In anul 1931, in adunarea fratilor ostasi ai Domnului, de 250 de suflete, din Ciclova Romana, au intrat doi sectari, cu gandul ziceau ei in mod fatarnic sa se reintoarca la calea cea dreapta. Multa vreme si-au aratat ravna si dragostea pentru adevar. Cei din localitate si din imprejurimi veneau bucurosi sa asculte []In anul 1931, in adunarea fratilor ostasi ai Domnului, de 250 de suflete, din Ciclova Romana, au intrat doi sectari, cu gandul ziceau ei in mod fatarnic sa se reintoarca la calea cea dreapta. Multa vreme si-au aratat ravna si dragostea pentru adevar. Cei din localitate si din imprejurimi veneau bucurosi sa asculte noile lor marturisiri. Dar, intr-o zi, duhul sectar din ei a inceput a se razboi impotriva icoanelor sfinte si a sfintei cruci, crezandu-se in destula asteptare si timpul sosit prielnic sa cada in mrejile lor pescuit bogat. Unul se chema Ilie Branzei, care fusese doisprezece ani baptist, altul se chema Nicolae Coada. Vazand ca nimeni nu cedeaza lamuririlor si atacurilor lor, au inceput sa huleasca, sa batjocoreasca Biserica, lucrurile sfinte din ea, pe preoti si pe arhierei, facand mari tulburari in adunare. Nu era mai bine daca nu-i primeam de la inceput? Multele adunari fericite, in partasia lor fatarnica, au avut strasnic sfarsit! Un frate ostas, pe nume Dumitru Percea, a scris Redactiei de la Sibiu despre cele intamplate, si Parintele Iosif, in suplimentul Oastea Domnului al revistei Lumina Satelor a scris urmatorul articol:Fratii ostasi credinciosi din Ciclova sa nu se mahneasca peste masura pentru intoarcerea lui Ilie si a celuilalt la vechea meserie de ratacire si ca inca unul s-a alaturat, ci sa judece cu mintea si inma lor, cele lipsite de ura si de patima, si vor vedea usor ce gresiti sunt aceia azi. Ca ei se tin de un verset gasit intr-un psalm (97, 7). Daca ar fi oameni cu mai multa stiinta si mai ales cu mai multa simtire curata, ar intelege si ei ca Palmii sunt scrisi in vremea celei mai negre paganatati, cand multimea popoarelor se inchinau, in nestiinta lor, idolilor, adica la lucruri cioplite sau la fiinte neputincioase care sunt fapturi din lume. Chiar evreii cadeau in astfel de rataciri, dovada ca Moise vine aducandu-le din munte Tablele Legii, cu cele Zece Porunci, si-i gaseste inchinandu-se unui vitel de aur, incat, in supararea sa, proorocul tranteste tablele in capul vitelului, de s-au sfaramat toate si a trebuit sa ceara de la Dumnezeu altele. Proorocul, cand le-a izbit in vitelul de aur, le izbea, de fapt, in capul poporului ratacit!In acele vremuri, e firesc ca scriitorul si cantatorul Psalmilor sa scrie si sa graiasca prin ei impotriva idolilor si a celor ce se inchinau la icoane tot asa ca si la idoli, adica pe ele slavindu-le, pe ele inchipuindu-le a fi mici zei. i noi am...