LÃRGEȘTE-MI, DOAMNE, INIMA CU DRAGOSTEA DIN PRIVIREA TA!
Se pare ca postmodernitatea a nascut un nou idol: incrancenarea. Nu doar in societatea romaneasca, ci se evidentiaza din ce in ce mai clar ca un curent general uman in care fiecare apare inchis in propria autosuficienta, crede ca stie el cum stau lucrurile in toate directiile, ca e vorba de politica, religie, legislatie, economie, []Se pare ca postmodernitatea a nascut un nou idol: incrancenarea. Nu doar in societatea romaneasca, ci se evidentiaza din ce in ce mai clar ca un curent general uman in care fiecare apare inchis in propria autosuficienta, crede ca stie el cum stau lucrurile in toate directiile, ca e vorba de politica, religie, legislatie, economie, cultura si, nu in cele din urma, ecologie (vezi cazul Greta Thunberg). Oamenii s-au dezvatat sa isi mai puna propriile judecati sub semnul intrebarii. Propria parere este proiectata in absolut si nimeni si nimic, nicio autoritate, nici macar evidenta, nu o mai pot clinti.
Indeobste, formatorul de opinie, atitudine, pareri si credinte este televizorul; precum si internetul. Daca in vechime preotul, mai apoi invatatorul, mai tarziu omul cultivat, a carui valoare intelectuala si probitate morala erau incontestabile, fiecare pe rand erau formatori de atitudini si caractere, in prezent mijloacele media l-au acaparat pe om cu trup si suflet, l-au prins in tentaculele lor seducatoare, dar distrugatoare, si setea de absolut cu care omul se indrepta spre cer si spre spiritualitate a invatat sa si-o ingroape in relativismul propriilor judecati.
Acestea ni se intampla noua tuturor, am primit cumva pe ochiul mintii, cu si fara voia noastra, o lentila deformatoare inspaimantatoare: avem convingerea nestramutata ca stim, am inteles, lucrurile stau asa cum stim noi, cum ne-a convins televizorul, internetul, fara sa ne punem intrebarea daca sunt de fapt ale noastre cu adevarat acele convingeri, daca nu cumva am cazut in plasa intinsa de niste manipulatori de constiinte, de niste inginerii mentale iscusite al caror principal scop este sa ne incranceneze unii impotriva altora, sa ne faca sa vedem dusmani in vecini, in colegii de serviciu, chiar...
Indeobste, formatorul de opinie, atitudine, pareri si credinte este televizorul; precum si internetul. Daca in vechime preotul, mai apoi invatatorul, mai tarziu omul cultivat, a carui valoare intelectuala si probitate morala erau incontestabile, fiecare pe rand erau formatori de atitudini si caractere, in prezent mijloacele media l-au acaparat pe om cu trup si suflet, l-au prins in tentaculele lor seducatoare, dar distrugatoare, si setea de absolut cu care omul se indrepta spre cer si spre spiritualitate a invatat sa si-o ingroape in relativismul propriilor judecati.
Acestea ni se intampla noua tuturor, am primit cumva pe ochiul mintii, cu si fara voia noastra, o lentila deformatoare inspaimantatoare: avem convingerea nestramutata ca stim, am inteles, lucrurile stau asa cum stim noi, cum ne-a convins televizorul, internetul, fara sa ne punem intrebarea daca sunt de fapt ale noastre cu adevarat acele convingeri, daca nu cumva am cazut in plasa intinsa de niste manipulatori de constiinte, de niste inginerii mentale iscusite al caror principal scop este sa ne incranceneze unii impotriva altora, sa ne faca sa vedem dusmani in vecini, in colegii de serviciu, chiar...
