Impodobita-i astazi or to doxia romaneasca. In multe chipuri si cu alese vesminte. Caci desi Praznicul Rusaliilor a trecut, roada Rusaliilor in mijlocul neamului nostru astazi praznuim. Se deschide cerul de deasupra Romaniei si-n alcatuire de duh se-arata Raiul impodobit si cu ravna romaneasca. i cu dragoste si cu credinta si cu nadejde, rostuite si rostite pe []Impodobita-i astazi or to doxia romaneasca. In multe chipuri si cu alese vesminte. Caci desi Praznicul Rusaliilor a trecut, roada Rusaliilor in mijlocul neamului nostru astazi praznuim. Se deschide cerul de deasupra Romaniei si-n alcatuire de duh se-arata Raiul impodobit si cu ravna romaneasca. i cu dragoste si cu credinta si cu nadejde, rostuite si rostite pe dulcele grai romanesc. i-n fata dezagre ga rii de-acum a roma nismului prin falsa euro penizare parca nimic n-ar fi mai de pret decat reasezarea in ran du iala Liturghiei romanesti dinaintea Altarului ceresc.

Neam de sate si preoti cum spunea Nicolae Iorga romanii isi tin astazi hramul cu sfintii lor. Multi, multi si mare parte nestiuti. Pentru ca, daca in timp, canonizari mai vechi (1956) sau mai noi (ultimele, chiar in 2003, Sf. Vasile de la Poiana Marului sau Theodosie II al Moldovei) au pus oarece randuiala in sinaxar, n-au epuizat nici pe departe norul de martori, care au facut ca Romania sa reziste veacurilor in alca tuirea ei de pamant si mai ales aceea de cer ortodox. Caci in sinaxarul de sfinti romani, pe care-l praznuim astazi, intra Andrei Apostolul, cel dintai chemat, uce nicii lui, episcopi tomitani, intra martirii Dobrogei sau invatatii ei (Sf. Ioan Casian si Gherman), calugarii reuniti dintai sub toiagul staretiei lui Nicodim la Tismana, dar si toti ceilalti care, asemeni lor, au aprins cerul credintei noastre stramosesti cu stelele credintei implinite. i cand spun aceasta spun nu doar despre martirii pentru unitate teritoriala sau ecclesiala a romanilor, ci si despre mamele lor, astep tan du-si pruncii-barbati sa se-ntoarca acasa, iubitele lor, caci neamul intreg e un neam de maici si mirese indoliate, ai caror eroi de pe pomelnice s-au stramutat in pomelnicul Neamului.

Toata tara este astazi un chivot de moaste urias, caci nu-i loc pe pamantul romanesc, si nu numai, in care sa nu stra luce oasele albite de ploi si vreme a tine rilor si barbatilor care-au purtat ravna unei biserici romanesti pe un teritoriu romanesc. Intr-atat incat ne-au descuiat trecatorile din munti, temeinice pronao suri intru care s-a botezat in sange de voinic viitorimea.

Mame si mirese indoliate Ale unui neam care inca-si asteapta izbavirea. Caci vremurile comunismului au adaugat...