Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XXIII-a după Rusalii
Exprimarea recunostintei lucrare misionara Evanghelia Duminicii a XXIII-a dupa Rusalii (Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor) Lc. 8, 26-39 Sfanta Evanghelie din Duminica a XXIII-a dupa Rusalii ne arata puterea dumnezeiasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca putere de vindecare a oamenilor posedati de demoni. Descrierea starii jalnice in care se afla omul chinuit de demon din tinutul Gherghesenilor este []Exprimarea recunostintei lucrare misionaraEvanghelia Duminicii a XXIII-a dupa Rusalii (Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor) Lc. 8, 26-39Sfanta Evanghelie din Duminica a XXIII-a dupa Rusalii ne arata puterea dumnezeiasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca putere de vindecare a oamenilor posedati de demoni.
Descrierea starii jalnice in care se afla omul chinuit de demon din tinutul Gherghesenilor este foarte tulburatoare. Despre acesta, Evanghelia spune ca nu se imbraca in haine, ca nu locuia in casa, ci in morminte. Nu mai locuia printre oameni, ci era un om gol si instrainat. Desi era viu, el se comporta oarecum ca un mort care locuieste in morminte. Demonizatul nu mai gandeste cu propriile sale facultati sufletesti, deoarece este posedat; adica mintea si trupul lui nu-i mai slujesc lui, ci sunt folosite de demonii care il chinuiesc.
Demonii marturisesc dumnezeirea lui IisusIn aceasta stare jalnica l-a gasit Mantuitorul Iisus Hristos pe acest om chinuit de demoni. In Evanghelie nu se spune ca cineva ar fi intervenit pe langa Iisus pentru ca acest om sa fie vindecat. Duhul necurat care-l stapanea striga cu spaima catre Iisus: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu ma chinui (Luca 8, 28). In Evanghelia dupa Matei, demonii au o intrebare pe care o pun lui Iisus: Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti? (Matei 8, 29). Din aceasta vedem ca nu omul vorbea prin glasul omenesc, ci demonii care il chinuiau spuneau aceste cuvinte.
Demonii marturiseau ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt si stiau ca Iisus ii va judeca si-i va osandi in ziua judecatii de apoi (ultime). Pentru ei, Judecatorul viilor si al mortilor venise acum prea devreme. Deci, nu pentru ca demonizatul ar fi cerut vindecare a fost el vindecat de Iisus, ci pentru ca Iisus a avut mila de el.
Evanghelia ne mai spune ca Iisus a intrebat pe duhul necurat care il stapanea pe cel posedat: Care-ti este numele? , iar el a raspuns: Legiune (Luca 8, 30). In Antichitate, o legiune militara avea circa cinci mii de soldati (intre 4.200 6.000). Deci o legiune de demoni pusese stapanire pe acest om din tinutul Gherghesenilor.
Mai aflam din Evanghelia de astazi ca acest om demonizat avea o putere neobisnuita, dar aceasta nu era puterea lui umana proprie, ci puterea demonilor care intrasera in el. De aceea, se spune ca desi omul posedat era legat cu lanturi si obezi, totusi el le sfarama si pleca in pustie. Este deci inexplicabil din punct de vedere firesc cum poate un om singur sa rupa lanturile de fier sau obezile doar cu forta pur omeneasca.
Hristos Domnul arata mila Sa fata de omul demonizat redandu-i sanatatea si libertateaIncercarea comunitatii din cetatea Gherghesenilor de a-l mentine pe acest om intre oameni nu a dat nici un rezultat. Pentru ca el, fiind chinuit de demoni, cauta singuratatea, nu comuniunea, dorea instrainarea, nu apropierea de oameni. Viata lui era un chin, desi era viu, totusi el traia printre cei morti, adica in morminte. El era mort din punct de vedere spiritual si din punct de vedere social. Si tocmai acest om chinuit de demoni si instrainat de oameni devine centrul atentiei milostive a Mantuitorului Iisus Hristos. Demonii, vazand ca Iisus S-a apropiat de omul pe care ei il chinuiau, I-au cerut ca sa-i lase sa intre intr-o turma de porci, pentru a nu-i trimite in adanc, adica in adancul iadului. Mantuitorul a acceptat ca demonii sa intre in turma de porci, iesind astfel din omul pe care il chinuiau. Cand insa demonii au intrat in turma de porci, aceasta s-a aruncat in mare si s-a inecat.
Multi s-ar putea intreba de ce oare a ingaduit Mantuitorul Iisus Hristos ca demonii sa iasa din omul posedat si sa intre in turma de porci? De ce a eliberat El un om si a lasat sa fie dusi la pierzare o multime de porci? Deoarece Mantuitorul Iisus Hristos cunoaste ca sufletul omului are o valoare infinita, care nu se poate compara cu nimic din lumea aceasta, nici cu pretul animalelor, nici cu cel al obiectelor, indiferent cat de multe si de scumpe ar fi ele. De unde stim aceasta? Din invatatura Mantuitorului, Care spune: Ce ii foloseste omului sa castige lumea intreaga daca isi pierde sufletul sau? Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau? (Marcu 8, 36-37)Mantuirea si bucuria vesnica scopul vietii omuluiPentru Mantuitorul Iisus Hristos acest om are o valoare infinit mai mare decat toate bogatiile cetatii Gherghesenilor sau a Gadarenilor (intrucat minunea s-a savarsit in spatiul dintre cetatile Gherghesenilor si Gadarenilor). De ce? Mai intai pentru ca omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic viu si, ca atare, este chemat la viata vesnica. Dorinta omului de comuniune si de bucurie vesnica este deci inscrisa in adancul sufletului sau ca un program pentru viitorul lui definitiv sau etern. In al doilea rand, se pare ca acesti locuitori ai tinutului Gherghesenilor erau prea mult preocupati de comertul cu porci, s-au legat prea mult de cele materiale, adica prea mult erau interesati de castigul material si prea putin de viata duhovniceasca. Uneori,...
