanu (pana la 26.01/07.02.1865); este perioada reformelor radicale din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Guvernul Mihail Kogalniceanu a marcat debutul regimului personal a lui Cuza. In timpul acesta s-au adoptat reforma agrara si electorala, precum si secularizarea averilor manastiresti, masuri care au pus bazele constituirii statului roman modern. Treptat, tensiunea dintre Cuza si opozitia din Adunare a escaladat, ajungand sa gripeze sistemul constitutional. Pentru a mai calma scena politica, seful statului apeleaza la Mihail Kogalniceanu, o personalitate de mare prestigiu printre colegii sai, numindu-l pe acesta in fruntea executivului. Cu acelasi scop, Kogalniceanu formeaza un cabinet din persoane care nu faceau parte din Camera, cu speranta de a preveni resentimentele in sanul clasei politice. edinta ordinara a Adunarii Legislative s-a redeschis la 3 noiembrie intr-un climat de destindere. In fapt, acest lucru a facut posibila adoptarea legii secularizarii averilor manastiresti, care a creat o serie de complicatii diplomatice. Prin aceasta, o mare parte din proprietatile bisericilor si manastirilor inchinate din tara au fost trecute in proprietatea statului.
Desi Protocolul XIII din Conventia de la Paris prevedea arbitrajul ca masura de solutionare a problemei, aceasta parea ca nu isi mai gasea rezolvare. Rusia si Turcia sprijineau calugarii greci, iar manastirile au acumulat datorii imense la bugetul de stat deoarece mare parte din venituri luau calea strainatatii. In cele din urma, printr-o masura de forta, la 13 decembrie, se adopta, cu 93 de voturi pentru si 3 contra, legea secularizarii, care trecea in proprietatea statului o suprafata de 25% din teritoriul tarii. Legea secularizarii prevedea o compensatie de 82 milioane lei (din care aveau sa se scada 31 milioane datoare statului de asezamintele religioase), o suma mare pentru bugetul tarii, bani pe care calugarii greci i-au refuzat nemultumiti. Conducerea Bisericii Ortodoxe a hotarat sa refuze oferta facuta de statul roman, in speranta ca Puterile garante vor interveni. In final, calugarilor nu li s-a mai platit nimic. Pentru a nu avea aparenta unei legi xenofobe, au fost secularizate deopotriva si averile manastirilor romanesti care nu tineau de greci. Masura a suscitat protestele vehemente ale Turciei, dar in ciuda acestora Cuza a mers inainte cu aplicarea ei. Mosiile recuperate au format Domeniile Statului. Climatul de destindere nu a durat decat pana la dezbaterea legii privind organizarea armatei la sfarsitul lunii ianuarie. Opozitia, care detinea controlul Camerei, a adus un amendament ce viza infiintarea Garzii nationale, a carei comanda si-o rezerva. Scopul era detinerea unui instrument militar in caz de conflict cu puterea executiva. Desi la 7 februarie legea cu tot cu amendament a fost adoptata, Cuza a refuzat sa o sanctioneze.
Din acel moment devine evident ca intreaga societate era divizata. Monstruoasa coalitie , compusa din adversarii domnului, este numele dat opozitiei de presa favorabila lui Cuza, insa, de fapt, cuprindea tot ce avea mai bun elita romaneasca a epocii. Solutia gasita de Cuza pentru depasirea acestei situatii a fost instaurarea unui regim personal. Pionul folosit de Cuza pentru indeplinirea obiectivelor sale a fost Mihail Kogalniceanu. La 3 martie, sesiunea ordinara de 4 luni a Camerei se incheia, insa ea a fost prelungita pentru a se putea adopta bugetul si acte legislative importante. In acest sens, se voteaza destul de repede o serie de acte precum legea contabilitatii, legea cumulului, legea pentru comunele urbane si rurale, codul de procedura penala si civila.
Ruptura totala, pe un fond politic deja incordat la maximum, a survenit in momentul supunerii spre dezbatere de catre Kogalniceanu a proiectului de lege rurala. La 13 aprilie, cu 63 de voturi pentru si 35 impotriva, cabinetul primeste vot de blam. Desi prim-ministrul prezinta demisia executivului, Cuza refuza sa o primeasca si convoaca Adunare intr-o sesiune extraordinara, la 2 mai, pentru a lua in discutie legea electorala. La data stabilita opozitia din Camera isi reafirma neincrederea in guvern si refuza sa ia in discutie problema legii electorale. Inainte de a se trece la votarea motiunii de blam, Kogalniceanu citeste mesajul de dizolvare a Adunarii Legislative, moment in care deputatii sunt evacuati din sala de un detasament militar.
La 10 mai, Cuza a supus unui plebiscit un nou proiect de Constitutie, intitulata sugestiv Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris, si o noua lege electorala, ambele fiind aprobate prin vot covarsitor, 682.621 de voturi pentru, 1.307 voturi pentru impotriva si 70.220 abtineri. Prin Statut, domnul isi aroga largi prerogative legislative si executive, avand drept de veto, de initiativa legislativa si putea numi unii membrii din Senat si Presedintele Adunarii. Prin aceasta noua lege fundamentala, Parlamentul devine bicameral (Corpul Ponderator sau Senatul si Adunarea Deputatilor) si se formeaza Consiliul de Stat, care elabora proiecte de legi pe baza initiativelor domnului. Legea electorala scadea censul si sporea considerabil numarul alegatorilor, impartiti in alegatori directi (plateau o cotributie de 4 galbeni, stiau carte, aveau varsta de cel...
