Învierea fiului văduvei din Nain: Hristos ne călăuzește către fericire
Domnul se afla la inceputul vietii Sale de propovaduire : a rostit Predica de pe Munte , primul sau cuvant catre oameni, in care le arata legea cea noua, scara duhovniceasca prin ale carei opt trepte se ajunge la desavarsire si la Imparatia Cerului. De indata ce a adus prin Cuvantul Sau Vestea cea Buna, Cuvantul []Domnul se afla la inceputul vietii Sale de propovaduire : a rostit Predica de pe Munte , primul sau cuvant catre oameni, in care le arata legea cea noua, scara duhovniceasca prin ale carei opt trepte se ajunge la desavarsire si la Imparatia Cerului. De indata ce a adus prin Cuvantul Sau Vestea cea Buna, Cuvantul lui Dumnezeu Si-a inceput lucrarea Sa vindecatoare, (adica minunile Sale) pentru a arata puterea dumnezeiasca ce se salasluieste intru El si pentru a intari Cuvantul Sau : scapa de la moarte pe sluga Sutasului, care suferea de o boala fara leac. A doua zi purcede catre Nain, un mic oras care se gaseste la aproape 30 de kilometri la sud de Capernaum, pe dealurile micului Hermon, si de unde se vede foarte frumos Nazaretul. Aici va savarsi aceasta mare minune, care nu este istorisita decat de Sfantul Luca.
Insa inainte de a vorbi despre intamplarea in sine, se cuvine sa zugravim mai intai scena, de o insemnatate simbolica deosebita, cu atat mai mult cu cat Hristos se afla la inceputul misiunii Sale pe pamant.
Naininseamna fericire in ebraica [1]. Episcopul Ioan arata, intr-o predica inspirata [2], ca dinaintea portilor acestui oras al fericirii, care simbolizeaza Cerul, doua alaiuri, doua multimi se intalnesc, amandoua avand in frunte un tanar: alaiul lui Hristos si cel al unui tanar mort. Aceste doua procesiuni [3] merg in directii opuse: una catre viata iar cealalta catre moarte.
Hristos, care are in jur de 30 de ani si care este deci un tanar in puterea varstei, calauzeste pe cei care vor sa-L urmeze (ucenicii Sai si multimea celor care au auzit Predica de pe munte) catre fericirea vesnica, raiul care se deschide din nou omului, Imparatia lui Dumnezeu. Este un alai care urca (Nain se afla pe coasta unui munte).
Celalalt alai este un cortegiu mortuar, care se indeparteaza de fericire. Este condus de un tanar mort, urmat de mama sa, o vaduva in lacrimi, si de o multime indoliata. Acest alai intoarce spatele fericirii (Nainul nu are decat o poarta, ca si Imparatia lui Dumnezeu) si merge cu pas sigur catre moarte. Este omenirea cazuta, care a fost alungata din Rai. Vaduva inlacrimata o simbolizeaza pe Eva, care si-a pierdut Sotul ei ceresc pe Dumnezeu si care a dat nastere omenirii spre moarte. Fiul ei mort este orice tanar [4], pentru ca pacatul este o copilarie: Omul nu a ajuns inca la maturitate. Isi plange fiul, omenirea sortita mortii. Alaiul coboara.
Intalnirea dintre cele doua alaiuri este emotionanta. Aici simbolul este in deplina armonie cu realitatea istorica. Intr-adevar, acest eveniment este istoric: Hristos este cu adevarat prezent si va invia cu adevarat pe tanar: toti cei prezenti au un nume si au existat cu adevarat. Dar in acelasi timp aceasta scena reprezinta simbolic caderea omului si ridicarea lui de catre Hristos.
Vaduva indurerata (dolente cum se spunea in franceza veche [5]) nu priveste pe Hristos si nu-I spune nimic, pentru ca nu-L cunoaste si pentru ca in fata mortii nu se poate face nimic : nimic nu o poate smulge din suferinta ei. Dar Hristos a vazut-o. Nu spune Cine este. Dar Evanghelia ne arata o minune: vazand durerea acestei vaduve, care a pierdut totul, Domnului I s-a facut mila de ea...
Insa inainte de a vorbi despre intamplarea in sine, se cuvine sa zugravim mai intai scena, de o insemnatate simbolica deosebita, cu atat mai mult cu cat Hristos se afla la inceputul misiunii Sale pe pamant.
Naininseamna fericire in ebraica [1]. Episcopul Ioan arata, intr-o predica inspirata [2], ca dinaintea portilor acestui oras al fericirii, care simbolizeaza Cerul, doua alaiuri, doua multimi se intalnesc, amandoua avand in frunte un tanar: alaiul lui Hristos si cel al unui tanar mort. Aceste doua procesiuni [3] merg in directii opuse: una catre viata iar cealalta catre moarte.
Hristos, care are in jur de 30 de ani si care este deci un tanar in puterea varstei, calauzeste pe cei care vor sa-L urmeze (ucenicii Sai si multimea celor care au auzit Predica de pe munte) catre fericirea vesnica, raiul care se deschide din nou omului, Imparatia lui Dumnezeu. Este un alai care urca (Nain se afla pe coasta unui munte).
Celalalt alai este un cortegiu mortuar, care se indeparteaza de fericire. Este condus de un tanar mort, urmat de mama sa, o vaduva in lacrimi, si de o multime indoliata. Acest alai intoarce spatele fericirii (Nainul nu are decat o poarta, ca si Imparatia lui Dumnezeu) si merge cu pas sigur catre moarte. Este omenirea cazuta, care a fost alungata din Rai. Vaduva inlacrimata o simbolizeaza pe Eva, care si-a pierdut Sotul ei ceresc pe Dumnezeu si care a dat nastere omenirii spre moarte. Fiul ei mort este orice tanar [4], pentru ca pacatul este o copilarie: Omul nu a ajuns inca la maturitate. Isi plange fiul, omenirea sortita mortii. Alaiul coboara.
Intalnirea dintre cele doua alaiuri este emotionanta. Aici simbolul este in deplina armonie cu realitatea istorica. Intr-adevar, acest eveniment este istoric: Hristos este cu adevarat prezent si va invia cu adevarat pe tanar: toti cei prezenti au un nume si au existat cu adevarat. Dar in acelasi timp aceasta scena reprezinta simbolic caderea omului si ridicarea lui de catre Hristos.
Vaduva indurerata (dolente cum se spunea in franceza veche [5]) nu priveste pe Hristos si nu-I spune nimic, pentru ca nu-L cunoaste si pentru ca in fata mortii nu se poate face nimic : nimic nu o poate smulge din suferinta ei. Dar Hristos a vazut-o. Nu spune Cine este. Dar Evanghelia ne arata o minune: vazand durerea acestei vaduve, care a pierdut totul, Domnului I s-a facut mila de ea...
