Vom analiza acum premisele care ne asigura ca diferitele experiente pe care le avem sunt autentice si nu false. Prima premisa este sa fim oameni ai pocaintei. Daca nu ne pocaim de pacatele noastre si nu ne curatim de patimi, nu putem sa-L vedem pe Dumnezeu, dupa cum spune Domnul nostru in Predica de pe []Vom analiza acum premisele care ne asigura ca diferitele experiente pe care le avem sunt autentice si nu false.

Prima premisa este sa fim oameni ai pocaintei. Daca nu ne pocaim de pacatele noastre si nu ne curatim de patimi, nu putem sa-L vedem pe Dumnezeu, dupa cum spune Domnul nostru in Predica de pe Munte: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu . Cu cat omul se curata mai mult de patimi, se pocaieste, se intoarce la Dumnezeu, cu atat mai mult Il va simti.

Faptul de a cauta cu tot dinadinsul experiente spirituale care se vor duhovnicesti prin metode si tehnici asemanatoare celor din diferitele erezii (mai ales de tip hindus sau yoga) este o mare greseala. Aceste experiente nu sunt de la Dumnezeu, ci sunt provocate prin metode psihologice.

Sfintii Parinti spun:,,Da sange si ia Duh . Adica: daca nu-ti dai sangele prin pocainta, prin rugaciune, prin post, prin asceza, nu vei putea sa iei harul Sfantului Duh.

Adevaratele experiente se dau celor care au smerenie si nu cauta experiente duhovnicesti de senzatie, ci cer de la Dumnezeu pocaintasi mantuire, celor care sunt smeriti si zic: Dumnezeul meu, nu sunt vrednic sa am trairi, nu sunt vrednic sa primesc harisme duhovnicesti, nu sunt vrednic sa primesc cercetarea harului tau, mangaieri ceresti si dumnezeiesti si placeri...