S-a intamplat la 12 octombrie 1863, 12/24 was first posted on octombrie 12, 2020 at 1:33 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat la 12 octombrie 1863, 12/24: Formarea guvernului condus de Mihail Kogalniceanu (pana la 26.01/07.02.1865); este perioada reformelor radicale din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Guvernul Mihail Kogalniceanu a marcat debutul regimului personal a lui Cuza. In timpul acesta s-au adoptat reforma agrara si electorala, precum si secularizarea averilor manastiresti, masuri care au pus bazele constituirii statului roman modern. Treptat, tensiunea dintre Cuza si opozitia din Adunare a escaladat, ajungand sa gripeze sistemul constitutional. Pentru a mai calma scena politica, seful statului apeleaza la Mihail Kogalniceanu, o personalitate de mare prestigiu printre colegii sai, numindu-l pe acesta in fruntea executivului. Cu acelasi scop, Kogalniceanu formeaza un cabinet din persoane care nu faceau parte din Camera, cu speranta de a preveni resentimentele in sanul clasei politice. edinta ordinara a Adunarii Legislative s-a redeschis la 3 noiembrie intr-un climat de destindere. In fapt, acest lucru a facut posibila adoptarea legii secularizarii averilor manastiresti, care a creat o serie de complicatii diplomatice. Prin aceasta, o mare parte din proprietatile bisericilor si manastirilor inchinate din tara au fost trecute in proprietatea statului.
Desi Protocolul XIII din Conventia de la Paris prevedea arbitrajul ca masura de solutionare a problemei, aceasta parea ca nu isi mai gasea rezolvare. Rusia si Turcia sprijineau calugarii greci, iar manastirile au acumulat datorii imense la bugetul de stat deoarece mare parte din venituri luau calea strainatatii. In cele din urma, printr-o masura de forta, la 13 decembrie, se adopta, cu 93 de voturi pentru si 3 contra, legea secularizarii, care trecea in proprietatea statului o suprafata de 25% din teritoriul tarii. Legea secularizarii prevedea o compensatie de 82 milioane lei (din care aveau sa se scada 31 milioane datoare statului de asezamintele religioase), o suma mare pentru bugetul tarii, bani pe care calugarii greci i-au refuzat nemultumiti. Conducerea Bisericii Ortodoxe a hotarat sa refuze oferta facuta de statul roman, in speranta ca Puterile garante vor interveni. In final, calugarilor nu li s-a mai platit nimic. Pentru a nu avea aparenta unei legi xenofobe, au fost secularizate deopotriva si averile manastirilor romanesti care nu tineau de greci. Masura a suscitat protestele vehemente ale Turciei, dar in ciuda acestora Cuza a mers inainte cu aplicarea ei. Mosiile recuperate au format Domeniile Statului. Climatul de destindere nu a durat decat pana la dezbaterea legii privind organizarea armatei la sfarsitul lunii ianuarie. Opozitia, care detinea controlul Camerei, a adus un amendament ce viza infiintarea Garzii nationale, a carei comanda si-o rezerva. Scopul era detinerea unui instrument militar in caz de conflict cu puterea executiva. Desi la 7 februarie legea cu tot cu amendament a fost adoptata, Cuza a refuzat sa o sanctioneze.
Din acel moment devine evident ca intreaga societate era divizata. Monstruoasa coalitie , compusa din adversarii domnului, este numele dat opozitiei de presa favorabila lui Cuza, insa, de fapt, cuprindea tot ce avea mai bun elita romaneasca a epocii. Solutia gasita de Cuza pentru depasirea acestei situatii a fost instaurarea unui regim personal. Pionul folosit de Cuza pentru indeplinirea obiectivelor sale a fost Mihail Kogalniceanu. La 3 martie, sesiunea ordinara de 4 luni a Camerei se incheia, insa ea a fost prelungita pentru a se putea adopta bugetul si acte legislative importante. In acest sens, se voteaza destul de repede o serie de acte precum legea contabilitatii, legea cumulului, legea pentru comunele urbane si rurale, codul de procedura penala si civila.
Ruptura totala, pe un fond politic deja incordat la maximum, a survenit in momentul supunerii spre dezbatere de catre Kogalniceanu a proiectului de lege rurala. La 13 aprilie, cu 63 de voturi pentru si 35 impotriva, cabinetul primeste vot de blam. Desi prim-ministrul prezinta demisia executivului, Cuza refuza sa o primeasca si convoaca Adunare intr-o sesiune extraordinara, la 2 mai, pentru a lua in discutie legea electorala. La data stabilita opozitia din Camera isi reafirma neincrederea in guvern si refuza sa ia in discutie problema legii electorale. Inainte de a se trece la votarea motiunii de blam, Kogalniceanu citeste mesajul de dizolvare a Adunarii Legislative, moment in care deputatii sunt evacuati din sala de un detasament militar.
La 10 mai, Cuza a supus unui plebiscit un nou proiect de Constitutie, intitulata sugestiv Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris, si o noua lege electorala, ambele fiind aprobate prin vot covarsitor, 682.621 de voturi pentru, 1.307 voturi pentru impotriva si 70.220 abtineri. Prin Statut, domnul isi aroga largi prerogative legislative si executive, avand drept de veto, de initiativa legislativa si putea numi unii membrii din Senat si Presedintele Adunarii. Prin aceasta noua lege fundamentala, Parlamentul devine bicameral (Corpul Ponderator sau Senatul si Adunarea Deputatilor) si se formeaza Consiliul de Stat, care elabora proiecte de legi pe baza initiativelor domnului. Legea electorala scadea censul si sporea considerabil numarul alegatorilor, impartiti in alegatori directi (plateau o cotributie de 4 galbeni, stiau carte, aveau varsta de cel...
