Fiule, dă-mi inima ta!
Prov. 23, 26 Ferice este ziua cand lacatul si zavorul de la usa unei inimi au cazut la pamant si Domnul a trecut pragul in casa unui suflet: voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine (Apoc. 3, 20). El vine sa ramana acolo pentru totdeauna, de aceea si [] Prov. 23, 26 Ferice este ziua cand lacatul si zavorul de la usa unei inimi au cazut la pamant si Domnul a trecut pragul in casa unui suflet: voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine (Apoc. 3, 20). El vine sa ramana acolo pentru totdeauna, de aceea si tu trebuie sa-L primesti si sa-I predai toate cheile de la incaperile inimii tale. El vrea sa fie singur Stapan, de aceea trebuie sa te lepezi cu hotarare de asupritorul cel rau, de diavolul si de toate lucrurile lui; sa arunci afara toate vechiturile pacatelor, ca sa poti fi o framantatura noua fara aluatul vechi (I Cor. 5, 7).
Cand Domnul iti spune: Fiule, da-mi inima ta!, El iti cere intreaga inima si intreaga faptura ta. Zacheu a primit o mantuire deplina fiindca a predat tot. Numai atunci castigam tot, cand predam tot. Trebuie sa-I predam Domnului, fara rezerve, intreaga inima noastra, ca El singur sa fie stapan intr-insa.
Intr-o tara nu pot fi doi conducatori, doi regi, si nici intr-o casa nu pot porunci mai multi stapani. Tot asa, nici in inima noastra nu pot fi doi sau mai multi stapani. Caci nimeni nu poate sluji la doi domni. Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona (Matei 6, 24).
Un om a cercetat odata pe un prieten al sau care locuia intr-o frumoasa casa la oras. In frumoasa casa locuiesti! Dar ce-i cu ferestrele acelea de sunt astupate? Apoi, raspunse prietenul sau, proprietarul si-a rezervat pentru el niste odai in care si-a strans mobila si in care nu intra nimeni. Cand le va deschide, desigur ca vor fi pline de paianjeni si alte feluri de ganganii.
Iata, intocmai asa face omul si cu inima lui. Ii preda si vrea sa-I predea Domnului o parte din ea, pastrand, in acelasi timp, o rezerva a catorva unghere si odaite ascunse, unde lumina nu poate patrunde si unde pacatul se poate ascunde in voie. Aici sarpele cel viclean isi depune ouale...
Cand Domnul iti spune: Fiule, da-mi inima ta!, El iti cere intreaga inima si intreaga faptura ta. Zacheu a primit o mantuire deplina fiindca a predat tot. Numai atunci castigam tot, cand predam tot. Trebuie sa-I predam Domnului, fara rezerve, intreaga inima noastra, ca El singur sa fie stapan intr-insa.
Intr-o tara nu pot fi doi conducatori, doi regi, si nici intr-o casa nu pot porunci mai multi stapani. Tot asa, nici in inima noastra nu pot fi doi sau mai multi stapani. Caci nimeni nu poate sluji la doi domni. Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona (Matei 6, 24).
Un om a cercetat odata pe un prieten al sau care locuia intr-o frumoasa casa la oras. In frumoasa casa locuiesti! Dar ce-i cu ferestrele acelea de sunt astupate? Apoi, raspunse prietenul sau, proprietarul si-a rezervat pentru el niste odai in care si-a strans mobila si in care nu intra nimeni. Cand le va deschide, desigur ca vor fi pline de paianjeni si alte feluri de ganganii.
Iata, intocmai asa face omul si cu inima lui. Ii preda si vrea sa-I predea Domnului o parte din ea, pastrand, in acelasi timp, o rezerva a catorva unghere si odaite ascunse, unde lumina nu poate patrunde si unde pacatul se poate ascunde in voie. Aici sarpele cel viclean isi depune ouale...
