Predică la duminica a VII-a după Rusalii
Sfantul Nicolae Velimirovici Un lac fara apa mai poate fi numit lac? Nu; e mai degraba un crater uscat. Un om fara Dumnezeu mai poate fi numit om? Nu; e mai degraba un mormant. Dupa cum apa e tot ce-i mai de seama dintr-un lac, tot asa Dumnezeu in om. Daca sufletul omului ar fi []Sfantul Nicolae VelimiroviciUn lac fara apa mai poate fi numit lac? Nu; e mai degraba un crater uscat. Un om fara Dumnezeu mai poate fi numit om? Nu; e mai degraba un mormant. Dupa cum apa e tot ce-i mai de seama dintr-un lac, tot asa Dumnezeu in om.
Daca sufletul omului ar fi cu totul deschis catre Dumnezeu (si acest lucru presupune inchiderea catre lume), omul acela s-ar intoarce la incantarea primordiala a vederii lui Dumnezeu. Credinta inseamna, mai inainte de toate, amintirea acelei pierdute primordiale vederi a lui Dumnezeu, amintire ramasa intiparita in constiinta. Dupa intunecimea Gadarei, a vietuirii pagane, unde Domnul nu a intalnit nici un strop de credinta la oameni nici macar dupa marea minune a vindecarii celor doi indraciti urmeaza, una dupa alta, cateva imprejurari cand Hristos gaseste mare credinta la cate cineva.
Hristos putea, cu un singur cuvant al Sau, sa vindece intr-o clipa toti bolnavii de pe pamant, spune inteleptul Gura-de-Aur. Dar pentru ce? Ar fi insemnat sa-i puna pe oameni pe aceeasi treapta cu necuvantatoarele, care sunt lipsite si de libera vointa, si de libera alegere, si de scopuri mai inalte. Ar fi coborat oamenii, sa zicem, la scara lunii si a stelelor, care sunt legate prin legi sa straluceasca; si la scara stancilor, care sunt legiuite sa stea si sa cada la porunca; si a apelor din rauri, care curg dupa cum li s-a randuit. Dar omul are intelegere, el trebuie sa faca de bunavoie ceea ce creaturile necuvantatoare fac in virtutea legii puse lor: sa fie credinciosi lui Dumnezeu si sa implineasca poruncile Lui. Dumnezeu porunceste si sunt legata sa-L ascult , spune intreaga fire. Dumnezeu porunceste si am datoria morala sa-L ascult , spune omul. Omul are alegerea; nu intre doua bunuri, ci intre bine si rau. Daca alege binele, va fi prieten lui Dumnezeu si fiu in imparatia cea vesnica, si va fi deasupra firii. Daca alege raul, va fi retezat de la Dumnezeu si va fi mult mai jos decat necuvantatoarele. Trecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El si strigau si ziceau: Miluieste-ne pe noi Fiule al lui David . Fiul lui David , Fiul Omului, fiind totodata si Fiul lui Dumnezeu, ii miluieste si ii tamaduieste. Nici n-au plecat bine orbii, acum vazand si nemaiavand trebuinta de calauza, ca au si adus la Domnul un patimitor mut si indracit. Mut si indracit! Nici minte avand sa izvodeasca cuvinte, nici grai sa le poata rosti. Domnul nu i-a cerut acestuia credinta, pentru ca ce credinta poate sa aiba un nebun? Sau cum sa poata un mut...
Daca sufletul omului ar fi cu totul deschis catre Dumnezeu (si acest lucru presupune inchiderea catre lume), omul acela s-ar intoarce la incantarea primordiala a vederii lui Dumnezeu. Credinta inseamna, mai inainte de toate, amintirea acelei pierdute primordiale vederi a lui Dumnezeu, amintire ramasa intiparita in constiinta. Dupa intunecimea Gadarei, a vietuirii pagane, unde Domnul nu a intalnit nici un strop de credinta la oameni nici macar dupa marea minune a vindecarii celor doi indraciti urmeaza, una dupa alta, cateva imprejurari cand Hristos gaseste mare credinta la cate cineva.
Hristos putea, cu un singur cuvant al Sau, sa vindece intr-o clipa toti bolnavii de pe pamant, spune inteleptul Gura-de-Aur. Dar pentru ce? Ar fi insemnat sa-i puna pe oameni pe aceeasi treapta cu necuvantatoarele, care sunt lipsite si de libera vointa, si de libera alegere, si de scopuri mai inalte. Ar fi coborat oamenii, sa zicem, la scara lunii si a stelelor, care sunt legate prin legi sa straluceasca; si la scara stancilor, care sunt legiuite sa stea si sa cada la porunca; si a apelor din rauri, care curg dupa cum li s-a randuit. Dar omul are intelegere, el trebuie sa faca de bunavoie ceea ce creaturile necuvantatoare fac in virtutea legii puse lor: sa fie credinciosi lui Dumnezeu si sa implineasca poruncile Lui. Dumnezeu porunceste si sunt legata sa-L ascult , spune intreaga fire. Dumnezeu porunceste si am datoria morala sa-L ascult , spune omul. Omul are alegerea; nu intre doua bunuri, ci intre bine si rau. Daca alege binele, va fi prieten lui Dumnezeu si fiu in imparatia cea vesnica, si va fi deasupra firii. Daca alege raul, va fi retezat de la Dumnezeu si va fi mult mai jos decat necuvantatoarele. Trecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El si strigau si ziceau: Miluieste-ne pe noi Fiule al lui David . Fiul lui David , Fiul Omului, fiind totodata si Fiul lui Dumnezeu, ii miluieste si ii tamaduieste. Nici n-au plecat bine orbii, acum vazand si nemaiavand trebuinta de calauza, ca au si adus la Domnul un patimitor mut si indracit. Mut si indracit! Nici minte avand sa izvodeasca cuvinte, nici grai sa le poata rosti. Domnul nu i-a cerut acestuia credinta, pentru ca ce credinta poate sa aiba un nebun? Sau cum sa poata un mut...