Descrierea starii jalnice in care se afla omul chinuit de demon din tinutul Gherghesenilor este foarte tulburatoare. Despre acesta, Evanghelia spune ca nu se imbraca in haine, ca nu locuia in casa, ci in morminte. Nu mai locuia printre oameni, ci era un om gol si instrainat. Desi era viu, el se comporta oarecum ca un mort care locuieste in morminte. Demonizatul nu mai gandeste cu propriile sale facultati sufletesti, deoarece este posedat; adica mintea si trupul lui nu-i mai slujesc lui, ci sunt folosite de demonii care il chinuiesc.
Demonii marturisesc dumnezeirea lui IisusIn aceasta stare jalnica l-a gasit Mantuitorul Iisus Hristos pe acest om chinuit de demoni. In Evanghelie nu se spune ca cineva ar fi intervenit pe langa Iisus pentru ca acest om sa fie vindecat. Duhul necurat care-l stapanea striga cu spaima catre Iisus: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu ma chinui (Luca 8, 28). In Evanghelia dupa Matei, demonii au o intrebare pe care o pun lui Iisus: Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti? (Matei 8, 29). Din aceasta vedem ca nu omul vorbea prin glasul omenesc, ci demonii care il chinuiau spuneau aceste cuvinte.
Demonii marturiseau ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt si stiau ca Iisus ii va judeca si-i va osandi in ziua judecatii de apoi (ultime). Pentru ei, Judecatorul viilor si al mortilor venise acum prea devreme. Deci, nu pentru ca demonizatul ar fi cerut vindecare a fost el vindecat de Iisus, ci pentru ca Iisus a avut mila de el.
Evanghelia ne mai spune ca Iisus a intrebat pe duhul necurat care il stapanea pe cel posedat: Care-ti este numele? , iar el a raspuns: Legiune (Luca 8, 30). In Antichitate, o legiune militara avea circa cinci mii de soldati (intre 4.200 6.000). Deci o legiune de demoni pusese stapanire pe acest om din tinutul Gherghesenilor.
Mai aflam din Evanghelia de astazi ca acest om demonizat avea o putere neobisnuita, dar aceasta nu era puterea lui umana proprie, ci puterea demonilor care intrasera in el. De aceea, se spune ca desi omul posedat era legat cu lanturi si obezi, totusi el le sfarama si pleca in pustie. Este deci inexplicabil din punct de vedere firesc cum poate un om singur sa rupa lanturile de fier sau obezile doar cu forta pur omeneasca.
Hristos Domnul arata mila Sa fata de omul demonizat redandu-i sanatatea si libertateaIncercarea comunitatii din cetatea Gherghesenilor de a-l mentine pe acest om intre oameni nu a dat nici un rezultat. Pentru ca el, fiind chinuit de demoni, cauta singuratatea, nu comuniunea, dorea instrainarea, nu apropierea de oameni. Viata lui era un chin, desi era viu, totusi el traia printre cei morti, adica in morminte. El era mort din punct de vedere spiritual si din punct de vedere social. Si tocmai acest om chinuit de demoni si instrainat de oameni devine centrul atentiei milostive a Mantuitorului Iisus Hristos. Demonii, vazand ca Iisus S-a apropiat de omul pe care ei il chinuiau, I-au cerut ca sa-i lase sa intre intr-o turma de porci, pentru a nu-i trimite in adanc, adica in adancul iadului. Mantuitorul a acceptat ca demonii sa intre in turma de porci, iesind astfel din omul pe care il chinuiau. Cand insa demonii au intrat in turma de porci, aceasta s-a aruncat in mare si s-a inecat.
Multi s-ar putea intreba de ce oare a ingaduit Mantuitorul Iisus Hristos ca demonii sa iasa din omul posedat si sa intre in turma de porci? De ce a eliberat El un om si a lasat sa fie dusi la pierzare o multime de porci? Deoarece Mantuitorul Iisus Hristos cunoaste ca sufletul omului are o valoare infinita, care nu se poate compara cu nimic din lumea aceasta, nici cu pretul animalelor, nici cu cel al obiectelor, indiferent cat de multe si de scumpe ar fi ele. De unde stim aceasta? Din invatatura Mantuitorului, Care spune: Ce ii foloseste omului sa castige lumea intreaga daca isi pierde sufletul sau? Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau? (Marcu 8, 36-37)Mantuirea si bucuria vesnica scopul vietii omuluiPentru Mantuitorul Iisus Hristos acest om are o valoare infinit mai mare decat toate bogatiile cetatii Gherghesenilor sau a Gadarenilor (intrucat minunea s-a savarsit in spatiul dintre cetatile Gherghesenilor si Gadarenilor). De ce? Mai intai pentru ca omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic viu si, ca atare, este chemat la viata vesnica. Dorinta omului de comuniune si de bucurie vesnica este deci inscrisa in adancul sufletului sau ca un program pentru viitorul lui definitiv sau etern. In al doilea rand, se pare ca acesti locuitori ai tinutului Gherghesenilor erau prea mult preocupati de comertul cu porci, s-au legat prea mult de cele materiale, adica prea mult erau interesati de castigul material si prea putin de viata duhovniceasca. Uneori,...
