Reflectari la Evanghelia din Duminica 7-a dupa Rusalii. Vindecarea a doi orbi si a unui mut demonizat Textul Evangheliei de la Matei 9, 27-35 Plecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El strigand si zicand: Miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David. Dupa ce a intrat in casa, au venit la El orbii []Reflectari la Evanghelia din Duminica 7-a dupa Rusalii.

Vindecarea a doi orbi si a unui mut demonizatTextul Evangheliei de la Matei 9, 27-35Plecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El strigand si zicand: Miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David. Dupa ce a intrat in casa, au venit la El orbii si Iisus i-a intrebat: Credeti ca pot sa fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicand: Dupa credinta voastra, fie voua! i s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicand: Vedeti, nimeni sa nu stie. Iar ei, iesind, L-au vestit in tot tinutul acela. i plecand ei, iata au adus la El un om mut, avand demon. i fiind scos demonul, mutul a grait. Iar multimile se minunau zicand: Niciodata nu s-a aratat asa in Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. i Iisus strabatea toate cetatile si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor.

Ce invataturi extragem din acest text?1. In primul rand avem motivul orbirii. Cuvantul grecesc folosit in Evanghelie este tuphlos care este polisemantic, referindu-se la orbirea fizica, neputinta de a vedea si orbirea mintala, incapacitatea de a intelege ceva mai complex, ingustimea mintii am zice noi. In acesta orbire, inspecial in cea mintala, ne inscriem fiecare dintre noi. Chiar si cei mai intelepti ajungeau sa afirme, dupa lungi cercetari: stiu ca nu stiu nimic. Trebuie sa admitem ca unghiul nostru de vedere este unul destul de ingust, ingustat de experientele trecute, de educatie sau lipsa ei de esecuri sau succese si inspecial de viata emotionala si alte sensibilitati tainice. Nu asta e problema, ca sunt orb, fiindca nu as fi nici primul si nici ultimul orb sau prost, ignorant din lume. Orbirea e o conditie a umanitatii cazute, de aceea nici nu-l putem vedea pe Dumnezeu cum odata o faceau primii oameni in Eden. Ce ne ramane sa facem, cand avem intelepciunea sa constatam aceasta stare de fapt?2. Stigatul! Psalmistul spune dintru adancuri am strigat catre Tine Doamne, Doamne auzi glasul meu Psalmi 129,1. Sa nu ne fie rusine de conditia noastra, de unghiul ingust al intelegerii, datorita caruia adesea esuam si suparam pe oameni si pe Dumnezeu! Din contra, sa o asumam, sa acceptam ca asa este acum, insa cu o conditie! Sa nu ne complacem in ea! A striga inseamna a te face cunoscut, public. Sa recunoastem starea noastra neputincioasa public, ca sa devenim delicati si in modul cum ne comportam si ii judecam pe oameni sa punem o marja de eroare,datorata orbirii noastre. Cand ne raportam numai la noi si ne facem NOI responsabili de salvarea si fericirea lumii (fie si a familiei sau a colegilor si situatiilor de la munca) ajungem la frustrari, fiindca ne credeam in stare, aveam incredere in capacitatile proprii si totusi esecul nu a lipsit si ne-a dezarmat. Este cineva strain de aceasta experienta devastatoare? O evaluare mai smerita a noastra, o recunoastere publica a neputintelor, a orbirii, adica un strigat de ajutor ne-ar pune in postura celor 2 orbi, care au cerut miluirea.3. Miluirea. Cuvantul grecesc folosit in Evanghelie pentru miluire este eleeo si are radacina comuna cu cuvantul grecesc antic elaia care probabil deriva din semiticul fenician el yon si desemneaza pomul si uleiul de masline. In Vechiul Testament vedem in dispozitiile lui Moise cu privire la slujba la Cortul Marturiei si mai tarziu la templu (Levitic, Numeri, Deuteronom) ca uleiul de masline era foarte mult intrebuintat la candele, la jerfe si la sfintirea preotilor. Mai tarziu cu el se ungea crestetul regilor si a profetilor. Prin ungerea cu acest ulei vechii evrei erau incredintati ca in actul vizibil, lucreaza invizibil Dumnezeu si pogoara asupra unsului Sau un dar, o harisma speciala pe care oamenii simpli nu o au: preotii sa aduca jertfele, regii sa conduca si profetii sa prooroceasca. A spune Doamne miluieste (Kyrie Eleison) este sa ceri ce este propriu si numai in puterea lui Dumnezeu a da, prin recunoasterea orbirii proprii. Inseamna sa ceri efectul acelui ulei de masline sfintit, cu care am si fost unsi in Taina Mirungerii, cu care suntem unsi la Sfantul Maslu si la alte slujbe si rugaciuni ale Bisericii. Insa de multe ori oamenii nu cer aceasta din cauza orgoliului fiindca nu vor sa isi arate slabiciunile si nu vor sa para penibili in fata celorlati, prieteni si colegi de munca. i de ce sa nu recunoastem, ca astazi credinta ne pare sa parem putin...