Vorbim cum simţim. Mărturisim precum credem acolo în fundul inimii.
Cand incercarea se apropie de noi, intrebam: De ce? Cand nuiaua ne loveste, intrebam: De ce? Fara indoiala: ca sa ni se vada inima. Ca sa ni sa auda glasul. In suferinta suntem sinceri. Masca fatarniciei crapa sub lovitura nuielei si atunci ne vedem asa cum suntem. Vorbim cum simtim. Marturisim precum credem acolo in []Cand incercarea se apropie de noi, intrebam: De ce? Cand nuiaua ne loveste, intrebam: De ce? Fara indoiala: ca sa ni se vada inima. Ca sa ni sa auda glasul. In suferinta suntem sinceri. Masca fatarniciei crapa sub lovitura nuielei si atunci ne vedem asa cum suntem. Vorbim cum simtim. Marturisim precum credem acolo in fundul inimii. Cutare om bogat, care se lauda mult cu credinta lui, spunand ca El cinsteste si iubeste pe Dumnezeu, cand apele i-au luat moara, a fost auzit blestemand si injurand pe Dumnezeu Facuse dovada. De la gura era credincios. Insa incercarea i-a aratat inima necredincioasa.
Incercarea te sileste sa te decizi, sa te hotarasti, sa te clarifici, sa alegi.
Vai, cati din noi, inainte de a intra in topitoare, nu aratau o credinta inflacarata si plina de avant, insa cand au fost dusi in pustie, curajul li s-a vestejit ca si curcubeta lui Iona (Iona 4, 7). Gura care in vremuri linistite rostea rugaciuni si predici minunate, carteste acum pentru fiecare greutate ce intalneste, pentru fiecare lipsa ce trebuie sa indure. Suntem necajiti ca lipseste carnea, dar nu vedem mana dragostei care ne hraneste cu mana. Ne intristam ca nu avem decat o perna la cap, dar nu vedem pe Cel ce este Iehovah alom (Cel Vesnic pacea noastra) si, nesocotiti cum suntem, ne uitam inapoi spre Egipt si intindem mana cersetor nenorocit spre ajutorul lui Faraon si al slugilor luiAh, ce ocara adusa Dumnezeului dragostei, lui Iehovah Jireh (Cel Vesnic ingrijeste!). Ce jignire pentru Dumnezeul bunatatii o asemenea purtare, ce arunca tarana indoielii si necredintei in fata Lui! Ce lucru urat, ce plans respingator si gretos este plansul acela de la...
Incercarea te sileste sa te decizi, sa te hotarasti, sa te clarifici, sa alegi.
Vai, cati din noi, inainte de a intra in topitoare, nu aratau o credinta inflacarata si plina de avant, insa cand au fost dusi in pustie, curajul li s-a vestejit ca si curcubeta lui Iona (Iona 4, 7). Gura care in vremuri linistite rostea rugaciuni si predici minunate, carteste acum pentru fiecare greutate ce intalneste, pentru fiecare lipsa ce trebuie sa indure. Suntem necajiti ca lipseste carnea, dar nu vedem mana dragostei care ne hraneste cu mana. Ne intristam ca nu avem decat o perna la cap, dar nu vedem pe Cel ce este Iehovah alom (Cel Vesnic pacea noastra) si, nesocotiti cum suntem, ne uitam inapoi spre Egipt si intindem mana cersetor nenorocit spre ajutorul lui Faraon si al slugilor luiAh, ce ocara adusa Dumnezeului dragostei, lui Iehovah Jireh (Cel Vesnic ingrijeste!). Ce jignire pentru Dumnezeul bunatatii o asemenea purtare, ce arunca tarana indoielii si necredintei in fata Lui! Ce lucru urat, ce plans respingator si gretos este plansul acela de la...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului